23,608 matches
-
ei profundă: doar la Marivaux am mai întâlnit o intuiție atât de pătrunzătoare despre inima femeilor. Numai că acest Marivaux român are un cal și o suliță, iar marivodajul lui se îneacă în sânge. Al nostru s-ar mulțumi să zâmbească și să treacă mai departe. În cântecul românesc există mai mult suflet, credință, sentiment profund și crud, iubire și sensibilitate, provenite din furie și ferocitate, din ură. Este povestea lui Ghiță Cătănuță. Frumosul și tânărul român și dalba lui soție
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
la soția lui, care-i născuse un fiu. E în culmea bucuriei. Aici are loc o scenă delicioasă. Fără să fie văzut, Făt-Frumos se așează la masă lângă soție; din când în când își ridică înspre băiat căciula și-i zâmbește: acesta spune: "Uite tata, mamă! Tată-tău, dragul meu, nu va da peste noi până nu va săvârși o faptă năzdrăvană, răspunse mă-sa". Însă mâncarea dispare în dreptul tatălui nevăzut. Tatăl înfulecă toate felurile, de parcă în gura lui se băteau
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
nu-i plângea, iar pesimismul lui egoism a dus la o deznădejde fără leac. Sully Prudhomme a fost și el trist, iar lacrimile au fost moștenirea lui poetică: "Și-i gustul meu să o aleg, de lângă Cea care știe să zâmbească, pe cea care Poate să plângă" Melancolia sa nu este fără legătură cu cea a lui Carmen Sylva, a cărei tristețe este mirarea în fața existenței răului și dorința fierbinte de a-l micșora. Bunătatea ei dă curaj melancoliei, pe care
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
înțeleg mai bine de ce amândoi trăiesc în muzică. E un adevărat principiu de complicitate. Armonia, în sensul etimologic al cuvântului. Se zice că asta îmblânzește moravurile? Ale lor sunt de o blândețe care pe mulți cretini i-ar face să zâmbească. Și totuși atât de aspre uneori... Alte mâini s-au așezat acum pe șoldurile mele. Deschid ochii. Tristan e în fața mea, se leagănă și el în ritm... Niciodată, până acum, nu-mi închipuisem fericirea la modul atât de material, atât
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
august 2007, malul Dunării, Budapesta: love is all! Welcome islanders! Întorc spatele Insulei Obudai, intru în alt plan, arunc prima vorbă în vânt. Filmul mi se dizolvă după cinci zile de plutire, redefinire, experimentare de ego-variante și dragoste de umanitate. Zâmbesc tâmp. Dispare, ca poza căreia îi dai delete din albumul online. De azi redevin ceea ce sunt de fapt, poate cu un plus de toleranță în circumvoluții și trăiri hipioate în aortă. Și un sfat: nu te bloca, insula este în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
pentru pace!“. — Pornisem de la filoelenism, întrerupse Carmen, cu bun-simț, poliloghia asta fără capăt, și iată-ne la pacifismul roșu... Sau verde, zise Nora: la Green Peace! Ce urmăreați, în fond, cu grecitatea, stimate dom profesor Elisav? — O să vedeți, răspunse el, zâmbind, în episodul următor. (Continuarea în numărul următor) CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Balzac necunoscutul Emil BRUMARU A te încumeta să scrii despre Balzac este, cel puțin, o nebunie deșartă, dacă nu te pândește, major, și mai și, riscul unui penibil și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
descoperirile și micile lui întâmplări, cu momentele de curaj nebunesc, cu ezitările și renunțările lui, cu tot ce a rămas neîmplinit din teamă sau doar din prea multă prevedere, ne-a recapitulat cumva, ca o metaforă, chiar viețile. Uau (veți zâmbi pe sub mustăți), iaca și cursul scurt de filosofie la școala populară de artă. Păi, cam da, căci de 17 ani, atunci când ajung la Odiseea, le spun studenților să țină minte că există și călătorii la capătul cărora nu descoperi doar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
Am început cu desfrâul și am terminat cu femeile, ca și cum ar fi vreo legătură între toate astea. Adevărat e doar că Stendhal, citind P.S.-ul epistolei pe care i-a trimis-o prietenul și discipolul său Mérimée, trebuie să fi zâmbit cu indulgență: „Mă tem să nu vă fi scris deja istoria Paulinei. Dacă nu dumneavoastră, atunci sigur lui Jacquemont. Risc un duplicat“. Lucru de care Ențiclopedia este, sper, salvată. Scorțișoară, zahăr, migdale, semințe de pin etc. Ana-Maria Onisei Trecând peste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
Ofițerii de poliție la fel, jumătate dintre ei au plecat. — Ce s-a întâmplat cu procurorii care erau înainte? — S-au transferat la alte unități de parchet, de unde au venit, de fapt. — Dumneavoastră ați avut un rol în plecarea lor? — (zâmbește) Nu știu dacă am avut. Să știți că n-am avut conflicte cu ei, am avut o relație profesională corectă, dar probabil c-au dorit să plece la altă unitate de parchet. A fost opțiunea lor. Nu avem nici o achitare
Eu votez DNA! De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
mâinile la spate arată superioritate sau încredere, mâinile la gură arată minciuna. Prin componentele comunicării non-verbale putem descoperi dacă o persoană este sau nu de încredere, de exemplu primim semnale că nu putem avea încredere dacă acea persoană este neliniștită, zâmbește exagerat, evită privirea permanent nestabilind un contact vizual direct, are o atitudine “tăcută” ( text adaptat de la Education Through Human Toolkit). Gesturile însoțesc nu de puține ori mesajul verbal. De exemplu gestul reflex de a scoate ochelarii și de duce în dreptul
Respect?nd, vom fi respecta?i by Otilia Rusu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84070_a_85395]
-
de fiecare dată trebuie să le afișeze, pe care trebuie să le învelescă în cămașa sufletului său, și precum o mamă luptă pentru puiul ei, așa trebuie el, profesorul, să lupte pentru a modela fiecare elev în parte, trebuie să zâmbească mereu, pentru că un zâmbet valorează cât o mie de cuvinte și după cum spunea Cicero „gesturile sunt un limbaj pe care îl înțeleg și barbarii”.
Respect?nd, vom fi respecta?i by Otilia Rusu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84070_a_85395]
-
specială și mai ales multă inventivitate. Altfel, ești înghițit de concurență. Odată ieșit din hotelul în care stau, îl întâlnesc, în fiecare dimineață, pe cerșetorul cu câini. E un bătrân destul de bine îmbrăcat și rumen în obraji, care mai și zâmbește straniu spre trecători, fără a întinde mâna. Stă pe o pătură, cumva absent, cu o cutie metalică în față. Nu te agasează, nuțți cere nimic. Dar îi dai pentru că e imposibil să nu te oprești lângă el. Și asta întrucât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
lângă mine ca să am cu cine să comentez ce văd. Dar sunt foarte multe personaje care-ți pot da niște povești extraordinare. M-am uitat la un pastor pe B1 TV care vorbește cu emfază, își tot aranjează ochelarii și zâmbește, și mă uluiește pentru că nu știu de unde să îl apuc. Dacă aș face un asemenea rol și mi-ar ieși aș fi mai tare decât De Niro în Regele comediei. Mă mai uit și la femeile alea care îți spun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
lupta, care a durat zile până când dragonul a fost înfrânt. Fără puteri și rănit, tânărul a eliberat Soarele, reușind să facă fericiți pe toți cei care-și puseseră ultimele speranțe în el. Natură a reînviat, oamenii au început să zâmbească din nou, doar flăcăul nu a mai apucat să vadă primăvară venind. Sângele cald din rănile sale cădea pe zăpadă. În timp ce zăpadă se topea, flori albe, numite ghiocei, mesageri ai primăverii, răsăreau din pământul desțelenit. Cand ultimul strop de sânge
Abilitati Practice si Educatie Tehnologica-Proiectare by Laura Savin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84042_a_85367]
-
dramaturgul Gambini care a scris, printre altele, Pisica spânzurată (!), actorul intră în rol pe măsură ce se apropie de „subordonații“ lui care alcătuiesc o menajerie perfectă: o femeie care plânge când e criticată și se sperie când pornește xeroxul, o alta care zâmbește fericită tot timpul, un deprimat violent, un străin (în rol, Jean-Marc Barr) care n-a fost lăsat să învețe daneza ca să nu vorbească șamd. Toți actorii sunt foarte buni până la a se identifica cu rolurile. Să nu uit: dramaturgul Gambini
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
mioapă se simte fericită acum. pentru că îl poate vizita oricând pe bărbatul care scrie povești. bineînțeles doar când acesta scrie povești. atunci fata cea mioapă se așază pe umărul lui și trage cu ochiul ca să vadă ce scrie bărbatul. și zâmbește și fericirea îi inundă neființa și uneori se miră când își dă seama ce bine vede acum toate literele așezate frumos pe hârtia albă. Câștigați unul dintre DVD-urile cu autograf oferite de Florin Piersic jr.! Sunteți invitați să comentați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
erau ultimele mărturii ale unui trecut ce părea a nu mai interesa pe nimeni. De atunci, Bonn caută fotografii pierdute, uitate sau pur și simplu aruncate. Nu știe nici cine a apăsat declanșatorul, nici cine s-a aflat dinaintea camerei, zâmbind sau pozând grav. Pe unele le-a găsit pe trotuar, pe altele le-a cumpărat ieftin din târgurile de vechituri. „Nu faptul că oamenii din fotografii îmi sunt străini mă fascinează - povestește el într-un interviu acordat publicației « The Morning
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
ro/stiri-meteo/cristian-neagoe-spre-o-meteorologie-culturala-trenduri-culturale-si-nu-numai-in-2008-ii 05-01-2008 264525) - oferind link! - un fragment, în limita legală a 500 de semne, din textul lui Cristian Neagoe „Spre o meteorologie culturală“, publicat de www.liternet.ro cu acordul www.supliment.polirom.ro, nu ne poate face decât să zâmbim îngăduitori. Vorba lui Neagoe: „Atenția crește ca un bulgăre de zăpadă rostogolindu-se la vale; și se sparge la fel“. »Constantin Vică: „TVR Cultural e o instituție publică finanțată de statul român. Eu scriu la o revistă privată, care nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
care-o resimțisem pe când o priveam trecând, decupată din aburul altor vremi, pe Fifth Avenue. I-am oferit, la un moment dat, dintr-un pachet cu dulciuri, o bomboană. S-a întâmplat ca bomboana să fie roșie. Mi-a replicat zâmbind: „N-am mai mâncat nimic roșu de treizeci și opt de ani!“. De treizeci și opt de ani, de când se rupsese de partidul comunist. Am revăzut-o câțiva ani mai târziu, la Cambridge. Am evocat întâlnirea de la Universitatea Rutgers, ne-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
cunoscuților. Prefer oamenii care nu scriu și nici nu știu prea multe despre literatură. Mă interesează, în primul rând, dacă reușesc să transmit o atmosferă, emoțiile. Îmi place să fiu de față când cineva îmi citește manuscrisul, să văd dacă zâmbește acolo unde este o scenă cu haz sau dacă se emoționează acolo unde este o scenă sensibilă. Aceasta mi se pare esențial la un scriitor: să te poată face să râzi și să plângi, restul se învață. Pe lângă aceasta, au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Schnier nu-l părăsesc de tot puterile, el continuă să se afunde în ironie și duioșie de fiecare dată când vorbește, privește și judecă. Își întoarce propria viață, dar și propria țară pe toate fețele, o iubește, o alungă, îi zâmbește trist, o ceartă, dar niciodată nu o părăsește. Iar în această relație absurdă, viața îi devine, paradoxal, mai lentă, mai interiorizată și mai calmă. Acel calm înșelător care plutește în jurul trăirilor zbuciumate, pe care, altfel, n-am avea curajul să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Balotă (nu pot să mă împiedic să nu spun astaă avea un costum de vară, deschis la culoare și butoni la manșetă. Iar eu am început să văd ilustratele din anii ’40-’50 colorându-se pastelat și domnii și doamnele zâmbindu-și politicos pe stradă (în timp ce activiștii cu șepci muncitorești începeau să mohorască peisajulă. Printre amintiri din anii de-atunci, Nicolae Balotă a strecurat și geneza cărții sale despre absurd (apărută cu titlul Lupta cu absurdul - singura concesie făcută cenzuriiă. Mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
depreciativ la adresa propriei persoane Spui așa ca să mă încurajezi... Stil ofensiv, agresiv, coleric De ce spui așa? De obicei nu ajung la timp? Stil expresiv [râde; se simte entuziasmul în voce] Mă bucur! Felicitări!! [îl îmbrățișează pe interlocutor] Stil succint Multumesc. [zâmbește] Stil analitic Da, a fost un moment deosebit pentru mine, pe care l-am și pregătit destul de mult (inclusiv ca organizare). Mă bucur că a ieșit totul bine. etc. Tabelul poate fi completat, în continuare, prin raportare la diferite forme
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
se adună în pâlcuri, pe străzile din Little India și discută prietenește unii cu alți despre familiile lor, despre iubite sau își împărtășesc din experiența de încă o săptămână de activitate. Sunt numai bărbați, care la trecerea printre ei îți zâmbesc și-ți lasă loc să mergi mai departe. Mica Indie este străbătută de străzi largi, dar și de ulițe înguste printre case de locuit și magazine. Există și o șosea principală, Serangoon Road, care începe la Rochor Canal Road și
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
lume, îi suturase în straturi părintele chirurgiei românești Constantin Dumitrescu Severeanu înainte de 1900. Era o istorie vie Eugen Cerchez, monumental și solid, cu un zâmbet cald te ghicea în câteva minute dacă știi carte. Nu te certa niciodată dar îți zâmbea spunându-ți poruncitor că urgența e grea. Cam așa era și doctorul Petru Borș, om trecut prin vremuri, cu o senectute fără umbre, căci avea cultură medicală așezată pe nevăzute rafturi în interioarele lui. „Măi copile, nu te grăbi să
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]