220,173 matches
-
scopurile enunțate de către acesta: adică, să „pună umărul" la integrarea României în NATO și în UE. În materie de integrare, expertiza echipei Constantinescu e arhicunoscută. În afara lui Andrei Pleșu (un excepțional ministru de externe, după cum se vede tot mai limpede acum), și a lui Ion Caramitru (singurul ministru cu o reală viziune europeană, chiar dacă activa într-o instituție tradițional marginală în țara aceasta dominată politic de lepre semi-alfabetizate), moșmondeala, behăiala, somnambulismul, lentoarea paralitică, clefăiala incoerentă, egoismul de partid, lăcomia senilă, prostia
Nerozia - studiu de caz - by Tudorel Urian () [Corola-website/Journalistic/14299_a_15624]
-
super fain, mișto, beton". E un substitut (eliberator?!) al limbii de lemn comuniste, atestînd că lui ,Strîmbă-Lemne i-a luat locul Sfarmă-Piatră" (în treacăt fie zis, al doilea personaj fabulos a figurat ca titlu al unui periodic legionar): ,Limba elevilor, acum, e de... beton! O limbă de beton sună mai fain în gura unor viitori constructori, a arhitecților și betoniștilor de mîine. O limbă de beton nu are nuanțe, alta decît a cenușiului beton. O limbă de beton n-are flexiune
Virtuozul number one by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/10958_a_12283]
-
Influența lui Céline nu e încă în detrimentul calității prozei, ca și în povestirea precedentă (Umbra albă); de data aceasta se folosește o narațiune - cadru: un investigator de la Biroul Procuraturii îi povestește iubitei cum descoperă că scriitorul ideal al tinereții sale - acum dispărut în mod misterios - comisese o crimă pe când se afla în detenție. Relatarea e voit complicată, conținând dialoguri cu concubina și fragmente din jurnalul pe care scriitorul i-l lăsase acesteia. Ca și în prima povestire, finalul e incert: nu
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
și artistic, seriile succesive ale Biletelor de papagal etc., "diversificîndu-și (...) aria tematică și făcînd din pamflet un veritabil gen artistic". O însemnată cotă a textelor publicate în menționatele periodice va alcătui materia volumelor Icoane de lemn și Poarta neagră. De-acum încolo evoluția scrisului arghezian poartă sigiliul înflăcărat al diatribei, intrînd în viziunea autorului atît ca o componentă epică (Tablete din Țara de Kuty, Cimitirul Buna-Vestire), cît și ca una lirică (Flori de mucigai și, chiar dacă sub un unghi conjunctural, 1907
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]
-
Daniel Cristea-Enache În ultima perioadă, generația 2000 a făcut pași importanți în direcția consolidării propriei imagini. Nu mai departe decât acum câțiva ani, tinerii și foarte tinerii ei componenți erau întâmpinați cu zâmbete ironice ori calificative disprețuitoare, sau ignorați de-a dreptul, cu superbie critică și suficiență instituțională. Era, după cum bine ne amintim, vremea unei așa-zise crize a poeziei. Este
Femeia dada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-website/Journalistic/10964_a_12289]
-
în pagină. În Fisuri, această respirație se pierde; mai exact, tânăra poetă încearcă să și-o controleze, păstrând contactul cu realul, dar mizând pe literaturizarea lui. Tocmai ceea ce dădea farmec și substanță poemelor (ingenuitatea lirică, prospețimea senzațiilor, notația abruptă) intră acum într-un proiect ficțional pentru care Elena Vlădăreanu nu are nici chemare, nici resurse. Autoarea face parte din eșalonul poeților de pur talent, fără cerebralitatea discursului și alte complicații textuale. Locul ei firesc e alături de Marius Ianuș și Domnica Drumea
Femeia dada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-website/Journalistic/10964_a_12289]
-
piept și din cap) se întretaie și se acoperă una pe alta, într-o elocventă dar nu mai puțin păguboasă dizarmonie: ,de cinci zile iepuroaica își smulge/ cu dinții părul din jurul țâțelor/ că se umple de sânge/ pântecul ei e acum o carne vie/ de cinci zile iepuroaica se chinuie să nască/ pântecul ei stă să plesnească/ dacă Melancolicul l-ar înțepa cu un bold/ din el ar ieși moartea fâsâind ca un aer stricat" (Din elegiile Melancolicului, 2); ,eu nu
Femeia dada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-website/Journalistic/10964_a_12289]
-
cum să nu fim triști când însuși dumnezeu/ se masturbează plângând". Dacă în volumul de debut al Elenei Vlădăreanu sexualitatea era parte integrantă a ființei de carne și un ,subiect" pe cât de firesc abordat, pe atât de liber exprimat, acum ea a devenit un simulacru de teorie, desprinsă dintr-o bibliografie incomplet parcursă, pentru a fi exhibată cu o gesticulație ,culturală". Lângă versuri de bună factură, însă relativ izolate în cuprinsul volumului (,să țopăi de bucurie în parcul din unirii
Femeia dada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-website/Journalistic/10964_a_12289]
-
statuia lui C.A. Rosetti, care ne-ar putea edifica asupra înțelesului expresiei eminesciene ,bulbucații ochi de broască" (,urcă-te pe statuia lui rosetti/ așază-i cravata florile pe umăr/ suge-i sexul"), dincolo o statuie a lui Ceaușescu, ,ridicată acum câteva minute/ din bălegar uscat și tasat" și care ,ar putea avea o erecție", dincoace sexul unei statui neprecizate din Piața Universității (să fie Mihai Viteazul, călare pe cal?), tăiat pentru a fi înfipt între picioare... Curios acest iconoclasm neoavangardist
Femeia dada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-website/Journalistic/10964_a_12289]
-
poate fi expediat cu ușurință, și cu atît mai puțin ignorat. Chiar dacă exponenții lui nu au nume sonore și nici o operă anterioară consolidată, profesionalismul acestora nu poate fi pus la îndoială. Oameni cu o solidă formație academică, ei sînt obligați acum, de însăși realitatea pe care trebuie să o slăvească și să o provoace prin prefigurare, să construiască epopeic, să însceneze imagini complicate, veridice din punct de vedere plastic și convingătoare din punct de vedere moral. Oscilația între imaginea eroului, a
Realismul socialist, între vocație și deturnare by Pavel Șușară () [Corola-website/Journalistic/14633_a_15958]
-
nivelul întregii țări. Bacăul, care ieri l-a dat pe Bacovia, astăzi dă un model de milogeală umană și paralizie civică perfect adaptate unei Românii bizonizate. PDS-ul, asemeni lui Dumnezeu, a văzut că trucul cu miluirea electoratului ține și acum a fost pus în practică la tot natul. La fel cum amenințarea cu moartea la adresa ziariștilor, scoasă experimental din gura lui Ioan Mircea Pașcu, a devenit deja mod de acțiune oficioasă, ca să nu zic oficială, la nivel național. Așadar, noi
Liniște, bizonul național paște din palma pesedistă! by Mircea Mihăieș () [Corola-website/Journalistic/12867_a_14192]
-
puilor și cărnii de porc din Ungaria vor avea din ceîn ce mai puține motive de suferință. Aceste produse se vor diminua drastic (acordul CEFTA a căzut o dată cu integrarea țării vecine în EU). Ori se vor scumpi simțitor. Dacă până acum aveam o idee pur teoretică despre ceea ce înseamnă integrarea europeană, acum vom avea și o percepție practică: cu cât ești mai departe de centrul lumii normale, cu atât plătești mai scump. Dac-am fi intrat în UE deodată cu ungurii
Liniște, bizonul național paște din palma pesedistă! by Mircea Mihăieș () [Corola-website/Journalistic/12867_a_14192]
-
ce mai puține motive de suferință. Aceste produse se vor diminua drastic (acordul CEFTA a căzut o dată cu integrarea țării vecine în EU). Ori se vor scumpi simțitor. Dacă până acum aveam o idee pur teoretică despre ceea ce înseamnă integrarea europeană, acum vom avea și o percepție practică: cu cât ești mai departe de centrul lumii normale, cu atât plătești mai scump. Dac-am fi intrat în UE deodată cu ungurii, polonezii și cehii, am fi săltat dintr-o dată în altă categorie
Liniște, bizonul național paște din palma pesedistă! by Mircea Mihăieș () [Corola-website/Journalistic/12867_a_14192]
-
Solacolu etc. Până și scrisoarea unui membru al familiei, din partea soției, Letiția, pictoriță, a cărui observație cu totul întâmplătoare verifică adevărul că istoria se repetă: "Pe la noi pe acas(ă) nu sunt noutăți. Doar Camil a fost destituit din post. Acum așteaptă schimbarea guvernului pentru a putea fi reintegrat". O adevărată istorie literară în mers realizează "notele" și orice privește realitatea publicațiilor de provincie, mai puțin știute, care altfel s-ar păstra doar cu denumirea în fișele bibliotecilor. Le enumăr "Bacăul
Viața documentelor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-website/Journalistic/14597_a_15922]
-
Radu Am văzut zilele trecute un spectacol de la Teatrul Național din București, cu Revizorul, de Gogol, și am încercat să scriu câteva rânduri despre el. N-am reușit, pentru că tot timpul am avut în minte spectacolul, cu aceeași piesă, de acum treizeci de ani, de la Teatrul Bulandra, în regia lui Lucian Pintilie și scenografia lui Liviu Ciulei - un spectacol magistral, incomparabil cu tot ce s-a montat timp de patruzeci de ani (de când eu văd teatru) pe scenele românești și europene
Noul Revizor by George Radu () [Corola-website/Journalistic/14616_a_15941]
-
care tocmai se spală într-un lighean. Cineva îi toarnă apă dintr-o cană, îi oferă săpun, apoi un șervet, primarul se șterge, restituie șervetul, se întoarce către grupul de oameni (profesori, medici, funcționari ai poștei etc.) pe care abia acum îi vede stând cuminți și așteptându-l pe el. Acesta se uită la ei cu un dispreț pe care numai Toma Caragiu putea să-l exprime în așa grad, ia ligheanul cu mânuțele lui curate (că doar se spălase, nu
Noul Revizor by George Radu () [Corola-website/Journalistic/14616_a_15941]
-
e o comedie neagră excentrică și debordînd de imaginație despre sfîrșitul lumii adus de un străin à la Zelig care-și însușește identitățile celor cu care intră în contact. E, vorba lui Hopkins, "ceva ce n-ați mai văzut pînă acum" - și e genul de îndemn extrem care prinde întotdeauna, în caz că n-ai auzit de Monty Python. Pînă și crispata Londră arată ceva mai proaspăt în acest straniu voiaj distructiv și, mai mult ca sigur, iritant din punct de vedere vizual
Festivalul Filmului Britanic - Cîinele care rîde by Mihai Chirilov () [Corola-website/Journalistic/14528_a_15853]
-
Only One Jimmy Grimble nu? 8. Pe afiș, cîinele îmbufnat și-n carne și oase de anul trecut a fost înlocuit de un altul, desenat naiv, parcă sub restricție de buget, dar zîmbind tîmp și cu gura pînă la urechi: acum, că v-ați amuzat, fiți gata de depresie... La anul...
Festivalul Filmului Britanic - Cîinele care rîde by Mihai Chirilov () [Corola-website/Journalistic/14528_a_15853]
-
a descoperi, în fluxul și refluxul unor "povești simple", jocul fastuos al Destinului și al destinelor... Destinul unei lumi condamnate la derizoriu, la kitsch, la tristețea plină de umor. Și destinele unor biete făpturi "în căutarea fericirii". O fericire niciodată "acum și aici", o fericire mereu altădată și mereu în altă parte, mereu "dincolo" (dincolo, adică în Occident, dar și dincolo, adică în lumea de dincolo - "confuzie" exploatată într-o secvență din film). Cristian Mungiu mizează pe complicitatea spectatorului, și în
Spectatorule, fratele meu! by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/14730_a_16055]
-
vine uitarea și desfrâul aduce nesocotirea, iar cine uită și nesocotește este pierdut. Dacă îți pare rău că ești rănit, poți foarte bine să regreți că exiști sau că nu te-ai născut înh altă epocă. Tot trecutul de până acum nu oglindește decât nașterea de azi. Să luăm, deci, trecutul Uniunii Compozitorilor așa cum este el și să nu căutăm a muta munții din loc, pentru că ei sunt așa cum sunt. 2 noiembrie 2005: Aula Palatului Cantacuzino. Lume multă, în majoritatea ei
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
savant, aflat permanent în epicentrul seismelor ce au zguduit muzica nouă în ultimele decenii ale veacului trecut. A ascultat enorm de multă muzică, pe care a filtrat-o printr-o sensibilitate doctă, incapabilă de abdicare ori trădare. îmi amintesc și acum verdictele tranșante, încărcate de bun simț, enunțate în comisiile de achiziție ale biroului simfonic de la Uniunea Compozitorilor, verdicte pe care unii dintre noi le simțeam, dar numai el le putea formula cu atîta acuitate și pertinență, poate și pentru că avea
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
ibidem, 222). Toate aceste informații le obținem din prima secvență a nuvelei, din cele treisprezece cîte există. Trebuie să mai reținem, tot din această primă secvență de prezentare, un aspect important al vieții lui David Pop: fusese un necredincios și acum, la plecarea pe front, se convertește brusc și formal, numai pentru a se refugia în această credință: "Ieșind din orășel, trăsura trecu pe lîngă o cruce mare de lemn, veche, pe care era răstignit un Hristos de tinichea. David, căruia
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
că războiul și datoria aduc moartea. Dar s-a lămurit repede" - adaugă comentariul auctorial, pentru că "moartea-i pentru oameni. O aștepta deci cu seninătate, nepăsător, ca ceva trebuincios sau întîmplător" (ibidem, 229). Un refugiu fusese datoria, altul va fi de acum încolo soarta. David Pop se lasă în voia soartei și moartea îl ocolește miraculos pe fronturile pe care se perindă în Serbia, Galiția și Polonia, promovat la o secție de mitraliere. Nu merge nici acasă, pentru a nu-și pierde
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
străine și pentru mize care nu pot fi ale lui, decis să dezerteze la români cînd va avea ocazia. Altă opinie e aceea a lui Emil Oprișor, care exprimă resemnat vocea datoriei, ca și David Pop, numai că el are acum din ce în ce mai șubrezită vechea poziție, întrucît, după doi ani de război indiferent, David Pop este mutat pe frontul din Transilvania, nevoit să lupte împotriva fraților de dincolo de munți. O vreme, David Pop rezistă discuțiilor și dilemelor, ignorîndu-le: "Camarazii veșnic discutau, veșnic
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
Transilvania, camarazii de alte naționalități îl suspectează de trădare. Deși "scările îl chinuiesc", încearcă să se refugieze în inerția datoriei: " - Ce-mi pasă mie?... Eu știu că-mi fac datoria. Încolo, tunete, fulgere..." (ibidem, 237). Liniștea îi este totuși afectată: " Acum capul îi vuia de gînduri, parcă toate cele înăbușite în doi ani de zile s-ar fi năpustit deodată asupra lui să-l strivească sub povara lor." (ibidem, 237). Dacă era inapt pentru gîndire proprie pînă atunci, fusese în aceeași
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]