25,173 matches
-
MĂRTURISIREA A.E. VAN VOGT (din volumul Cartea lui Van Vogt The Book of van Vogt, 1972) Marriott se trezi, reamintinduși de acel lucru de necrezut pe care îl zărise cu o seară înainte în camera de zi goală. Memoria, ageră și precisă ca o imagine vizuală, la smuls brusc din pat. Își îmbrăcase la iuțeală halatul și se îndrepta spre camera de zi când încetini pasul și se opri gândindu-se. E o prostie la mijloc. A fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
văzuse cu o seară înainte. Marriott s-a scuturat supărat. Era într-adevăr timpul să arunce o privire în camera aceea. Camera de zi era la fel ca și în seara trecută. De mai bine de patru ani fusese la fel de goală ca și restul casei. Acum, era complet mobilată. Un om în vârstă și o femeie în vârstă stăteau nemișcați pe scaune, în capetele opuse ale camerei. Femeia ținea o carte, iar bărbatul ședea pur și simplu. Timp de un minut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
semăna izbitor de mult cu el, așa cum ar putea să arate peste vreo douăzeci de ani. S-a dat jos din pat, a aprins luminile și s-a dus în camera de zi. Aproape că se aștepta s-o găsească goală, când colo, erau de față, neschimbați, bărbatul și femeia ocupau aceleași locuri ca mai înainte. Doar sentimentele lui nu mai erau aceleași. Pur și simplu, fără teamă, știa că trebuie să intre și să privească la cei doi. Fără ezitare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
pași spre treptele verandei, și atunci zăbovi dezamăgit. Oare nu-i de vină sugestia post-hipnoză pe care mi-a dat-o? Se întoarse pe jumătate; și un picior se ridică ușor în aer. Și înțepeni în poziția aceea. Un corp gol de femeie zăcea sub tufe, lângă poartă. Judith. În semiântuneric, silueta ei se profila ciudat, fiecare parte din corpul ei apărea clar. Fața îi scânteia de o lumină lăuntrică. Un obiect metalic, ieșind din inimă, sclipea vizibil. Bărbatul care zăcuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
a fost la înălțimea comunicării ce i se aruncase în față. Dar înțelesese un lucru: Acesta era bărbatul vinovat de moartea lui Judith! În timp ce își dădu seama de asta, sări și înșfăcă. Prinse un vârtej! Degetele se agățară de trupul gol pe care îl simțea tare, ca și cum mușchii de sub piele ar fi fost din metal. Cum încerca să-l țină, mâinile lui, care erau tari ca piatra, îl loviră la încheietură de parcă i-ar fi rupt oasele. Marriott scoase un urlet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
i-ar fi rupt oasele. Marriott scoase un urlet de durere dar impulsul îngrozitor de a lovi, distruge și schilodi, rămase ca un nod în el. Violență dezlănțuită! Se năpusti înainte și lovi cu toată forța la față; își simți pumnul gol pocnind în ea. Străinul țipă și se retrase, făcând un salt înapoi. - Prostule! Gândul izbi puternic creierul lui Marriott. Am încercat să rămân aici destul de mult pentru a te elibera de acea lume complementară. Acum e prea târziu. Bărbatul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
retrase în întunericul de lângă casă. Se opri. Era puțin vizibil dar exista un reflex ce juca în fața ochilor lui Marriott. A strâns tare din ochi, iar când i-a deschis, celălalt bărbat dispăruse. Marriott se îndrepta clătinându-se spre locul gol, refuzând să creadă că nu era nimic acolo. Se agăță de întuneric ca și când acesta ar fi avut consistență, își pierdu echilibrul și ajunse târându-se în genunchi și cu mâinile adânc înfipte în iarbă. Încet, fără tragere de inimă, acceptând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
împărțit între ei. Se crede că ar fi fost circa 50.000 lei. Actele evreilor executați au fost arse, iar hainele lor au fost date de către soldați locuitorilor Nicolae Clim, Anton Timofte 177 și alții. Cadavrele evreilor executați au rămas goale pe locul de execuție până în ziua de 30 Iunie, când au fost îngropate de o echipă de pionieri. Numele evreilor, precum și motivul pentru care au fost executați nu s'a putut afla. Regimentul 41 Artilerie, din care făceau parte soldații
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
a intrat în conacul moșiei proprietarului Dobreanu 178 din comuna Cornești, acest județ unde, fără avizul proprietarului și fără nici o formă legală, au încărcat circa 2200 kg. porumb, circa 500 kg. ovăz, pe care le-au luat împreună cu 68 saci goi. Cazul a fost adus la cunoștința Comenduirii Pieții germane, pentru a pune în vedere acelor trupe să ramburseze costul cerealelor și obiectelor luate. PREFECTUL JUDEȚULUI IAȘI Colonel (ss) D. Captaru 179 p. conformitate Șeful Biroului 2 Maior ss. Mangesius 180
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
autocamioane, puse la dispoziția Comandamentului de Etape; șapte autocamioane, puse la dispoziția Guvernământului;. Acest număr va fi sporit ulterior, când nevoile operative vor permite: cu două coloane transport hipo, puse la dispoziția Comandamentului Etape; cu toate autocamioanele care se întorc goale la Tiraspol, mai ales din regiunea A. 3-a. În general, autocamioanele se întorc încărcate cu lăzi goale de muniții, tuburi trase, armament deteriorat, capturi, etc., și uneori chiar cu răniți. Din această pricină, cantitatea de grâu și cartofi ce
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
ulterior, când nevoile operative vor permite: cu două coloane transport hipo, puse la dispoziția Comandamentului Etape; cu toate autocamioanele care se întorc goale la Tiraspol, mai ales din regiunea A. 3-a. În general, autocamioanele se întorc încărcate cu lăzi goale de muniții, tuburi trase, armament deteriorat, capturi, etc., și uneori chiar cu răniți. Din această pricină, cantitatea de grâu și cartofi ce se transportă nu este destul de mare, față cu ceea ce ar putea fi transportat. Pentru remediere, am hotărât: Guvernământul
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
ar corespunde în totul celor arătate mai sus, ar fi orașul Giurgiu, care prezintă următoarele avantagii: a) La câțiva km. de oraș, pe șoseaua București-Giurgiu, se află baracamentele în care au fost adăpostiți acum câțiva ani prizonieri și care sunt goale. În ele se pot ușor găzdui 300-500 tineri, atâți cât formează 2 grupuri de emigrare. În cazul când aceste barăci nu ar putea fi afectate scopului arătat, se poate amenaja sinagoga din localitate și alte clădiri ale cultului evreesc, pentru
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
că localitatea care întrunește toate condițiile, ca situație geografică, din punctul de vedere al interesului ordinei, din acel al evitării unor aglomerații, cât și a posibilităților de aprovizionare, este stațiunea balneară Lacul Sărat din jud. Brăila. Localitatea are suficiente imobile goale până în toiul verii, pentru a adăposti chiar câteva mii de orfani, e situată într'o regiune în care aprovizionarea e ușoară, destul de aproape de Galați, Brăila și București, pentru ca atât autoritățile, cât și Centrala Evreilor din România să poată avea tot
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
din Transnistria până la punctele de trecere de peste Nistru, se va face cu convoaie pe jos sau cu căruța, sau au autocamioanele angajate pe propria lor cheltuială, transformate de jandarmi și dacă este posibil cu trenurile în circulație, care au vagoane goale. Dela punctul de trecere din Basarabia Otaci și Tighina îmbarcarea și transportul evreilor se face la trenurile de circulație, cărora li se va atașa vagoane speciale (la punctul Otaci). Cererea acestor vagoane și plata lor privește Centrala Comunității Evreiești din
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
legătura indisolubilă dintre sine și lume“, povestea Loretta într-un interviu pentru „Pluk“. Modelele ei nu par să aibă vârstă și nici nu trăiesc în universuri cunoscute. De o frumusețe nepământeană, cu bucle angelice sau codițe strâns împletite, cu picioarele goale sau pantofi de lac, tac, privesc, împrăștie bile colorate pe o podea de lemn, visează, se încruntă, desenează, așteaptă sau își poartă la piept ursulețul de pluș. Uneori copilărie, alteori maturitate deformată, stranie, cumva erotică. Sentimente în Photoshop. Aer de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
lucru interesant a mai făcut propunerea lui Edi: a dus așteptarea atât de jos, încât o întrebare de tipul „Tu faci ceva sau doar...?“ devenea aproape justificată. Au urmat scene exhibiționiste de tipul făcut duș, uscat părul, plimbat în pielea goală plus un prosop prin salonul plin de vizitatori, dat cu cremă și chiar adormit (asta a fost minunat), jucat darts în rochie spectaculoasă & periculoasă de mătase verde (păcat, mare păcat că nu s-a dus mai departe „firescul“ situației și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
mașina de bătut și a ajuns digital pe Internet schimbând toate tehnologiile în afară de felul de a scrie. A rezistat urbanizării-chic și tabloidizării-șoc, impunând nivel cultural în presa politică. A făcut o revistă urâtă plină de conținut între atâtea reviste frumoase, goale de sens. A navigat într-o mare de orgolii și între ego-uri care nu încap în aceeași pagină. Fiecare „22“ a fost un unicat refăcut zi de zi înainte de publicare. Hăbăuc, creativ, fără de șabloane. S-a umilit pentru platforma numită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
contra-eroul, cel care inversează derizoriul cu oficialul și face praf categoriile puterii, alături de cele ale seducției. Realpolitik în varianta pop Cine sunt personajele sale? Primul e Nicolae Ceaușescu, decupat din aria de propagandă și trimis să danseze cu patru negrese goale în fața Taj Mahalului. Același nea Nicu care e urmat de bodyguarzi peste tot, fie ei generali imbecili ai armatei române sau chiar Silvester Stallone, privește cu atenție spre Omul Nou, un schelet parcă ieșit din colecția doctorului Mengele. Savanta de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
maestru dibace în arta de a echilibra budgetele. „Dar țara toată știe că (...) a votat impozite de vreo opt milioane din care noua zecime e vexatorie pentru majoritatea țărei“. Cât privește independența economică, promovată de guvern, „asta este o vorbă goală“: „Când tu, țară, ai de plăit câte 90 de milioane pe an datorie publică, înseamnă că ești robit pe cel puțin 40 de ani, a sta așa cum ești, fără să faci un pas înainte...“. Lauda privind reducerea fiscalității „e cusută
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
etaje fiecare, albe, frumoase, umăr în umăr, așa, țanțoșe. Mergeai să întrebi prin sat și nu găseai un suflet de om să zică: „Da, domnule. Marți s-a întâmplat minunea. Că eu luni trecui pe acolo și nu erea, erea gol“. Nici măcar cei ce locuiau în marginea satului: „Da ce, noi ne uităm la ele? Noi avem ale noastre, prin curte. Vaca cere mulsă, rațile vrea boabe... N-avem vreme“. „Cred că săptămâna trecută erau. Că parcă-mi făcea umbră la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
grase de lângă vă atinge neplăcut cotul, vântul e destul de rece, o șuviță blondă vă mângâie genunchiul. Ce căutați acolo, vă întreb? Credeți că sunteți parte dintr-o operă de artă și c-o să le arătați nepoților fotografia înrămată cu oameni goi întinși pe gazonul stadionului din Viena și-o să puneți degetul pe un punct mic și roz, zicându-le, mândru, „ăsta sunt eu“? Și-apoi, ce e-n mintea lui Spencer Tunick, care de ani de zile face același lucru, adună
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
și-o să puneți degetul pe un punct mic și roz, zicându-le, mândru, „ăsta sunt eu“? Și-apoi, ce e-n mintea lui Spencer Tunick, care de ani de zile face același lucru, adună mii de oameni și-i fotografiază goi în diferite peisaje, chipurile, ca să vadă cum se combină formele trupului uman cu cele ale arhitecturii sau cu liniile din natură? De ce să pozezi 18.000 de corpuri goale în Mexic? E ca și cum un actor ar juca toată viața același
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
zile face același lucru, adună mii de oameni și-i fotografiază goi în diferite peisaje, chipurile, ca să vadă cum se combină formele trupului uman cu cele ale arhitecturii sau cu liniile din natură? De ce să pozezi 18.000 de corpuri goale în Mexic? E ca și cum un actor ar juca toată viața același rol, de clovn patetic, și ar începe, obsesiv, să-și mai adauge câte un nas roșu la fiecare reprezentație. Pe mine să mă scuzați, vă rog, dar îmi păstrez
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
Bunicii noștri încă mai trăiesc, mai sunt și străbunicii, care iată, ce frumoase lucruri ne trimit aici. Haideți să ne punem problema asta fiindcă altfel dincolo de spectacolul în sine nu vom rămâne cu nimic, va fi așa ca o nucă goala, o vom sparge și nu vom găsi nimic acolo. Și e mare păcat, ca acum noi suntem practic la un hotar, acuma in anii aceștia se sfârșește o lume și începe o altă lume. Depinde de noi, mai ales de
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
a reușit să ne aducă în fața aceste obiecte extraordinare, să inventeze anumite procedee, ați văzut acolo acea urnă în care se poate pune un bănuț, fiindcă totul costă. Și la păzitul usturoiului la șezătoare, fetele se duceau nu cu mâna goala nicidecum. Cu multe obiecte, cu de ale mâncîrii și ale băuturii, ca să dea flăcăilor și celorlalti de acolo, fiindcă totul se termina cu o petrecere, cu sperăm că se va termina și în această seara. Apoi ce m-a mai
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]