22,519 matches
-
de alegere se limitează la mijloacele raționale ale atingerii scopului final (fericirea) întrucât omul nu-și poate submina propria sa natură. Astfel încât binele este obiectul apetitului intelectual (voința), ceea ce înseamnă că virtuțile morale sunt acele sentimente care sunt guvernate de rațiune în așa fel încât urmăresc binele. Ele sunt înțelese ca habitus-uri ce constituie caracterul, acele dispoziții stabile care, dorind binele, determină ființa umană să folosească virtutea intelectuală, adică prudența sau intelectul practic.
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
și înalta societate (considerată decadentă și imorală de către împărăteasă) pentru un confort, siguranță și intimitate mai mari în palatele de la Țarskoe Selo. Astfel, Palatul de Iarnă, conceput și destinat pentru a impresiona, reflecta și întări puterea Romanovilor, și-a pierdut rațiunea de a fi cu mai mult de un deceniu înainte de căderea dinastiei pe care era destinat să o adăpostească și să o slăvească. După mutarea familiei imperiale în palatul Alexandru de la Țarskoe Selo, Palatul de Iarnă a devenit un pic
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
și tradiția raporturilor dintre principi și regalitate în teritoriile de la est de Rin, caracterizată printr-un exercițiu riguros al puterii și prin cooperare. Spre deosebire de Franța și Anglia, monarhii germani doar conduceau, nu guvernau. Disensiunile din Germania nu erau numai din rațiuni de ordin personal și conjuctural, ci se repetau în conformitate cu un model care a opus nordul regatului regiunii sale sudice, ceea ce oglindește un conflict de interese și de nivel economic. Limitele teritoriale erau imprecise, decurgând dintr-o fragmentare extremă și din
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
influențele pe care le exercită psihologia vorbitorilor, intențiile, atitudinile, în special gândirea și situațiile în care se află vorbitorii, asupra utilizării concrete a limbajului. În sens mai restrâns, psiholingvistica se ocupă cu mecanismele psihice ale limbajelor, cu facultățile gândirii - intelectul, rațiunea și speculațiunea - și limbajele specifice acestora - limbajul simbolic, noțional-verbal, categorial-speculativ.<br> - testele de speculativitate - măsoară speculațiunea - inteligența verbală ține atât de inteligență, cât și de rațiune. Mai există două facultăți hibride: intelectul rațional și rațiunea speculativă. În acest sens ne
Psiholingvistică () [Corola-website/Science/304707_a_306036]
-
mai restrâns, psiholingvistica se ocupă cu mecanismele psihice ale limbajelor, cu facultățile gândirii - intelectul, rațiunea și speculațiunea - și limbajele specifice acestora - limbajul simbolic, noțional-verbal, categorial-speculativ.<br> - testele de speculativitate - măsoară speculațiunea - inteligența verbală ține atât de inteligență, cât și de rațiune. Mai există două facultăți hibride: intelectul rațional și rațiunea speculativă. În acest sens ne vor interesa performanțele gândirii în cadrul fiecărei facultăți; diferențierea persoanelor din perspectivă intelectuală, raționala, speculativă; celelalte criterii după care putem caracteriza o persoană; temperamente; caracterele (trăsăturile de
Psiholingvistică () [Corola-website/Science/304707_a_306036]
-
limbajelor, cu facultățile gândirii - intelectul, rațiunea și speculațiunea - și limbajele specifice acestora - limbajul simbolic, noțional-verbal, categorial-speculativ.<br> - testele de speculativitate - măsoară speculațiunea - inteligența verbală ține atât de inteligență, cât și de rațiune. Mai există două facultăți hibride: intelectul rațional și rațiunea speculativă. În acest sens ne vor interesa performanțele gândirii în cadrul fiecărei facultăți; diferențierea persoanelor din perspectivă intelectuală, raționala, speculativă; celelalte criterii după care putem caracteriza o persoană; temperamente; caracterele (trăsăturile de caracter accentuate); problema creativității diferențiată pe facultăți ale gândirii
Psiholingvistică () [Corola-website/Science/304707_a_306036]
-
umane. FACULTĂȚILE GÂNDIRII Primii filosofi greci vorbeau despre nous, iar indienii despre brahma ca despre un suflet universal, care punea ordine în univers. El era nu numai suflet, ci și gândire. Ulterior această ordine cosmică a fost trecută pe seama logosului (rațiune; cuvânt) - ordonează lumea. La Aristotel, nous-ul începe să aibă sensul de minte, logosul de rațiune, iar psyche de însuflețire. Tot la Aristotel apar și termenii de gândire intuitivă (noesis) și gândire discursivă (dianoia). Limbajul este legat de dianoia, de
Psiholingvistică () [Corola-website/Science/304707_a_306036]
-
suflet universal, care punea ordine în univers. El era nu numai suflet, ci și gândire. Ulterior această ordine cosmică a fost trecută pe seama logosului (rațiune; cuvânt) - ordonează lumea. La Aristotel, nous-ul începe să aibă sensul de minte, logosul de rațiune, iar psyche de însuflețire. Tot la Aristotel apar și termenii de gândire intuitivă (noesis) și gândire discursivă (dianoia). Limbajul este legat de dianoia, de noțiune, judecată și raționament. Noesis este legată de inteligență. Acești termeni apar în Evul Mediu, intellectus
Psiholingvistică () [Corola-website/Science/304707_a_306036]
-
lb. greacă teoria - gândire teoretică; a teoretiza = a ridica ceva la nivelul speculațiunii). Și la Aristotel apare termenul de gândire speculativă atunci când este vorba de divinitate, de transcendență. Immanuel Kant (1724-1804) - face distincția între sensibilitate și intelect, și între intelect, rațiune și speculațiune. Intelect - se referă la obiectele perceptibile senzorial, la stări de fapt și la situații obiectuale. Rațiune - se ocupa cu formele gândirii, referitoare la esența lucrurilor individuale exprimabile prin cuvinte articulate. Esența se refera la ce este-le lucrului
Psiholingvistică () [Corola-website/Science/304707_a_306036]
-
de gândire speculativă atunci când este vorba de divinitate, de transcendență. Immanuel Kant (1724-1804) - face distincția între sensibilitate și intelect, și între intelect, rațiune și speculațiune. Intelect - se referă la obiectele perceptibile senzorial, la stări de fapt și la situații obiectuale. Rațiune - se ocupa cu formele gândirii, referitoare la esența lucrurilor individuale exprimabile prin cuvinte articulate. Esența se refera la ce este-le lucrului individual; nu e vizibilă, ci conceptibilă, de aceea are nevoie de cuvântul exprimat. Speculațiune - din punct de vedere
Psiholingvistică () [Corola-website/Science/304707_a_306036]
-
de obiecte, la procesualități și la aspectele transcendente, care trec dincolo de lumea noastră perceptiv-senzorială. Ex.: om - esență; umanitate - se refera la tot ce tine de om; ține de speculațiune; Din punct de vedere psihologic - care sunt mecanismele psihice ale intelectului, rațiunii și speculațiunii? Nu putem realiza dacă un om gândește decât prin expresia lingvistică, care nu înseamnă numai vorbire. INTELECT (INTELIGENȚĂ) Intellectus, intelligo - a înțelege Intelect - înțelegere Referința ontica (ontos - obiect) = Domeniu de referință Intelectul se referă la obiecte sensibile, la
Psiholingvistică () [Corola-website/Science/304707_a_306036]
-
pierde sprijinul populației și al autorităților seculare, fiind acuzați de aceștia de oprire la jumătatea drumului. Raționaliștii evanghelici respingeau doctrina Trinității și sacramentele. Erau umaniști creștini și tindeau să respingă orice ținea de credință și nu putea fi confirmat de rațiune. Promovau libertatea religioasă, și acolo unde au putut exercita influență asupra autorităților, au făcut-o, obținând libertate religioasă pentru toți supușii teritoriului respectiv. Abia spre mijlocul secolului XVI au început să adopte botezul adulților, ca simbol al identificării cu Cristos
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
ale vremii; un vârf de lance a acestei activități a fost opera filosofică și teologică a lui Bonaventura da Bagnoregio, care a repropus tradiția platonico-augustiniană însă într-o nouă lumină: aceea a traiectoriei spirituale a franciscanilor. În afară de distincția netă credință - rațiune, proprie lui Ioan Duns Scotus, în școala filosofică franciscană s-a înregistrat și nominalismul lui Guglielmo Dumnezeu’Occam. În sec. al XIV-lea franciscanismul a dat viață unor nemuritoare opere artistice: de ex. bazilica Sf. Francisc din Assisi (Sacro Convento
Ordinele franciscane () [Corola-website/Science/303761_a_305090]
-
și de rezultatele pe care le va înregistra "Mașini", Prooptiki România va decide dacă va mai apela la dublare. Reprezentantul distribuitorului a declarat că deși dublajul nu este în prezent o practică în România sau alte țări foste comuniste (din rațiuni financiare și de ordin cultural), există oportunități de dezvoltare a acestei piețe. Criticile variantei în română a filmului sunt în general pozitive, contrar prejudecăților referitoare la dublaj exprimate în rândul cinefililor români. Într-un articol publicat pe cel mai popular
Mașini (film) () [Corola-website/Science/303732_a_305061]
-
care au trăit o viață rațională, în acord cu logos-ul, au trăit creștinește, chiar dacă nu au fost conștienți de aceasta, deci chiar dacă au trăit înainte de Hristos. Din acest punct de vedere, filosofia greacă este înțeleasă ca o revelație prin rațiune, având aceeași valoare pe care a avut-o revelația profeților evrei. Între filosofie și creștinism există deci o continuitate. Încercând să evite dificultățile întâmpinate de teoria platonică despre suflet (problema transmigrației), Iustin va ajunge să considere că sufletele nu sunt
Iustin Martirul și Filozoful () [Corola-website/Science/303842_a_305171]
-
pare a fi rezultatul unui arunc de zaruri, un spectacol miraculos al întâmplărilor și întâmplării, numai că sub acest rostogol al zarurilor se află necesitatea ca poveste a omului și operei acestuia. Numai că ceea ce vedem este partea dramatică, scandalul rațiunii în confruntarea cu realul și cu sine, iar dedesubt se află "narativul" inconștientului, cel care generează întâmplările și le leagă între ele, surprinzând astfel mișcările rațiunii. Surprinsă și, în cele din urmă, obligată să le recunoască, rațiunea trufașă încearcă să
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
poveste a omului și operei acestuia. Numai că ceea ce vedem este partea dramatică, scandalul rațiunii în confruntarea cu realul și cu sine, iar dedesubt se află "narativul" inconștientului, cel care generează întâmplările și le leagă între ele, surprinzând astfel mișcările rațiunii. Surprinsă și, în cele din urmă, obligată să le recunoască, rațiunea trufașă încearcă să se definească prin despărțire de abstractul intelect și prin viclenie dialectică. Viața lui V. G. Paleolog se desfășoară între întâmplare și inconștient; de prima, minunându-se
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
partea dramatică, scandalul rațiunii în confruntarea cu realul și cu sine, iar dedesubt se află "narativul" inconștientului, cel care generează întâmplările și le leagă între ele, surprinzând astfel mișcările rațiunii. Surprinsă și, în cele din urmă, obligată să le recunoască, rațiunea trufașă încearcă să se definească prin despărțire de abstractul intelect și prin viclenie dialectică. Viața lui V. G. Paleolog se desfășoară între întâmplare și inconștient; de prima, minunându-se și încercând să-i ordoneze chipurile; de celălalt, dorind să se
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
ei au negat ideea că Apostolul Ioan ar fi autorul evangheliei și autoritatea ei. Mai târziu, Epifanie de Salamina a denumit acest grup, care consta din adepții preotului Caius, drept Alogi, un joc de cuvinte între „fără Cuvânt” și „fără rațiune”. Critica modernă poate fi împărțită în trei mari secțiuni: (1) fundamentele, de la Bauer la Braun (1934-1935), (2) apogeul, de la Schnackenburg la Koester (1959-60), (3) supremația șubredă, de la Hengel la Hangel (1989-2000). Walter Bauer a deschis dezbaterile moderne asupra lui Ioan
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
der Wissenschaften" (sistemul științelor). Fenomenologiei urma să i se alăture descrierea "științelor reale" ("Reale Wissenschaften") - filozofia naturii ("Philosophie der Natur") și cea a spiritului ("Philosophie des Geistes"). Hegel dezvoltă evoluția spiritului, de la percepția simplă, naivă prin conștiință, conștiința de sine, rațiunea, spiritul și istoria, revelația până la cunoașterea absolută a spiritului. Filozoful german cercetează devenirea științei ca unitate dintre conținut și metodă precum și aparițiile spiritului ca realizare a sinelui nostru, ca unitate dintre Ființă și Nimic, la fel ca totalitate absolută. Locul
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
femeie că se chinuie din cauza propriilor gânduri, sentimente și emoții trăite, așa cum face Anna, care împlinită acum pe plan amoros, devine goală pe dinăuntru, datorită fiului pierdut, care de altfel a fost până să-l întâlnească pe Vronski, singura ei rațiune de a trăi, poate schimba drastic imaginea societății. Anna Arkadievna, persoană sociabilă, prietenoasă cu cei ce o înconjoară, a știut mereu să își afirme personalitatea, lucru dovedit de faptul că a învățat cum să își facă punctele de vedere ascultate
Anna Karenina () [Corola-website/Science/304401_a_305730]
-
Susan Blackmore tratează religiile că meme deosebit de tenace. Multe dintre caracteristicile comune la religiile practicate pe scară largă implică avantaje într-un context evolutiv. De exemplu, religiile care predică valoarea credinței împotriva probelor contrare ale experienței vieții cotidiene sau împotriva rațiunii, nu fac decât să orienteze societățile împotriva celor mai multe instrumente elementare pe care oamenii le au în evaluarea propriilor idei. Prin legătură făcută între altruism și afilierea religioasă, memele religioase se pot reproduce mai rapid, deoarece oamenii consideră că pot culege
Memă () [Corola-website/Science/304443_a_305772]
-
Camus - al unui exil, al unei înstrăinări". Primul său eseu urmează, la interval de numai un an, romanului " Străinul" și oferă o fundamentare teoretică a poveștii unui exil printre oameni. Definind absurdul ca "un rău al spiritului", Camus consideră că rațiunea prezenței acestuia în existență este "contrastul dintre strigătul ființei și tăcerea ilogică a lumii". Nu poate fi dragoste de a trăi fără disperare de a fi" - crede eseistul și acest paradox impune două noțiuni noi pentru gândirea veacului: "omul absurd
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
corect este acea relație între premisă și concluzie, în care o Premisă adevărată conduce la o Concluzie) adevărată. Logica studiază condițiile formale ale gândirii, formele valide ale raționamentului, ea indică modalitățile posibile pentru formularea unei concluzii adevărate, fie pe calea rațiunii - raționamentul. Trebuie făcută deosebirea între validitatea argumentării și corectitudinea concluziei. Dacă una sau mai multe premise ale unei concluzii sunt false, atunci chiar sub forma unei argumentări formale valide și concluzia este falsă. Ca exemplu, argumentarea formal corectă " Toate mamiferele
Logică formală () [Corola-website/Science/298008_a_299337]
-
ar trebui să includă că moralitatea necesită ,o autoritate religioasă divină", el numește moralitatea , un necesar izvor al guvernării populare". Washington afirmă că ,indiferent cât de mult atribuim influenței unei educații rafinate asupra unor minți de o anumită structură, atât rațiunea cât și experiența ne opresc să ne așteptăm ca morala națională să triumfe în excluderea principiului religios". Discursul politic public al lui Washington avertizează împotriva influenței străine în afacerile interne și asupra amestecului american în afacerile europene. De asemenea avertizează
George Washington () [Corola-website/Science/297957_a_299286]