221,075 matches
-
aceste dovezi. Cercetări recente indică existența unei numerotări ce sugerează prezența a circa zece documente. Printre acestea, scrisori cu caracter erotico-homosexual (între altele, scrisoarea Davignon) pun problema metodelor de intoxicare ale Serviciului de Statistici și a obiectului acestei alegeri documentare. Dosarul secret a fost trimis la începutul deliberărilor, în , președintelui curții marțiale, colonelul Émilien Maurel, din ordinul ministrului de război, generalul Mercier. Într-adevăr, în dreptul militar francez al vremii, toate probele vinovăției trebuie trimise și apărării în scopul de a fi
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
apărării în scopul de a fi dezbătute în contradictoriu, ceea ce nu era obligatoriu în justiția civilă. Mai târziu, în procesul de la Rennes din 1899, generalul Mercier a explicat că însăși natura dovezilor trimise interzicea divulgarea lor în incinta tribunalului. Acest dosar conținea, în afara unor scrisori fără prea mult interes, dintre care câteva fuseseră fabricate, o probă rămasă celebră sub numele de „canalia de D...”. Era vorba de o scrisoare a atașatului militar german, Max von Schwartzkoppen adresată atașatului miltar italian Alessandro
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
rupți din lumea celor vii”. Mathieu a încercat toate variantele, inclusiv cele mai implauzibile. Mulțumită doctorului Gibert, prieten cu președintele Félix Faure, a întâlnit la Le Havre o femeie care, sub hipnoză, i-a vorbit pentru prima oară despre un „dosar secret”. Faptul i-a fost apoi confirmat de președinte doctorului Gibert într-o discuție privată. Puțin câte puțin, în ciuda amenințărilor cu arestarea pentru complicitate, a piedicilor și hățișurilor țesute de militari, el a reușit să-i convingă pe diverși moderați
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
redată din ce în ce mai mult în presa antimilitaristă de stânga, a declanșat ca răspuns un val de antisemitism foarte violent în opinia publică. Franța a rămas astfel foarte majoritar antidreyfusardă. Maiorul Henry, de la Secțiunea de Statistici, era el însuși conștient de fragilitatea dosarului de acuzare. La cererea superiorilor săi, , șeful statului major general, și generalul Gonse, el a fost însărcinat cu completarea dosarului în vederea evitării oricărei tentative de revizuire. Incapabil să găsească și cea mai mică probă, el s-a hotărât să fabrice
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
publică. Franța a rămas astfel foarte majoritar antidreyfusardă. Maiorul Henry, de la Secțiunea de Statistici, era el însuși conștient de fragilitatea dosarului de acuzare. La cererea superiorilor săi, , șeful statului major general, și generalul Gonse, el a fost însărcinat cu completarea dosarului în vederea evitării oricărei tentative de revizuire. Incapabil să găsească și cea mai mică probă, el s-a hotărât să fabrice una "a posteriori". Adevăratul vinovat de trădare a fost descoperit din întâmplare prin două moduri distincte; pe de o parte
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
demonstrează chiar relațiile de spionaj întreținute de el cu Esterházy. Aflat în posesia scrisorilor acestui ofițer, Picquart constată cu stupefacție că scrisul acestuia este exact același cu cel din „borderoul” care a servit la incriminarea lui Dreyfus. Face rost de „dosarul secret” transmis judecătorilor în 1894, și observând subțirimea lui, devine sigur de nevinovăția lui Dreyfus. Foarte afectat de descoperirea sa, Picquart comandă o anchetă în secret, fără acordul superiorilor săi. Ea demonstrează că Esterházy cunoștea elementele descrise de „borderou” și
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
documente secrete a căror valoare era în același timp redusă. Presa naționalistă lansează o violentă campanie împotriva nucleului dur, aflat în formare, al dreyfusarzilor. Într-un contraatac, statul major se dă de gol și dezvăluie informații, ignorate până atunci, despre „dosarul secret”. Îndoiala începe să se instaleze și figuri din mediile artistice și politice încep să-și pună întrebări. Picquart a încercat să-și convingă șefii să revizuiască procedurile împotriva lui Dreyfus, dar statul major pare surd. Se declanșează în schimb
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
pe Picquart, Esterházy a trimis, fără rezultat, scrisori președintelui țării. Mișcarea așa-numit "dreyfusardă", animată de Bernard Lazare, Mathieu Dreyfus, Joseph Reinach și Auguste Scheurer-Kestner și-a mărit rândurile. Émile Zola, informat la jumătatea lui noiembrie 1897 de Scheurer-Kestner despre dosar, era convins de nevinovăția lui Dreyfus și s-a angajat oficial. La 25 noiembrie, romancierul a publicat în "Le Figaro" articolul "M. Scheurer-Kestner", primul dintr-o serie de trei. În fața amenințărilor cu pierderile masive de abonați venite din partea cititorilor, directorul
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
El a aflat cu mare suprindere că ansamblul dovezilor pe care se bazase acuzarea nu fuseseră deloc expertizate, Boisdeffre având „absolută încredere” în Henry. El a hotărât să ancheteze el însuși, în cadrul biroului său, cu asistenții lui, și a extras dosarul secret care număra atunci 365 de elemente. La 7 iulie 1898, după o interpelare în Cameră, Cavaignac a arătat trei dovezi „copleșitoare, printre mii de altele”, dintre care două nu aveau de fapt nicio legătură cu cazul, iar cea de
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
și a dreyfusarzilor. , între care 53 de deputați, au trimis în total . La 3 septembrie 1898, primul ministru Brisson, l-a provocat pe Mathieu Dreyfus să depună o cerere de revizuire a sentinței curții marțiale din 1894. Guvernul a transferat dosarul Curții de Casație, să analizeze procedurile din precedenții patru ani. Franța era divizată în două, dar nu era posibilă nicio generalizare: comunitatea evreiască era foarte puțin implicată, intelectualii nu erau cu toții dreyfusarzi, protestanții erau împărțiți, marxiștii refuzau să-l susțină
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
poza în lider antirevizionist. Generalul care i-a urmat în funcție, influențat de statul major, a dat aviz negativ revizuirii la 10 septembrie, atitudine confirmată de presa extremistă pentru care „revizuirea înseamnă război”. Obstinația guvernului, care a votat să trimită dosarul la Curtea de Casație la 26 septembrie, a adus demisia lui Zurlinden, înlocuit pe loc de generalul Chanoine. Acesta din urmă, după o interpelare în Cameră, și-a dat demisia, iar parlamentul i-a retras votul de încredere lui Brisson
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
progresistul a fost nominalizat în locul lui Brisson. În 1894, el acoperise acțiunile generalului Mercier la începuturile afacerii; după patru ani, el anunța că va respecta deciziile Curții de Casație, blocând calea celor care doreau să înăbușe revizuirea și să retragă dosarul de la Curte. La 5 decembrie, cu ocazia unei dezbateri din Cameră pe tema transmiterii „dosarului secret” la Curtea de Casație, tensiunea a crescut și mai mult. Injuriile, invectivele și alte violențe naționaliste au făcut loc amenințărilor cu revoluția. declara: „Dacă
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
începuturile afacerii; după patru ani, el anunța că va respecta deciziile Curții de Casație, blocând calea celor care doreau să înăbușe revizuirea și să retragă dosarul de la Curte. La 5 decembrie, cu ocazia unei dezbateri din Cameră pe tema transmiterii „dosarului secret” la Curtea de Casație, tensiunea a crescut și mai mult. Injuriile, invectivele și alte violențe naționaliste au făcut loc amenințărilor cu revoluția. declara: „Dacă trebuie să facem război civil, îl vom face”. A survenit o nouă criză și în
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
demonstreze vinovăția lui Dreyfus. Dimpotrivă, el l-a disculpat fără să vrea prin datarea exactă a borderoului (august 1894). Apoi Picquart a demonstrat lanțul de erori și conspirația. La 8 decembrie 1898, ca represalii pentru tentativele anunțate de retragere a dosarului, parchetul penal de pe lângă Curtea de Casație l-a scos pe Picquart de sub jurisdicția curții marțiale. A fost un nou obstacol pentru statul major. A izbucnit o nouă campanie de presă violent antisemită cu ocazia acestui eveniment, în schimb "L'Aurore
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
major. A izbucnit o nouă campanie de presă violent antisemită cu ocazia acestui eveniment, în schimb "L'Aurore" din 29 octombrie titra „Victoire” cu aceleași caractere ca și „J'Accuse...!”. Munca de anchetă a parchetului penal a fost însă reluată. „Dosarul secret” a fost analizat începând cu 30 decembrie, parchetul cerând să i se transmită și dosarul diplomatic, pe care l-a primit. La 9 februarie, parchetul penal a transmis raportul său în care erau subliniate două fapte majore: este sigur
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
L'Aurore" din 29 octombrie titra „Victoire” cu aceleași caractere ca și „J'Accuse...!”. Munca de anchetă a parchetului penal a fost însă reluată. „Dosarul secret” a fost analizat începând cu 30 decembrie, parchetul cerând să i se transmită și dosarul diplomatic, pe care l-a primit. La 9 februarie, parchetul penal a transmis raportul său în care erau subliniate două fapte majore: este sigur că Esterházy a utilizat aceeași hârtie subțire ca și în borderou și dosarul secret este cu
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
se transmită și dosarul diplomatic, pe care l-a primit. La 9 februarie, parchetul penal a transmis raportul său în care erau subliniate două fapte majore: este sigur că Esterházy a utilizat aceeași hârtie subțire ca și în borderou și dosarul secret este cu totul lipsit de substanță. Aceste două fapte desființau de unele singure toate procedurile împotriva lui Alfred Dreyfus. Dar în paralel, ca urmare a incidentului Beaurepaire, președintele Mazeau a declanșat o anchetă asupra parchetului penal, cu scopul de
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
lipsit de substanță. Aceste două fapte desființau de unele singure toate procedurile împotriva lui Alfred Dreyfus. Dar în paralel, ca urmare a incidentului Beaurepaire, președintele Mazeau a declanșat o anchetă asupra parchetului penal, cu scopul de a-i retrage acesteia dosarul „pentru a nu purta ea singură responsabilitatea sentinței definitive”, ceea ce a privat parchetul de la efectele ce ar fi decurs direct din raportul său. La 28 februarie, s-a exprimat pe fond în fața Senatului și a denunțat „conspirația morală” din sânul
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
morală” din sânul guvernului și din stradă. Revizuirea nu mai era evitabilă. La 1 martie 1899, noul președinte al parchetului civil de pe lângă Curtea de Casație, Alexis Ballot-Beaupré, a fost numit raportor pentru analizarea cererii de revizuire. El a abordat judicios dosarul și a cerut o anchetă suplimentară. Au fost interogați zece martori complementari, care au slăbit și mai mult versiunea statului major. În dezbaterea finală, într-o mostră de obiectivitate, președintele Ballot-Beaupré a demonstrat inutilitatea ca probă a borderoului, singura dovadă
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
pe care le considera confidențiale. La sfârșitul lui 1898, a aflat cu stupefacție despre dimensiunile reale ale cazului său, despre care nu știa nimic: acuzarea lui Esterházy de către fratele său, achitarea trădătorului, mărturisirea și sinuciderea lui Henry, toate acestea lecturând dosarul anchetelor Curții de Casație, care i-a parvenit la două luni după publicare. La 5 iunie 1899, Alfred Dreyfus a fost anunțat de hotărârea de casare a sentinței din 1894. La 9 iunie, el a părăsit Insula Diavolului, cu destinația
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
exilat în Anglia, și du Paty, nu au fost prezenți. La apariția lui Dreyfus, emoțiile erau puternice. Apariția sa fizică i-a bulversat pe partizanii săi și pe unii dintre adversari. În ciuda stării sale fizice degradate, el stăpânea cu totul dosarul, pe care l-a analizat în doar câteva săptămâni. Tot statul major a depus mărturie împotriva lui Dreyfus fără a prezenta vreo probă. Ei doar s-au încăpățânat și au considerat nule mărturisirile lui Henry și Esterházy. Procesul a tins
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
prevedea că o minoritate de trei judecători din șapte împotriva unei condamnări înseamnă achitare. Acest verdict absurd dădea impresia unei mărturisiri a vinovăției membrilor curții marțiale. Ei păreau că nu doresc să renege decizia din 1894, și știau bine că dosarul nu se bazează pe nimic. Această decizie poate fi însă interpretată și ca un verdict abil, întrucât judecătorii, menajându-i în același timp și pe colegii lor și pe moderații îngroziți de perspectiva unui război civil, recunoșteau implicit nevinovăția lui
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
din 1902 au adus victoria stângii. Jean Jaurès, redevenit deputat, a relansat afacerea la 7 aprilie 1903 într-un moment când toată Franța o credea îngropată pentru totdeauna. Într-un discurs, Jaurès a evocat lunga listă de falsuri care punctau dosarul Dreyfus, și a insistat în mod deosebit pe două elemente proeminente: În fața acestor noi fapte, generalul , noul ministru de război, a declanșat o anchetă la cererea lui , asistat de magistrați. Ancheta a fost întreprinsă de căpitanul Targe, adjunctul ministrului. Cu
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
hectare de pădure în favoarea Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina. În urma recursului formulat de Regia Națională a Pădurilor- Romsilva, pe data de 15 martie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a casat decizia Curții de Apel Timișoara și a retrimis dosarul spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj- Napoca. Fondul mai revendică peste 160 de clădiri, majoritatea sedii de cantoane sau ocoale, unele dintre ele construite de comuniști.
Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei () [Corola-website/Science/322350_a_323679]
-
de riscurile amenzilor din trafic. Sursele din cadrul forului legislativ au confirmat faptul că seria respectivului ecuson nu corespunde cu cele emise de către instituție pentru anul 2009, deschizându-se o anchetă în vederea stabilirii vinovăției vedetei pentru uzul acestuia. De altfel, trei dosare penale există deja pe numele Simonei Suhoi pentru abateri de la normele rutiere, cel mai recent datând din vara anului 2008. Simona Sensual a influențat sitcomul de divertisment "Mondenii", care o parodiază frecvent, ea devenind unul din cele mai populare personaje
Simona Sensual () [Corola-website/Science/316894_a_318223]