23,608 matches
-
scumpe băuturi. Îmi spune: "Vezi? Avem de toate aici, dar ne lipsește ceva. Ne lipsește mult zîmbetul tău care ne face să simțim o atmosferă de omenie, de familie. Ne obosesc mutrele încrîncenate ale celor care ne păzesc, aceștia ne zîmbesc doar dacă le dăm ceva. Dar ne lipsește ceva omenesc, trebuie să vii aici și să zîmbești pentru ca deținuții să simtă duhul tău de pace și dragoste". Cînd vii la noi, se schimbă toată atmosfera în pușcărie și avem și
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
tău care ne face să simțim o atmosferă de omenie, de familie. Ne obosesc mutrele încrîncenate ale celor care ne păzesc, aceștia ne zîmbesc doar dacă le dăm ceva. Dar ne lipsește ceva omenesc, trebuie să vii aici și să zîmbești pentru ca deținuții să simtă duhul tău de pace și dragoste". Cînd vii la noi, se schimbă toată atmosfera în pușcărie și avem și noi o mică sărbătoare" mi-a zis el. Cînd am auzit vorba aceasta eram pe punctul de
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
el. În timp ce mă apropii de bătrân, o minge mă lovește în cap. Mă întorc și văd o fetiță care se repede după minge, râzând. Mama ei se ține după ea, pentru o clipă îmi prinde privirea. Vă cer scuze. Îi zâmbesc scurt și-i spun că nu-i nici o problemă. Mă aplec și culeg țigara de pe jos. Ajung în fața bătrânului și-l întreb dacă e amabil să-mi dea un foc. Nu-și ridică ochii din ziar. Tinere, lasă-le, tinere
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
bucățică de măr i se desprinde de pe buza de jos și cade pe haina lui Mitică. O picătură de sudoare alunecă de la rădăcina părului Ceraselei, îi curge pe frunte, îi intră în ochi. Cerasela clipește. Te iubesc, spune Mitică. Apoi zâmbește ușor. A doua zi, la ora prânzului, vânzătoarea vinde mecanic pateuri, fursecuri, gogoși, merdenele. Clienții înfometați stau la coadă, vorbind între ei sau la telefoanele celulare. Iar vânzătoarea vinde mecanic pateuri, fursecuri, gogoși, merdenele. Întrecere Ai desenat un cerc mare
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
încet. Înceeet, înceeeet. Simte cum răul pleacă de la tine, Petronela. Aaașa. Bravo. Ești un pârâu de munte. Curgi înceeet printre pietricele. Și printre pietricele înoată peștișori. Aaașa. Acum deschi de ochii. Înceeet. Înceeet. Priviți, frații mei. Priviți, surorile mele. Petronela zâmbește. Chiar acum. Iată lucrarea Domnului, înfăptuită chiar acum și aici, sub ochii voștri. Iată cum toate grijile și necazurile au plecat de la Petronela. Unde s-au dus ele? În pustie. Departe s-au dus. S-a zis cu ele. Izbăvit
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
-și piardă echilibrul. La un moment dat, ochii lui se deschid îndeajuns ca să observe pe peronul de vizavi un afiș publicitar. Bătrânul continuă să cânte, dar ochii lui rămân deschiși, mari, mirați. De pe afiș, o femeie tânără și frumoasă îi zâmbește. Se uită drept în ochii lui. Pentru o clipă, bătrânului i se taie respirația. Totuși mâna lui dreaptă continuă să plimbe arcușul pe corzile viorii, iar, pe măsură ce secundele trec, melodia capătă un alt ritm, mai vioi, mai luminos. Bătrânul nu
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
obosită. Mi-e somn, ai spus. Hai să ne culcăm. Ne-am băgat în pat și ne-am luat în brațe. Ai adormit și m-ai visat. În vis, eram proaspăt bărbierit, mă pieptănasem cu cărare pe mijloc și îți zâmbeam. Purtam un costum alb, ca laptele, iar la butonieră aveam o garoafă roșie ca focul. Radio Șanț Un fițos antipatic. Nu știe să zică bună ziua, săru-mâna și ce mai faceți. Așa că e sociopat, ce să mai discutăm. Fumează, iar asta
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
lumii, dacă-i dă mâna. N-am avut noroc. Exact când l-am țintit și mă pregăteam să-i torn toate alea în cap, tâmpitul se uită în sus și mă vede și mă fixează drept în ochi. Și mi zâmbește și-mi face și cu mâna. Puah. Am fost atât de derutată, că n-am mai știut ce fac. I am zâmbit și m-am prefăcut că-mi ud florile. De fapt, adevărul e că am turnat tot ce era
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
în cap, tâmpitul se uită în sus și mă vede și mă fixează drept în ochi. Și mi zâmbește și-mi face și cu mâna. Puah. Am fost atât de derutată, că n-am mai știut ce fac. I am zâmbit și m-am prefăcut că-mi ud florile. De fapt, adevărul e că am turnat tot ce era în găleată peste bietele mele flori. Acuma din cauza lepădăturii ăsteia o să-mi moară toate florile. Criminalul ăsta mi-a omorât florile și
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
de fiară în călduri. Răspunsul vine imediat. Toate trei încep să urle ca din gură de șarpe. Nici nu observă când apare echipa de filmare. Toate trei mă privesc îngrozite în timp ce-mi dau jos dinții falși și le zâmbesc cald. Și toate trei continuă să țipe, cu lacrimi în ochi. Eu le liniștesc. Cu răbdare. Doar nu e prima oară că fac o farsă de-asta. Apare medicul echipei, le ia pulsul și-așa mai departe. Ies din mașină
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
doi metri, o să inunde balconul. Și atunci o să trebuiască să caut un adăpost la etajul opt. Intru în casă. Mă așez pe jos și mă sprijin de perete. Scot din buzunarul de la piept fotografia și mă uit la ea. Mama zâmbește și-și ține nasul un pic în vânt. Ca și cum ar sfida pe toată lumea. Tata mă ține în brațe. Se uită la mine și-mi arată cu degetul obiectivul aparatului de fotografiat. Eu am doi ani. Mă uit spre obiectiv și
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
ticăitul ceasului de perete. Dar asta nu-i vreo mare problemă. Iar apoi, omul îți iese în cale, pur și simplu. Iar pe tine te mănâncă-n fund să-i arunci semnalele alea roz bombon. Și-o faci. Mai întâi zâmbești timid, pentru că nu vrei să-i arăți gingiile chiar din prima. Ar fi o lipsă de pudoare pe care el ți-ar putea-o taxa nasol. Așa că zâmbești reținut. Chiar și atunci când îți vine să râzi. Îți mai pui și
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
să-i arunci semnalele alea roz bombon. Și-o faci. Mai întâi zâmbești timid, pentru că nu vrei să-i arăți gingiile chiar din prima. Ar fi o lipsă de pudoare pe care el ți-ar putea-o taxa nasol. Așa că zâmbești reținut. Chiar și atunci când îți vine să râzi. Îți mai pui și mâna la gură, din când în când. Nu pentru că ai avea vreo strungăreață cât China, sau vreun canin încălecat peste incisivi, ci doar pentru că nu se cade să
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
plimbe prin toate reliefurile anatomiei lui masculine. Dar străinul încă nu-ți spune asta. Doar nu-i tâmpit. E un străin dibaci și răbdător. Mm. Ia uite ce obraznic e. Îți cere numărul de telefon. Și tu i-l dai zâmbind, fără ca măcar să clipești. Apoi trece un timp. Destul de lung. O lună. Poate mai mult. Străinul a dispărut. Parcă nici n-a fost. Iar tu l-ai și uitat. Îți sună telefonul. Vezi numărul lui afișat pe ecran și te gândești
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
telespectatori. Invitatul nostru este Florin Piersic junior. Dioptrii Când am deschis cartea, fotografia ta a căzut pe podea. M-am aplecat și am ridicat-o. M-am dus la fereastră, am privit-o în lumina soarelui. Te uitai la mine. Zâmbeai. Pe nas aveai o pată de cafea. M am uitat pe spatele fotografiei. Ți-am recunoscut scrisul. Cerneala pălise în timp. Mi-am pus ochelarii și am descifrat cuvintele. Să mă citești. Dacă nu azi, altă dată. Într-o zi
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
bunătăți și-mi pregătesc un mic dejun copios. Mănânc. Apoi ies pe stradă și merg prin orașul plin de viață. Trec pe lângă grădinițe din care se aude râsul cristalin al copiilor. Trec pe lângă case mari în curțile cărora oamenii își zâmbesc. Trec pe lângă blocuri înalte, în ale căror balcoane stau tineri proaspăt căsătoriți care se dezmiardă, lăsând soarele să le mângâie fețele. Ajung într-o piață mare și frumoasă. Acolo oameni frumoși împachetează alimente și legume proaspete, pe care le dau
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
altor oameni frumoși. Hainele lor sunt curate și dinții lor sunt albi. Ies din piață și pornesc spre ieșirea din oraș. Pe drum văd sute de oameni care se plimbă și cântă fericiți în timp ce-i salută pe bicicliștii care pedalează zâmbind. Peste o oră ajung la porțile mari ale orașului. Spațiul verde se termină brusc și în fața mea se ivește un ocean de gunoaie. Nu-i văd capătul. Se întinde până la orizont. Din oceanul de gunoaie ies semețe vârfurile unor munți
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
nu bag mâna-n foc. Un tip cu ochelari în formă de halbe de bere vine spre mine. Ce faci, băăă? Îl întreb de unde ne știm. ăăă, de pe la Răzvan. Îi spun că fac bine. Îi place răspunsul meu stereotipic, îmi zâmbește. Nu știu cum să închei conversația asta palpitantă, așa că mă uit prin jur. Îl văd pe Răzvan. Mă vede și el și se apropie. Poartă un tricou jerpelit peste care și-a pus un sacou roz bombon. Îl pup, îl întreb unde
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
de venit. Cred că o să fim vreo sută sau așa. Gălăgia din jur pare să fie generată de cel puțin două sute de oameni. Ceea ce, pentru mine, e echivalentul unui stadion arhiplin. Mai schimb câte o privire cu iubita mea. Ne zâmbim încurajator. Pe rând, vizităm toate încăperile. Fiecare cameră e plină de oameni care stau pe unde apucă, grupați în bisericuțe de doi sau cel mult patru. O singură bisericuță de șase primește de la mine titlul de catedrală. Aproape toate femeile
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
O întreb cât e ceasul. Douășpe fără douăzeci. Mestec vreo cinci minute, apoi îi propun să mergem afară. De ce? Îi spun că vreau să vedem artificiile. Peste un minut suntem jos. Deschid ușile mașinii și-i zic să urce. Îmi zâmbește complice. Unde mergem? Nu-i răspund, pornesc motorul. Se urcă lângă mine, plină de speranță. Chiar plecăm? Îi spun că nu plecăm pe bune, doar ne prefacem. Vrea să chiuie de bucurie, dar se abține. Demarez și trec de paznic
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
murdăresc pe ici, pe colo. Mă adâncesc în admirația țesăturii decolorate și învechite de vreme. La un moment dat simt că cineva mă privește fix. Ridic privirea. O doamnă cu batic se uită la mine cu o expresie miloasă. Îi zâmbesc. Apoi o salut din cap și-mi văd mai departe de treaba mea. Trec vreo zece secunde. Doamna cu batic e tot acolo. O simt. Mă privește în continuare. Ridic din nou privirea și constat că expresia de pe chipul doamnei
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
și mă ntorc la chilăreală. Hai să trăiești. Rămân pe bancă și mă uit la copilul care urmărește mingea. Șutează imprecis, iar mingea vine direct spre mine și se oprește încet între picioarele mele. Copilul vine în fugă până la mine. Zâmbește. E fericit. Îl întreb cum îl cheamă. Matei, nenea. N-are mai mult de patru ani. Îi spun că pe mine mă cheamă Florin. Nenea Florin, nu vrei să joci și tu fotbal? Că mama a obosit. Mă ridic de pe
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Încep să mă simt ca o instalație dintr-un muzeu de artă modernă. Mă uit la el, întrebător. Mai aveți mult? Aș încerca și eu o tură. Mă uit la ecranul digital. Am alergat douăzeci și trei de minute. Îi zâmbesc amabil și-i spun că termin imediat. Oliver îmi zâmbește și el, apoi se uită prin sala pustie. Peste un minut, cobor de pe bicicletă și merg la vestiar. Ferdinand nu se vede nicăieri. Probabil că face duș. Îmi schimb hainele
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
de artă modernă. Mă uit la el, întrebător. Mai aveți mult? Aș încerca și eu o tură. Mă uit la ecranul digital. Am alergat douăzeci și trei de minute. Îi zâmbesc amabil și-i spun că termin imediat. Oliver îmi zâmbește și el, apoi se uită prin sala pustie. Peste un minut, cobor de pe bicicletă și merg la vestiar. Ferdinand nu se vede nicăieri. Probabil că face duș. Îmi schimb hainele, apoi îmi iau rucsacul și ies din vestiar. Trec prin
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
intrați, făceți-vă comod. Îi mulțumesc, mă așez pe un scaun. Ce vă doare? Îi povestesc doamnei despre vertebra mea neprietenoasă (aia din zona lombară), apoi despre vertebra mea dușmănoasă (aia din zona cervicală). Se rezolvă, sunteți pe mâini bune. Zâmbesc. Ce bine. O să am parte de un masaj minunat. Doamna îmi spune să mă dezbrac și-mi arată cu mâna un catafalc năltuț, care tronează în mijlocul camerei. Îmi scot hainele și rămân în chiloți. Dați-i jos, nu vă faceți
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]