22,461 matches
-
a destinat a deveni acul indicator al unui imens cadran solar orizontal în formă de sector cu o lungime de 160 de metri, realizat din travertin. Cadranul solar (horologiul lui Augustus) este bine cunoscut. Săpăturile recente au permis regăsirea unor fragmente ale lui, purtând litere de bronz ce datează de la o reamenajare de pe timpul lui Hadrianus (117-138 e.N). obeliscul s-a prăbușit în sec.al 10-lea sau al 11-lea și a fost redescoperit la începutul sec.al 16
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
16-lea. După zeci de ani, în 1587, papa Sixtus al V-lea (Quintus) a decis să-l restaureze și a ordonat săpăturile necesare. Dar a renunțat când s-a constatat starea foarte proastă a monumentului, rupt în mai multe fragmente. Resturile obeliscului au fost reacoperite. A rămas ascuns mai bine de un secol și jumătate, până în 1748. Atunci, sub papa Benedict al XIV-lea, a fost readus din nou la lumină, în fața edificiului cu numărul 3 din Piazza del Parlamento
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
del Parlamento, acolo găsindu-se o placă comemorativă. Reinstalarea lui s-a făcut curând, sub pontificatul lui Pius al VI-lea, între 1787 și 1792, în Piazza Montecitorio, în fața palatului cu același nume, sediu al parlamentului italian din 1871. Diversele fragmente găsite nu au permis reconstituirea integrală a monumentului, mai ales la bază. De aceea i s-a adăugat granit din resturile coloanei lui Antoninus, aflată în imediata apropiere. Astfel completat, monumentul prezintă un aspect foarte plăcut. Pe vârful obeliscului s-
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
literar. Constantin a reușit să editeze doar două numere (în cinci fascicule) într-un mic spațiu unde locuia în strada Amzei nr.11. Aici era declarat oficial sediul redacției revistei „Poezia” și tot aici a pregătit pentru tipar poezii, nuvele, fragmente din piese de teatru, povestiri, cronici literare,eseuri, comentarii despre artă, filozofie, muzică. Colaboratorii săi în paginile revistei erau George Murnu, Ion Alexandru George, Duiliu Zamfirescu, Arhim Scriban, Ovid Densusianu, Simion Mehedinți, Gala Galaction, Mihail Sorbul, Mihail Dragomirescu la care
Constantin T. Stoika () [Corola-website/Science/326799_a_328128]
-
absidei de formă pentagonală sunt întăriți de contraforți. Spațiul lăsat de către doi contraforți ai peretelui nordic al corului a permis construirea unei sacristii boltite ce are două travee cu nervuri de teracotă din care, astăzi, se mai păstrează doar câteva fragmente. Orga se află situată în cor în partea de sus a altarului. În locul vechiului tavan, la sfârșitul secolului al XIX-lea, s-a înlocuit tavanul vechi cu o boltă în leagăn în stil baroc ce prezintă vederii ornamente în stucatură
Biserica fortificată din Valchid () [Corola-website/Science/326838_a_328167]
-
de RTV, profesorul Ion Diaconu a susținut că lucrările sale nu au fost plagiate în teza de doctorat a lui Ponta și că acest fapt poate fi evaluat cu ușurință de specialiștii în drept. El mai susține că „Prezentarea unor fragmente disparate, fără precizarea clară a contextului și fără a se ține cont de specificul lucrărilor din domeniul dreptului, reprezintă clar semne ale unei intenții negative, menită doar a susține mediatic un atac nefondat”. Tot la 23 iunie 2012, asociația Ad
Cazul plagiatului din teza de doctorat a lui Victor Ponta () [Corola-website/Science/326834_a_328163]
-
din Legea nr. 8 din 1996, la secțiunea „repere bibliografice” menționându-se (indicându-se) sursele și numele autorilor. Mai mult decât atât, prin note se subsol, au fost făcute referiri la operele și autorii din care s-au citat anumite fragmente, indicându-se faptul că au fost preluate ideea și o parte din forma de exprimare. De altfel, în rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, procurorul de caz citează din Decizia nr, 8 din 11.01.2011 pronunțată de Înalta Curte
Cazul plagiatului din teza de doctorat a lui Victor Ponta () [Corola-website/Science/326834_a_328163]
-
specifice, fiind inițiată o cascadă de amplificare a răspunsului (produsul unei reacții catalizează reacția următoare). Rezultatul final al acestei cascade de activare este amplificarea masivă a răspunsului inițial și activarea complexului de atac membranar (MAC). Peste 25 de proteine și fragmente de proteine alcătuiesc sistemul complement, inclusiv proteine serice și receptori ai membranei celulare. Aceste proteine reprezintă aproximativ 5% din fracțiunea globulinică al serului. Există trei căi biochimice de activare a sistemului complement: calea clasică a complementului, calea alternă a complementului
Sistemul complement () [Corola-website/Science/326858_a_328187]
-
D, rezultând moleculele Ba și Bb. Bb rămâne legat de moleculă C3b pentru a forma C3bBb, care reprezintă de fapt "C3-convertaza" caii alterne. Complexul C3bBb este stabilizat de factorul P. C3-convertaza stabilizata, "C3bBbP", apoi catalizează enzimatic hidroliza C3, ale căror fragmente C3b se atașează covalent la aceeasi suprafață că C3b inițial. Acest C3b amplifica foarte mult calea complementului. Atunci cand complementul este activat pe suprafața celulelor organismului, activarea complementului este limitată de proteine reglatoare endogene, care includ CD35, CD46, CD55 și CD59
Sistemul complement () [Corola-website/Science/326858_a_328187]
-
reglatoare (există unele excepții care reflectă adaptarea agenților patogeni microbiene la sistemul imun). Astfel, calea alternă a complementului este capabil să distingă self de la non-self pe baza expresiei proteine reglatoare de suprafață. Celulele gazdă nu acumulează pe suprafața C3b (inclusiv fragmentul proteolitic al C3b, numit iC3b), deoarece acest lucru este împiedicat de proteinele reglatoare, în timp ce celulele străine, agenți patogeni și suprafețele anormale pot fi puternic atacate cu C3b și iC3b. În consecință, calea alternă este un element de imunitate înnăscuta. Odată ce
Sistemul complement () [Corola-website/Science/326858_a_328187]
-
ce o atacau. Deasupra acestor deschideri au fost făcute niste orificii circulare prevăzute pentru armamentul de foc, flinte sau tunuri, capabile să atingă ținte mai îndepărtate.. Astăzi se mai păstrază din curtina primei incinte doar "Curtea Fântânii" și un mic fragment în partea sud-vestică, astfel încât turnul din nord este complet izolat. Curtina celei de a doua incinte este întreruptă, în vest, de clădirea școlii. Turnul de poartă și incinta au fost construite în secolul al XIV-lea, incinta fiind delimitată de
Biserica fortificată din Șeica Mică () [Corola-website/Science/326888_a_328217]
-
de acces prevăzut cu o scară ce urca spre drumul de strajă. În 1788 s-a construit tribuna orgii, an în care portalul vestic a fost redeschis. Astăzi mai există doar Curtea Fântânii, din curtina primei incinte plus un mic fragment în parte de sud - vest. Turnul din nord este izolat. Curtina incintei a doua este întrerupta în partea de vest de clădirea școlii.
Biserica fortificată din Șeica Mică () [Corola-website/Science/326888_a_328217]
-
două morminte interioare dezvelite cu acel prilej - alte șase au fost descoperite la exteriorul edificiului - aparținea cu siguranță unei persoane impicate în actul ctitoricesc. În privința decorației interioare și exterioare decapările efectuate în anii 1973 și 1979 au permis relevarea unor fragmente de pictură, încadrabile stilistic și cronologic în două etape de execuție distincte. Primei etape îi aparțin fragmentele murale descoperite în altar, încadrate cronologic între sfârșitul sec al XIV-lea și începutul celui următor. Diferit, scenele reproduse pe pereții interiori ai
Biserica de zid Sfântul Gheorghe din Sânpetru () [Corola-website/Science/326892_a_328221]
-
siguranță unei persoane impicate în actul ctitoricesc. În privința decorației interioare și exterioare decapările efectuate în anii 1973 și 1979 au permis relevarea unor fragmente de pictură, încadrabile stilistic și cronologic în două etape de execuție distincte. Primei etape îi aparțin fragmentele murale descoperite în altar, încadrate cronologic între sfârșitul sec al XIV-lea și începutul celui următor. Diferit, scenele reproduse pe pereții interiori ai navei indică sfârșitul secolului al XVIII-lea ca timp al execuției. Fragmente picturale au fost sesizate și
Biserica de zid Sfântul Gheorghe din Sânpetru () [Corola-website/Science/326892_a_328221]
-
distincte. Primei etape îi aparțin fragmentele murale descoperite în altar, încadrate cronologic între sfârșitul sec al XIV-lea și începutul celui următor. Diferit, scenele reproduse pe pereții interiori ai navei indică sfârșitul secolului al XVIII-lea ca timp al execuției. Fragmente picturale au fost sesizate și la exterior. Astfel, portarul fațadei apusene a fost împodobit, în a doua jumătate a secolului XV-lea, cu un decor geometrizat; în lunetă era reprodusă probabil icoana de hram. Un sgrafit din anul 1522 concordă
Biserica de zid Sfântul Gheorghe din Sânpetru () [Corola-website/Science/326892_a_328221]
-
în anul 1976, trebuie menționat și numărul mare de preoți atestați documentar începând cu secolul al XVI-lea. Primul slujitor cunoscut a fost preotul Șărbu, cel care a lăsat în urmă o inscripție slavonă pe două rânduri, incizată pe un fragment al unui ancadrament roman din marmură: ”A scris Șârbu popa mult greșitul. Părinți blogosloviți”. În 1559, apar menționați alți doi preoți, de origine nobilă: Nicolae Popa și Petru Popa („Wolachus presbiter, in possessionis Szentpeter comorans”). În anii 1620-1621, un alt
Biserica de zid Sfântul Gheorghe din Sânpetru () [Corola-website/Science/326892_a_328221]
-
de origine nobilă: Nicolae Popa și Petru Popa („Wolachus presbiter, in possessionis Szentpeter comorans”). În anii 1620-1621, un alt preot din Sânpetru, Ioan Românul (”Iwn Vlahu”), se ostenea cu caligrafierea unei copii a Alexiadei inclusă, împreună cu Floarea Darurilor, cu un fragment al unei Pravile și cu un alt text, în cunoscutul Codex Neagoensis. Biserica, prezentă pe lista monumentelor istorice românești 9HD-II-m-A-03444), este menționată în tabelele tuturor comisiilor de conscriere ale secolelor XVIII-XIX: 1733, 1750, 1761-1762, 1805 și 1829-1831; harta iosefină a
Biserica de zid Sfântul Gheorghe din Sânpetru () [Corola-website/Science/326892_a_328221]
-
Primul Război Mondial. A publicat două volume: "Oameni și vremuri" (1920) și "Într-un „colț de rai”" (1930). A publicat articolele social-politice și evocări în periodice (în special în "Însemnări ieșene") și a transpus scenic, în "Catiheții de la Humulești" (1938), fragmente din "Amintirile din copilărie" ale lui Ion Creangă. Opera sa este reprezentată de cele două volume apărute în timpul vieții sale: și de o dramatizare inspitată din "Amintiri din copilărie" de Ion Creangă: În 1969, fiica sa a deschis "Casa memorială
Ioan I. Mironescu () [Corola-website/Science/325656_a_326985]
-
număra”. În vechime el se numea „Șofer” pur și simplu, dar astăzi se adaugă acronimul ebraic „STăM”, de la „Sifrei Torá, Tfilin, Mezuzot”, pentru a sublinia că este vorba de cel care copiază literele din sulurile de Tora, si inscripțiile de pe fragmentele de pergament incluse în filacterii Tfilin și în ușorii numiți Mezuzá, si pentru a deosebi de cuvântul ebraic modern „șofer” care înseamnă „scriitor”. Scribul numit șofer Stăm este dator de a urma niște reguli precise ale scrierii tradiționale atât în
Sofer Stam () [Corola-website/Science/325703_a_327032]
-
s-a raspandit folosirea de pene, dar denumirea kolmos, din grecescul καλάμος (în latină calamus = toc) care înseamnă trestie, s-a păstrat. Textele se copiază pe pergamente sau vellum special denumite în ebraică Klaf sau Gvil și preparate manual din fragmente pătrate de piele de „animal pur”, după rigorile legii religioase iudaice: vită, oaie, capră sau căprioară. Muncă scribilor „Sofrei Stăm” este controlată de obicei manual către de doi corectori, de asemenea de profesie sofrei stăm, precum și cu ajutorul computerului. După Tratatul
Sofer Stam () [Corola-website/Science/325703_a_327032]
-
savant Gordon Bernstein descoperă un zgomot anormal într-un experiment de fizică care privește rezonanța spontană a antimoniurii de indiu. Alături de asistentul său, Albert Cooper, el descoperă că zgomotul este structurat sub forma codului Morse. Mesajul rezultat este format din fragmente de propoziții și un amestec de litere, din cauza eforturilor echipei din 1998 de a evita paradoxul bunicului. Scopul acestei echipe este de a furniza cercetătorilor din trecut suficiente informații pentru a începe munca de rezolvare a crizei ecologice pe cale de
Timperfect () [Corola-website/Science/325744_a_327073]
-
provocat de faptul că pilotul s-a apropiat prea mult de unul dintre acești nori. În istoria trecută, ajunsă acum în anul 1963, Bernstein refuză să renunțe la semnale, care sunt recepționate și într-un laborator din Universitatea Columbia. Folosind fragmente din mesaje, Ramsey replică într-un experiment controlat condițiile și înțelege pericolul vizat, în timp ce Bernstein află faptul că acele coordonate astronomice primite se referă la poziția Pământului în anul 1998. Considerând că are deja un caz solid, el își publică
Timperfect () [Corola-website/Science/325744_a_327073]
-
Jocul propiu-zis a luat naștere și universul Warhammer, acesta fiind îmbogățit continuu de lucrări ale fanilor (fan fiction), dar și de cărți ale unor scriitori consacrați, sub egida Games Workshop. Chiar și manualul de joc este deseori însoțit de noi fragmente de 'lore'. De asemenea, există și o categorie aparte de simpatizanți ai jocului pasionați de modelarea și colorarea foarte complexă a miniaturilor, și această categorie având parte de materiale speciale publicate cu fiecare nou codex. Pe lângă cele menționate anterior mai
Warhammer 40000 () [Corola-website/Science/325787_a_327116]
-
fi prezenți curenți de aer, temperatura ambientală fiind de circa 10 grade Celsius. De asemenea, fauna este reprezentată de prezența unor specii cavernicole ( diptere si lepidoptere, troglobionți și troglofile ) și a lilecilor Miotis și Rinolof. În peșteră se mai gasesc fragmente de oase de rozătoare de factură recentă, cultura materială nefiind semnalată. Ca forme de eroziune pot fi enumerate: marmite, nivele de curgere, hieroglife și lingurițe. Astăzi, Peștera Racoviță este parțial distrusă de către turiști. Din cauza afluxului mare de turiști și a
Peștera Racoviță () [Corola-website/Science/325818_a_327147]
-
of Mystery and Imagination" din 1976) conține o piesă instrumentală extinsă denumită după povestire. Piesa are cinci părți: "„Prelude”, „Arrival”, „Intermezzo”, „Pavane” și „Fall”" și stilul său prezintă muzica clasică din secolul al XX-lea și rock progresiv. Muzica include fragmente din opera neterminată a lui Debussy. O altă versiune de operă, compusă de Philip Glass în 1987 cu un libret de Arthur Yorinks, a fost prezentată de Opera din Nashville în 2009. Peter Hammill a compus o operă inspirată din
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]