22,426 matches
-
ilustrării rezultatului duelurilor teoretice cu texte contemporane. Nu e mai puțin adevărat că denunțarea ilegitimității sau absurdului unor teorii care au făcut epocă se realizează cu mult folos pentru studentul la Litere pe aceleași texte luate ca Împricinați de teoreticienii convocați la turnir. Dar absența aceasta poate fi explicată. Primul destinatar al lucrării este așadar studentul de la Litere, eventual elevul În clasa terminală, francez. De aici limbajul accesibil, accentul pe o bibliografie restrînsă ca dimensiune și canonizată de teoria literară a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
-ului din ultimii treizeci de ani, ea nu-și mai propune stabilirea valorii ci extragerea mărcilor antropologice care să conducă la desăvîrșirea unor figuri epistemologice, la Înmulțirea istoriilor ideilor. În mare parte, literatura supusă astăzi Încarcerării științifice nu mai este convocată la nici un ordin axiologic, ci la interogatorii arheologice. Este vorba despre proiectul arheologic instituit de Foucault și continuat de constructivismul la modă azi În istoriografie, proiect Început de Nietzsche sub forma unui proces, el, ce-i drept, În primul rînd
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
oricare pretenție. În plus, inteligența n-are umor, pentru că nu se Îndoiește niciodată de ea - În momentul În care ar face-o n-am mai vorbi cu certitudine de inteligență. Cum devine Antoine prost? Decizia este a lui, dar devenirea convoacă un hazard cu care hotărîrea lui n-are a face și, dacă ar fi fost după el, Antoine n-ar fi ajuns niciodată ce și-a propus (așa cum nu se putuse Îmbăta sau sinucide). Pentru că prost Înseamnă de acum Încolo
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Hamlet e deplin conștient de faptul că regimul penitenciar implică o supraveghere personalizată, supravegherea cuvintelor și a gesturilor deținutului. El însuși devenise obiectul unei astfel de supravegheri din partea unui rege care, neliniștit de starea în care se afla prințul, îi convocase la Curte pe cei doi vechi și buni prieteni ai acestuia, pentru a-i îndemna ca „Atunci când veți avea prilejul/ Încercați să aflați dacă îl roade vreo boală necunoscută nouă/ Căreia, când o vom descoperi, să-i putem găsi leacul
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
către o mecanică de separare, către o irealizare totală". În calitate de expresie, comunicarea constituie legătura internă și participarea totală, fuziunea. "Pe de altă parte, o viziune expresivă a comunicării repară aceste diviziuni prezentînd o legătură de alt tip: o legătură simbolică. Convocînd cultura, tradiții, memorii ale trecutului sub forma de imagini "semnificative", ea tinde către interpretare [...] marile sărbători ale comunicării sociale, sacralizare a legăturii sociale, vin pentru a stăvili explozia semnelor". În momentul în care se produce confuzia subiectului și a obiectului
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
pretind să elimine jocul imaginar al puterii ascunse. Or, comunicarea nu are a garanta realitatea, sau a da satisfacție, sau a satisface obiectivitatea. Este o momeală, veselă, euforică, și este aici pentru a ascunde violența, pentru a reface fațada. Este convocată astfel în mod teatral, "bazîndu-se pe imbecilitatea și infantilismul nostru". Dar, cînd miza scientistă este criticată și demontată, miza poetică apare. Trebuie atunci să ne mutăm, schimbînd registrul și discursul. "Problemele de comunicare ridică întrebarea drepturilor noastre poetice"14. Aportul
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
a ceea ce trimite emițătorul cu ceea ce gîndește receptorul, transmiterea moștenirii sociale noilor generații. E cît se poate de clar: Lazarsfeld nu gîndea altfel cînd căuta efectele comunicării prin mass-media asupra populației, fără să le găsească vreodată. "Reprezentarea" este și ea convocată pentru a susține acest model. Separarea reprezentantului și a reprezentatului în emițător și receptor, separarea subiecților emițător și receptor de obiectul mesajului, realitatea celor doi subiecți și realitatea obiectivă a mesajului: totul este structurat matematic, cuprinzînd aici și circularitatea cibernetică
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
sufletul meu. Conversațiile noastre aveau darul să-mi insufle o stare de liniște vecină cu fericirea, în acea perioadă parcă nici sex nu-mi mai trebuia. În decurs de câteva luni, cât a durat procesul, țin minte că l-am convocat o singură dată pe numărul șase pentru un job... Când m-a văzut cu ochelari de soare noaptea, în casă, și-a dat seama că sunt din nou plină de vânătăi - încă nu-mi trecuseră - și a plâns ca un
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
asistenți sociali ai DJPDC Prahova, au realizat interviuri. În cadrul studiului au mai fost organizate și două discuții de grup (focus grupuri) având ca obiectiv aprofundarea anumitor aspecte identificate în cursul campaniei de interviuri. La una dintre aceste discuții au fost convocate persoane cu atribuții în primăriile comunale, iar la o alta, câțiva dintre subiecții (tinerii) intervievați în prealabil. Limite și priorități Rezultatele studiului nu pot fi generalizate pentru situația unor copii care au petrecut cel puțin 10 ani în instituții de
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
ceva peltea în ele. Le-am citit pe alocuri cu nemulțumire, părîndu-mi ca păcătuiesc prin dilatări retorice. Astfel, după ce povestește că l-a cunoscut pe Bacovia la o „consfătuire redacțională” a „Ateneului cultural”, în casa lui Gr. Tabacaru, care îl convocase (era student și secretar de redacție al ziarului „Bacăul”) ca să-i ceară „sprijin în rîndul studenților și în presa locală” pentru revistă, îi atribuie poetului reflecții pe care nu cred să le fi pronunțat, sau în nici într-un caz
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
foarte sigur. E vorba doar de ratări, eșecuri, umilințe, mizerii? Cum se vede din primul exemplu, uitarea e, la el, voluntară și are frecvența unui exercițiu periodic. Ce fel de uitare? Uitarea care ușurează, l’oubli apaisé, sau cea care convoacă neantul? Și una, și alta. Totuși ea nu ajunge să fie niciodată totală. Care-i restul ireductibil? Amintirea unei greșeli, care revine periodic în minte, un gînd imposibil de înăbușit, obsedant. Cert e, după confruntarea cîtorva ipoteze, că zbaterea sa
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
belferii la respect, dacă nu înțeleg ce însemnează Eminescu, pentru cultura română"285. În comitetul ieșean de ajutorare a lui Eminescu, s-a produs o schimbare. Domnișoara Cornelia Emilian, casiera comitetului, urmînd a-și continua studiile în străinătate, s-a convocat comitetul, în seara de 9 septembrie, acasă la tatăl său, pentru verificarea și predarea gestiunii, cu proces-verbal. A fost aleasă o nouă casieră, d-ra Louise Weitzecker. S-a constatat că gestiunea a fost ținută corect, cu toate actele puse în
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și că era plictisită de întreaga afacere, ceea ce nu făcea decât să fie mai îndrăgită de corpul ei electoral. Când a sosit momen tul votării, Yourcenar a triumfat. Nu putea găsi un pretext mai bun pentru noi călătorii. A fost convocată să se instaleze imediat la Paris: pentru interviuri, comunicate de presă și desigur pentru ceremonia finală de pe 22 ianuarie 1981, sub vechea cupolă de la Quai de Conti, pe Malul Stâng al Senei. Cu un an înainte, ea și Jerry călătoriseră
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
e nici înfrumusețată, nici inutil coborâtă, cum se întâmplă adesea în cărțile proaste. Printr-un efort de analiză, e înțeleasă și înfățișată din unghiul unui destin uman. Se regăsesc, în fond, mai toate temele prozei lui P. Scriitorul le mai convoacă o dată, într-o ceremonie finală. Ceremonia se întâmplă să fie dominată de o mare dramă socială. Iubirile, urile, carierele, trădările și suferințele sunt, toate, prinse într-un sistem numit „era ticăloșilor”. Cea dintâi temă este de ordin sentimental. Un intelectual
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
la o referință actuală la sfîrșit de secvență (structură semantică finală construită). Această ajustare a sistemelor de reperare între enunțiatori poate fi astfel rezumată: Cunoștințe enciclopedice Referință virtuală colective (atestate) Structură semantică inițială Potențial Cunoștințele descriptarului anticipat de către PRODUCȚIE descriptor Convocate de descriptar ÎNȚELEGERE Referință actuală Structură Reprezentare descriptivă semantică finală Subliniem, la sfîrșit, că aceste două prime operații (ancorare și atribuire) sînt legate de structura macrosemantică, pe cînd celelalte (asimilarea, aspectua-lizarea și tematizarea despre care vom discuta în capitolul 3
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Gilliat e din ce în ce mai amorțit") denotă un procedeu narativ: "Mai întîi pentru că este o adăugare la un sens, ceea ce dă textului un dinamism și o orientare pe care cititorul o interpretează ca pe o serie de transformări. Apoi, pentru că aici sînt convocate semnalele convenționale ale povestirii: "Dintr-o dată" în incipit [1], utilizarea perfectului simplu, balizare cronologică (...)" (pp. 158-159). "Dinamismul", "orientarea", chiar "transformările" evocate de Ph. Hamon nu sînt suficiente pentru a da acestei descrieri o componentă narativă. Cu siguranță, se petrece ceva
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
reunesc interese științifice pe domenii de activitate, "mesele rotunde" comportă un mare grad de elasticitate opțională. Firește, e și aici vorba de interese de grup, însă ele se pot organiza mai nuanțat, mai precis, pe baza experienței animatorului, care-și convoacă experții și articulează dezbaterile. Asemenea reuniuni relevă faptul că breasla istoricilor, dincolo de particularitățile zonale, de vârstă, de sistem socio-politic, ajung la un "limbaj" unificator, adică la o metodologie și la modalități de expresie ce-i apropie. Unii se arată chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
majoritatea poporului... De președinte va depinde numirea de președinți și vicepreședinți ai Camerei și ai Senatului, în locul sesiunilor parlamentare constante, vom mărgini ședințele Parlamentului la câteva luni. Afară de aceasta, președintele, ca șef al puterii executive, va avea dreptul de a convoca și de a dizolva Parlamentul și, în caz de dizolvare, de a amâna momentul unei noi convocări. Dar pentru ca consecințele tuturor acestor acțiuni, în realitate ilegale, să nu cadă în responsabilitatea, stabilită de noi, a președintelui, ceea ce ar strica planurile
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
Germania. I. este prima poetă aromână care își adună creația în volum. Steauă di dor (1983) are un titlu de rezonanță eminesciană, dar nu este vorba de vreo înrudire structurală, chiar dacă autoarea a transpus mult din marele poet și a convocat și alți autori aromâni să o facă, alcătuind astfel un întreg volum, Poezii - Puizii (1981). Colaborează la „Luceafărul”, „Ramuri”, „Flacăra”, „Steaua”, „Tribuna”, cât și la „Zborlu a nostru”, „Deșteptarea”, „Frânza vlahă”, „Dimândarea”, reviste cultural-literare aromâne. În 1976 realizează cea mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287606_a_288935]
-
de management; îi trimitea managerului general e-mailuri în care îi critica hotărîrile, adresînd cópii ale mesajelor și celorlalți membrii ai conducerii. A început să bănuiască faptul că ceva nu mergea bine în momentul în care nu a mai fost convocată la ședințele conduse de senior managerul centrului, iar unul din vicepreședinți a șters-o din lista de adrese de e-mail la care trimitea glume. Bomba a explodat la două săptămîni după ce împlinise un an de vechime. Managerul general a intrat
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
publicațiile comuniste drept „antinațională” și „antiistorică”, întrucât rupsese unitatea poporului român, omițându-se cu bună știință rolul pe care Biserica Unită l-a jucat în promovarea culturii naționale românești în Transilvania. Astfel, la 11 octombrie 1948, la Cluj, a fost convocat un congres destinat readucerii „uniților” în „sânul Bisericii Mamă”. Cu acest prilej, 38 de delegați și 423 de preoți au semnat un act care confirma trecerea lor la ortodoxism, motiv pentru care au fost excomunicați imediat din Biserica Greco-Catolică. Regimul
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
este bolnav și nu poate să vină la întâlnirile planificate, în unele ocazii s-a stabilit că el, având domiciliul în orașul Iași - flotant - stă mai mult acolo și la S. vine numai în zile când are slujbă sau este convocat la vreo ședință la protoerie.” Și iată cum este privit de ceilalți preoți: „Notă informativă sursa «Păduraru», 15.04.1961: În ziua de 12.04.1961, a fost ședința cu preoții la protoeria N. În afară de subiectul conferinței s-au mai
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
Constantin: Mai de mult, dr. G. și-a exprimat dorința ca să atragă în jurul Comunității elemente tinere. Cu ocazia sărbătorii de Paști, au luat masa la cantina de la Templul Coral un număr de 40 de studenți, și dr. G. i-a convocat pe ziua de 14 aprilie ora 12 la o consfătuire în biroul său. Au răspuns aproape toți acești studenți. Dr. R. le-a propus să le facă cursuri de iudaism. Cei prezenți au acceptat și s-a hotărât să vină
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
libertăți religioase din țările socialiste. În scopul centralizării și analizării tuturor informațiilor deținute până în prezent și mai ales pentru a stabili cele mai eficiente măsuri care să conducă la descoperirea și anihilarea acestei activități, la 21.06.1973 a fost convocată o ședință de lucru la Dir. I cu ofițerii din 20 de Inspectorate Județene de securitate ce au pe teritoriul lor astfel de activități. [...] Scopul declarat al organizației este acela de «răspândire a cuvântului lui Dzeu în treisprezece țări comuniste
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
în patrimoniul public (Capitolul 10). Partea a cincea Sociologii culturii se înscriu întotdeauna, implicit sau explicit, în interiorul unor "paradigme" pentru a da o viziune coerentă a ansamblului (pentru precizări epistemologice pe acest subiect, cf. Berthelot, 2001). Ei utilizează termeni specializați, convoacă noțiunile de "piață", "lume", "câmp", "configurații", "sfere", "centre", "cadre", "rețele". Am selectat cele trei paradigme preluate cel mai adesea în cercetări: prima cuprinde cultura ca piață, cu un ansamblu de actori raționali și coordonați care lucrează pentru reducerea incertitudinii (Capitolul
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]