KorAP: Find »[drukola/base=divin & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...875 876 877 ...890 >

22,232 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

Îndeajuns pentru a exclude legături, chiar profunde, cu tradiția locală. Mărturii de prima importanță despre cult sunt considerate textele care atestă credința În intervenții actuale, și nu mitice, ale divinității. Între acestea intră colofoanele tratatelor, În care se invocă veghea divină: aici apar zeul solar Utuxe "Utu", Zababaxe "Zababa" e Nisabaxe "Nisaba", În vreme ce În calitate de garanți sunt din nou invocați Utu, Adaxe "Ada" (formă arhaică a lui Hadduxe "Haddu"/Adadxe "Adad") și Kuraxe "Kura". Pentru diferite aspecte ale cultului (la nivel oficial

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Kashalu" (ugaritul Kotharxe "Kothar"), râul divinizat Balikhxe "Balikh", dar și B³radu m³du, „Marele Frig”, legat de grindină și ger, atestat În Biblie ca entitate În subordinea lui YHWHxe "YHWH". Dacă ne Îndreptăm atenția spre repertoriul vast de nume și epitete divine reflectate de antroponimie, tabloul schițat mai sus ne este suficient confirmat, chiar dacă numeroase teonime sunt puțin sau deloc menționate În texte (de exemplu Malikxe "Malik", Damuxe "Damu", Limxe "Lim", Zikirxe "Zikir"): acestea trebuie să se Înscrie fie În tipul particular

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care cuprind descântece, mituri și imnuri ce amintesc diferite divinități, redate Într-un fel sau altul În eblaită. Sunt atestate la Ebla descântecele é n-é-n u-r-u, folosite pentru neutralizarea veninului reptilelor și a „deochiului”, sau texte care asigurau prin mijlocire divină bunăvoința elementelor atmosferice În scopuri agricole. În aceste texte, zeii activi sunt, În afară de Ningirimxe "Ningirim" (divinitate specializată În astfel de intervenții), Tiamat, Enkixe "Enki", Adaxe "Ada", Amarigxe "Amarig", Adarwanxe "Adarwan", Balikhxe "Balikh". În textele de limbă sumeriană se mai adaugă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Marile arhive din ultima fază a cetății Mari, care acoperă aproximativ 40 de ani (sfârșitul secolului al XIX-lea - jumătatea secolului al XVIII-lea), atestă inovații substanțiale ce caracterizează viața religioasă. Faptul cel mai relevant Îl constituie apariția unor nume divine noi legate de elementul amorit și atestate de un repertoriu onomastic vast, de asemenea de tip semitic occidental. Prin termenul amoriți se desemnează acele grupuri de nomazi, caracterizate de o structură tribală și de o economie pastorală, care ocupau ariile

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ritualul pentru „deschiderea porților”, ritualul pentru zeii din ¾atti și un ritual În cinstea unei manifestări particulare a lui Astartexe "Astarte". Asupra câtorva dintre aceste rituri merită să ne oprim mai În detaliu. Sărbătoarea pentru instalarea zeiței NIN.DINGIR („Stăpâna divină”) se celebra cu ocazia alegerii și proclamării noii preotese a zeului DIMxe "DIM", adică Baalxe "Baal", imediat după moartea celei În exercițiu. Celebrată timp de nouă zile, sărbătoarea presupunea diferite etape, precum alegerea și consacrarea (ungerea cu ulei) a celei

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
bovine, ovine și păsări), În ofrande de alimente, solide și lichide (vin, ulei, miere), de metale prețioase, de țesături și de alte obiecte, precum vase sau statuete. Gama ceremoniilor cuprindea arderi-de-tot, sacrificii comunitare, banchete rituale, liturgii și procesiuni cu statui divine. Din punct de vedere ritual, momente deosebit de importante erau considerate răsăritul și apusul soarelui, diferențiat Într-o primă fază de declin și o a doua, de totală dispariție a luminii. Regele, personajul principal al ceremoniei, devenea o persoană sacră și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
păcatelor”, În care se subliniază datoria de a avea un comportament etico-religios În conformitate cu obiceiurile tradiționale care se deosebesc de cele (blamabile) ale neamurilor străine. Un rol de o deosebită importanță aveau la Ugarit asociațiile cu caracter religios, centrate pe culte divine și denumite Arzi¿u (termen atestat deja la Ebla și Emar și, În forma marzea¡, În lumea feniciană și aramaică ulterioară). Beneficiind de o structură economică și de locații specifice celebrărilor rituale, aceste „confrerii” mesele sacre publice care se distingeau

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
aceste „confrerii” mesele sacre publice care se distingeau prin consumarea rituală a vinului și prin stările de transă alcoolică ce decurgeau de aici. Este foarte interesant felul În care un text mitico-ritual ajuns până la noi ne descrie un marzi¿u divin, sărbătorit În locuința zeului El, la care iau parte diferite divinități. Tatăl zeilor cade beat, are viziuni halucinante, infernale; textul se Încheie cu o rețetă pentru ameliorarea efectelor excesului de vin. Există numeroase indicii care ne arată că aceste ceremonii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Tradiției mesopotamiane, preluată cu unele inovații creatoare, i se datorează textele despre prezicere de felurite tipuri, de la cele bazate pe examinarea organelor (ficat, plămâni) la previziunile referitoare la nașteri, de la prognosticurile astronomice la consultări și răspunsuri necromantice. Există o listă divină care propune succesiunea zeilor Într-o ordine care ar putea reflecta o anumită ierarhie, creată Însă tot din perspectivă publică și cu funcție sacrificială. Despre cultul privat știm puține lucruri; de obicei, onomastica personală, bogată În teonime Încorporate În antroponime

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
creată Însă tot din perspectivă publică și cu funcție sacrificială. Despre cultul privat știm puține lucruri; de obicei, onomastica personală, bogată În teonime Încorporate În antroponime este cea care a reflectă aspecte ascunse ale devoțiunii populare, fidelă mai ales entităților divine și formelor foarte arhaice. Documentele mitologice, scrise Într-o limbă aulică și arhaizantă, apar cu câteva secole Înainte de textele cultuale, iar fixarea lor În scris a selectat doar o mică parte a patrimoniului narativ care trebuie să fi circulat Încă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Baal" În panteonul ugarit, În care el era deținătorul activ al unei regalități actuale și „executive”. Miturile ajunse până la noi sunt mare parte povestea afirmării suveranității lui Baal, al instaurării ordinii sale În ritmurile vieții și În raporturile dintre sfera divină și sfera umană. Zeul, unicul care nu este fiu al lui El (tatăl său e Daganxe "Dagan", fapt care dă, cu siguranță, mărturie despre complexe stratificări istorice), este divinitatea poliadă 1 din Ugarit, care avea Însă și numele propriu de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
despre complexe stratificări istorice), este divinitatea poliadă 1 din Ugarit, care avea Însă și numele propriu de Hadduxe "Haddu" (cf. Adaxe "Ada", la Ebla, și Hadad, În lumea aramaică). Baal este, În mod tradițional, cel mai celebru exemplu al tipului divin desemnat cu numele de „zeu al furtunii”, pentru a se sublinia legăturile cu fenomenele atmosferice cele mai grandioase (ploaie, tunet și fulger). Sub acest aspect, el este Înrudit cu divinități precum mesopotamianul Enlilxe "Enlil", hurritul Teshubxe "Teshub", deci și Zeusxe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
organice, care a exercitat o influență considerabilă asupra tradițiilor ebraice legate de YHWHxe "YHWH", care a absorbit și, totodată, a respins diverse aspecte ale morfologiei lui Baal. Alături de aceste figuri proeminente se regăsesc În miturile de la Ugarit și alte personaje divine. Cei doi mari dușmani ai lui Baalxe "Baal" sunt Yamxe "Yam" („Mare”), pretendent (Învins) la regalitate, entitate haotică ce trebuie supusă, și Motxe "Mot", personificare a Morții, care nu se bucură de un cult efectiv și care va fi redimensionată

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
amândoi o dimensiune cultuală superioară față de prezența lor În povestirile mitice. Mai sunt apoi și fiicele lui Baal, diferiți mesageri și paji, precum și alte figuri mai mult sau mai puțin obscure atestate ca teonime În onomastică sau menționate În listele divine, care contribuiau la Îmbogățirea universului mitologic și cultual din Ugarit. În sfârșit, trebuie menționată o figură inactivă În mituri, dar foarte prezentă În cult: Ilibxe "Ilib", teonim care Înseamnă „Zeul tatălui”. Este vorba despre o figură ancestrală de divinitate dinastică

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
intervenit zeii care l-au salvat trimițând o entitate tămăduitoare care să exorcizeze boala. Povestea este Întrețesută cu motive importante, subliniindu-se Îndeosebi tema echității morale și religioase a suveranului, care trebuie să fie impecabilă tocmai ca mediator Între sfera divină și societatea umană. Reiese, de asemenea, și rolul primar pe care trebuia să-l aibă fiica regelui În ceremoniile funebre În cinstea suveranului defunct, În timp ce elementele de cunoaștere rituală menționate În texte Își găsesc un corespondent precis În documentația rituală

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
texte Își găsesc un corespondent precis În documentația rituală și arheologică (elemente care confirmă „actualitatea” textului În cultul practicat la Ugarit). Mitul lui Aqhatxe "Aqhat" povestește tot despre un rege fără fii, Danilxe "Danil", care reușește să aibă cu ajutor divin un moștenitor de parte bărbătească, Aqhat, Înzestrat cu toate virtuțile. Tânărul crește și devine un vânător foarte abil, datorită unui arc special, dăruit de către zeul Kotharxe "Kothar" În schimbul ospitalității primite. Înzestrările sale și arma miraculoasă pe care o deține trezesc

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Melqart" și Shadrafaxe "Shadrafa" (lit.: „Geniu tămăduitor”). La Umm el-Amed, nu departe de Tir, cel mai mare zeu local era Milkashtartxe "Milkashtart", a cărui personalitate pare asemănătoare cu cea a lui Melqart. Este notabilă prezența În cult a unei entități divine numite Malak-Milkashtartxe "Malak-Milkashtart", adică „Înger/Mesager al lui M.”, care anticipează importante dezvoltări teologice posterioare, mai ales la Palmira. La Sarepta, În sfârșit, din secolul al VII-lea Î.Hr., era venerată Tanitxe "Tanit"-Astartexe "Tanit-Astarte", o zeiță cu nume

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mai ales la Palmira. La Sarepta, În sfârșit, din secolul al VII-lea Î.Hr., era venerată Tanitxe "Tanit"-Astartexe "Tanit-Astarte", o zeiță cu nume „dublu”, alcătuit din numele lui Tanit și cel al lui Astarte. Cunoaștem și alte asocieri divine precum Eshmun-Melqart din Cipru, Eshmun-Astarte, Sidxe "Sid"-Tanitxe "Sid-Tanit", Sid-Melqartxe "Sid-Melqart" la Cartagina etc. Fenomenul se explică printr-o legătură destul de strânsă, la nivel mitologic și cultual, Între două figuri divine percepute deosebit de apropiate În atribuții, care ajung să fie

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și cel al lui Astarte. Cunoaștem și alte asocieri divine precum Eshmun-Melqart din Cipru, Eshmun-Astarte, Sidxe "Sid"-Tanitxe "Sid-Tanit", Sid-Melqartxe "Sid-Melqart" la Cartagina etc. Fenomenul se explică printr-o legătură destul de strânsă, la nivel mitologic și cultual, Între două figuri divine percepute deosebit de apropiate În atribuții, care ajung să fie venerate În sanctuare comune. În centrele mediteraneene se observă În panteonurile punice anumite trăsături locale datorate fie devoțiunii speciale a fondatorilor fenicieni, fie contactului cu tradițiile indigene, fie, În sfârșit, dezvoltărilor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
aceștia sunt invocați cel mai adesea Împreună; o particularitate exclusivă a Cartaginei este faptul că Tanit apare de obicei pe primul loc atât ca zeiță În mod explicit tutelară a cetății, cât și ca mijlocitoare Între umanitate și partenerul său divin extrem de autoritar. În ceea ce Îl privește pe Baal Hammon (lit.: „stăpân al altarului șdomesticț”), personalitatea lui Îmbrățișează o sferă foarte amplă de prerogative, arătându-se ca un soi de stăpân universal cu puteri enorme și atribuții largi. Tanit este identificată

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În tofet; aceștia se ocupau pe problemele legate de descendență și aveau parte de o serie de rituri printre care se aflau și sacrificii sângeroase, umane (de copii) și animale. La Cartagina erau venerate și alte serii numeroase de figuri divine: printre cele mai populare se numărau Astartexe "Astarte", Melqartxe "Melqart" și Eshmunxe "Eshmun", prezenți mai ales În numele teofore. Printre alți zei de seamă figurează și Baalxe "Baal" Shamemxe "Baal Shamem", Sidxe "Sid" și Milkashtartxe "Milkashtart". O versiune oficială a panteonului

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
puternica amprentă culturală a Romei, care se suprapune decisiv atât peste elementul local, cât și peste cel punic. Rezultă un panteon cu deosebire sincretic, În al cărui mediu Saturnxe "Saturn", Herakless și Esculapxe "Esculap" sunt cu siguranță continuatorii unor figuri divine de origine punică. La Malta, În situl din Tas Silg, cultul Astartei (căreia Îi era probabil alăturat Melqartxe "Melqart"), continuă cultul unei zeițe preistorice, În mediul unui sanctuar. În Sicilia, Îndeosebi În mica insulă Mozia, Baalxe "Baal" Hammonxe "Baal Hammon

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
aproape peste tot prevalența cultului zeului Hadad, cu siguranță destul de asemănător morfologic (nu doar nominal) cu zeul Baalxe "Baal" din Ugarit (de altfel, numit și Hadduxe "Haddu"), cu mesopotamianul Hadad și cu anatolianul Teshubxe "Teshub". Este vorba despre o figură divină - identificată Într-o epocă mai târzie cu Zeusxe "Zeus" și cu Jupiter - cu caracteristici uraniene, stăpân al atmosferei, dătător de fertilitate și fecunditate, care concentrează progresiv prerogative și funcții până În punctul În care ajunge să pară un zeu aproape omnipotent

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
impresia (care ar putea fi parțial falsă) că religia arameilor mai mult a asimilat de la cele dimprejur și din substrat, decât a creat sau a inovat. Alături de considerentele asupra structurii socioreligioase a regatelor aramaice, se mai pot delimita câteva figuri divine și se poate schița structura câtorva panteonuri locale. Nimic sau aproape nimic nu ne este cunoscut despre mitologie, În timp ce din inscripții pot fi desprinse puține date despre cult sau alte aspecte ale vieții religioase. Admițând deci că zeul Hadad - care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
protector al dinastiei), dar Îl recunoaște ca stăpân al său și pe „Baal din Harran”, cu siguranță zeul lunar Sinxe "Sin" (cu care era identificat și Rakab-El din motive teologico-politice?). În cazul monumentelor de la Zincirli se găsesc și unele simboluri divine greu de interpretat. Unele dintre acestea se pot referi la Hadad, altele au un caracter lunar cert, dar, În general, este nevoie de prudență mai ales când sunt combinate mai multe simboluri. Inscripțiile de la Zincirli sunt importante pentru că oferă alte

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]