23,330 matches
-
o impuneau problemele vieții politice românești. În aceste condiții, prințul Carol s-a întors ilegal din străinătate, îndepărtându-și fiul de pe tron și preluând funcția de suveran. Domnia lui Carol al II-lea a fost de rău augur pentru sistemul democratic, partidele politice fiind compromise treptat de noul rege, care susținând facțiuni minoritate din cadrul partidelor a condus la slăbirea acestora. În prima parte a anului 1938 a profitat de ocazie pentru a da lovitura de stat care a inaugurat așa-zisa
Constituția României din 1938 () [Corola-website/Science/306177_a_307506]
-
4.303.064 de cetățeni, din care 4.297.221 au votat pentru și 5.843 (0,13%) s-au opus. Astfel noua constituție a fost promulgată la 27 februarie 1938. Fiindcă Constituția din 1938 era un document mai puțin democratic decât cea din 1923 (fiind elaborată sub presiunea politică a creșterii totalitarismului nazist și sovietic în întreaga Europă), după evenimentele de la 23 August 1944, Regele Mihai a repus în vigoare Constituția din 1923. Din punct de vedere juridic, ea a
Constituția României din 1938 () [Corola-website/Science/306177_a_307506]
-
promulga legile, era șeful Armatei, avea drept de veto, putea bate monedă, conferea decorații, avea drept de amnistie și grațiere, convoca și dizolva Parlamentul, încheia tratate (acestea devenind valabile după ce erau aprobate de Parlament). Parlamentul constituia puterea legislativă în cadrul regimului democratic. El era bicameral (Senatul și Adunarea deputaților) și avea rolul de a vota legile, de a le abroga și avea drept de control asupra activității guvernului. Această constituție legifera principiul separării puterilor statului: Această constituție a contribuit la consolidarea Marii
Constituția României din 1923 () [Corola-website/Science/306176_a_307505]
-
Adunarea deputaților) și avea rolul de a vota legile, de a le abroga și avea drept de control asupra activității guvernului. Această constituție legifera principiul separării puterilor statului: Această constituție a contribuit la consolidarea Marii Uniri și a creat cadrul democratic al vieții politice din România până în anul 1938, când s-a adoptat prin plebiscit codice 4 Întrucât Constituția din 1938 era un document mai puțin democratic decât cea din 1923 (fiind elaborată sub presiunea politică a creșterii totalitarismului nazist și sovietic
Constituția României din 1923 () [Corola-website/Science/306176_a_307505]
-
separării puterilor statului: Această constituție a contribuit la consolidarea Marii Uniri și a creat cadrul democratic al vieții politice din România până în anul 1938, când s-a adoptat prin plebiscit codice 4 Întrucât Constituția din 1938 era un document mai puțin democratic decât cea din 1923 (fiind elaborată sub presiunea politică a creșterii totalitarismului nazist și sovietic în întreaga Europă), după evenimentele de la 23 August 1944, Regele Mihai a repus în vigoare Constituția din 1923. Dpdv juridic, ea a fost în vigoare
Constituția României din 1923 () [Corola-website/Science/306176_a_307505]
-
București, d. 4 noiembrie 1957, Moscova) a fost activist comunist, ziarist și politician român. S-a născut la București, tatăl său fiind muncitor la Căile Ferate Române (CFR). În anii '30, în decursul studiilor sale universitare, a aderat inițial la Frontul Studențesc Democratic, a devenit membru al PCdR în anul 1933, cu ocazia grevelor ceferiștilor de la Grivița și a fost condamnat la închisoare în repetate rânduri. Grigore Preoteasa a fost arestat împreună cu alți oponenți ai regimului Antonescu și, în perioada frecventelor sale condamnări
Grigore Preoteasa () [Corola-website/Science/306202_a_307531]
-
ce au precedat lovitura de stat de la 23 august 1944, jucând astfel un rol în îndepărtarea de la putere a generalului Antonescu și instaurarea unui regim constituțional de scurtă durată în România. Plecat în exil, a primit un mandat de la partidele democratice să le reprezinte în străinătate. Niculescu-Buzești fost condamnat în contumacie la muncă silnică pe viață în cadrul procesului conducătorilor PNȚ din 1947. Până la moartea sa, a fost unul dintre reprezentanții PNȚ în Comitetul Național Român, însă datorită conflictui său cu generalul
Grigore Niculescu-Buzești () [Corola-website/Science/306201_a_307530]
-
a scăpa capitalismul și liberalismul de vina apariției nazismului: fascismul german (nazismul) a apărut atunci când burghezia (adică clasa socială economic vorbind dominantă în perioada după primul război mondial) a eșuat în încercarea de a-și promova interesele într-un cadru democratic, alegând atunci ca mijloc de opoziție la progresul continu al stângii popularizarea în mase a anti-socialismului ca și frustrările naționalismului tocmai învins în primul război mondial. În bună tradiție marxistă, Blackbourn și Eley atacă teza Sonderweg punând sub semnul întrebării
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
când și dacă ar fi fost nevoie. Nevoia de fier "și" sânge a devenit în curând evidentă. Până în 1862, când Bismarck și-a ținut discursul, ideea de stat național german în spiritul pașnic al Pangermanismului evoluase de la caracterul liberal și democratic pe care îl avea în 1848 pentru a face loc "Realpolitikului" lui Bismarck. Veșnic pragmatic, Bismarck înțelegea posibilitățile, obstacolele și avantajele unui stat unit, și importanța legăturii acelui stat cu dinastia de Hohenzollern, aceasta din urmă rămânând, pentru unii istorici
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
ca o federație de monarhi, Imperiul German, în sensul strict, era o federație de state. Constituția nord-germană din 1866 a devenit (cu unele modificări de exprimare) în 1871 Constituția Imperiului German. Cu această constituție, noua Germanie a căpătat unele trăsături democratice, și anume Dieta Imperială, care—spre deosebire de parlamentul Prusiei—oferea reprezentare pe bază de alegeri cu vot direct și egal al tuturor bărbaților cu vârsta de cel puțin 25 de ani. Mai mult, alegerile au fost în general lipsite de probleme
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
determinate de represiune, de cenzură și de lungile perioade de izolare de centrele de cultură din lume, și în timpul regimului comunist s-a ridicat o intelectualitate deosebită care a sprijinit prin mijloace variate, de multe ori voalate, lupta pentru schimbări democratice. Exemple elocvente au fost Doina Cornea, Ana Blandiana, Nicolae Manolescu Elefterie Voiculescu, Octavian Paler și mulți alții, mai mult sau mai puțin cunoscuți. În acelaș timp politica represivă a dus la aruncarea în închisori și la eliminarea fizică a sute
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
conflict cu militarii din conducerea armatei. Acest lucru il va face folosindu-se de prevederile din proiectul de lege privind organizarea și funcționarea MApN. Prin noua forma organizatorica propusa, ministrul Apărării dorește "eliminarea paralelismelor și suprapunerilor existente și accentuarea controlului democratic civil asupra armatei". La data de 12 septembrie 2006, președintele Traian Băsescu l-a suspendat din funcție pe Teodor Atanasiu în temeiul prevederilor articolului 100 alin. 1, art. 109 alin. 2 din Constituție și al Legii privind responsabilitatea ministerială, "„pentru
Teodor Atanasiu () [Corola-website/Science/304800_a_306129]
-
fost un general român, cu vederi politice monarhiste și comuniste. În perioada 22 martie - 5 iunie 1947, generalul de corp de armată a condus Armata a IV-a. La 6 iulie 1945, considerând că "a face politică justă a regimului democratic în care trăim este una din datoriile de frunte ale fiecărui ostaș", Direcția Superioară pentru Educație, Cultura și Propagandă cerea Ministerului de Război abrogarea articolelor de lege care interziceau militarilor să facă politică. Cererea a fost respinsă, ceea ce nu l-
Constantin Vasiliu-Rășcanu () [Corola-website/Science/304810_a_306139]
-
perioada 9 aprilie 1992 - 31 iulie 1997, Ioan Talpeș a îndeplinit funcția de director al Servicului de Informații Externe (SIE), cu rang de ministru, înlocuindu-l în această funcție pe generalul Mihai Caraman. A avut misiunea de a realiza reforma democratică a serviciilor de informații din România și de a asigura legăturile cu serviciile de informații din țările membre NATO. A fost înaintat la gradul de general-locotenent (cu 2 stele) la 28 noiembrie 1994. Talpeș a demisionat din această funcție la
Ioan Talpeș () [Corola-website/Science/304820_a_306149]
-
mai 1918, țară necombatantă în perioada 7 mai 1918 - 9 noiembrie 1918, țară beligerantă de partea Antantei în perioada 9 noiembrie 1918 - 11 noiembrie 1918. La izbucnirea Primului Război Mondial, pe plan intern, România era o țară în care chiar dacă instituțiile regimului democratic erau prezente, funcționarea organismului statal era departe de standardele occidentale. Economia avea o structură arhaică și anacronică, bazată pe o agricultură de subzistență, tradițională și cu un nivel redus de productivitate. Societatea era dominată de o aristocrație funciară (marii proprietari
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
doua republici, și a rămas în vigoare până la sfârșitul războiului civil din Spania în 1939. Republica Spaniolă din exil a continuat s-o recunoască până în 1977, când procesul politic al așa-numitei tranziții spaniole a permis elaborarea unei noi Constituții democratice. Constituția era organizată în 9 capitole (125 de articole în total), precum și două dispoziții tranzitorii. La 28 iunie 1931, în Spania s-au organizat alegeri pentru Curtea Constituțională a celei de-a doua Republici Spaniole. Cea de-a doua rundă
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
coaliția sa. Socialistul moderat Indalecio Prieto a condamnat retorica și marșurile comuniste considerându-le provocatoare. Din punctul de vedere al Cominternului, stânga din ce în ce mai puternică, deși fragmentată și dreapta slăbită constituiau o situație optimă. Scopul său era ca, sub acoperirea instituțiilor democratice legitime, să scoată în afara legii organizațiile de dreapta și să transforme statul într-o „republică populară” de factură sovietică, dominată totalmente de stânga comunistă, scop declarat nu doar în cadrul instrucțiunilor Cominternului, ci și în declarațiile publice ale PCE (Partidul Comunist
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
factură sovietică, dominată totalmente de stânga comunistă, scop declarat nu doar în cadrul instrucțiunilor Cominternului, ci și în declarațiile publice ale PCE (Partidul Comunist din Spania). Fără socialiști, Primul Ministru Manuel Azaña, un liberal care susținea reforme treptate cu respectarea procesului democratic, a condus un guvern minoritar. În aprilie, parlamentul l-a înlocuit pe președintele Niceto Alcalá-Zamora cu Azaña. Demiterea lui Zamora s-a făcut invocând diverse pretexte false și cu încălcarea constituției. Deși și dreapta votase pentru demiterea lui Zamora, acesta
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
susținut public partea guvernului republican de la Madrid. Mexicul a refuzat să accepte propunerile franco-britanice de neintervenție, recunoscând imediat marele avantaj pe care acestea îl ofereau insurgenților. În dezacord cu Statele Unite, Mexicul nu a simțit că neutralitatea între un guvern ales democratic și o juntă militară ar fi o politică potrivită. Atitudinea Mexicului a adus mult confort moral Republicii, mai ales deoarece principalele guverne latin-americane—cele din Argentina, Brazilia, Chile, și Peru—simpatizau mai mult sau mai puțin fățiș cu insurgenții. Dar
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
libere începând din [[1926]] de-a lungul întregului deceniu al patrulea, în care timp represiunea politică a fost în creștere sub guvernarea [[autoritarism|autoritaristă]] [[Sanacja]]. Pe de altă parte, guvernul polonez în exil era format în întregime din membrii opoziției democratice interbelice, și toate partidele politice ale [[Statul secret polonez|statului secret polonez]] au subliniat necesitatea urmării tuturor tradițiilor democratice ale constituției din martie [[1921]], nu ale [[constituția poloneză din 1935|constituției autoritariste din aprilie 1935]]. În mai [[2005]], [[președinte al
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
creștere sub guvernarea [[autoritarism|autoritaristă]] [[Sanacja]]. Pe de altă parte, guvernul polonez în exil era format în întregime din membrii opoziției democratice interbelice, și toate partidele politice ale [[Statul secret polonez|statului secret polonez]] au subliniat necesitatea urmării tuturor tradițiilor democratice ale constituției din martie [[1921]], nu ale [[constituția poloneză din 1935|constituției autoritariste din aprilie 1935]]. În mai [[2005]], [[președinte al Statelor Unite|președintele Statelor Unite ale Americii]], [[George W. Bush]], a recunoscut că dominația sovietică asupra Europei Centrale și Răsăritene a fost "una
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
funcție oficială în guvernul [[Republica Populară Polonia|Poloniei noi]], guvern format sub auspiciile autorităților sovietice de ocupație. Numeroși polonezi din exil s-au opus acțiunii sale, considerând ca acel guvern era doar o fațadă pentru înlocuirea în Polonia a puterii democratice cu cea comunistă, o apreciere care s-a dovedit corectă în timp. După ce a pierdut alegerile, care mai târziu s-a aflat că au fost fraudate, Mikołajczyk a părăsit din nou Polonia în [[1947]]. Între timp, guvernul în exil a
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
astfel de persoane au fost executate fără judecată, restul fiind deportați în lagărele Siberiei. Un sentiment al trădării a apărut printre sprijinitorii celei [[A doua Republică Spaniolă|de-a doua republică spaniolă]]. În timpul [[războiul civil spaniol|războiului civil spaniol]], țările democratice au adoptat politica neutralității, în loc să sprijine guvernul liber ales al Spaniei republicane. În schimb, rebelii naționaliști au fost sprijiniți fățiș de [[Germania Nazistă]] și [[Italia Fascistă]]. În cel mai bun caz, familii din Franța, Belgia și Regatul Unit au adăpostit
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
crearea Ligii Națiunilor, apoi a Organizației Națiunilor Unite. Hotărârile Congresului de la Viena au reprezentat ultima răbufnire a feudalității în Europa. Luptele ulterioare care au avut loc în statele acestui continent s-au dat între vechiul regim aristocratic și noul regim democratic. Aceste lupte au impus principiul egalității în locul privilegiilor și vechilor ierarhii, iar dogmatismul clerical și regal a fost înlocuit cu libertatea de gândire și de exprimare, în timp ce imobilismului economic i-a luat locul libera concurență. În fruntea numeroaselor mișcări sociale
Congresul de la Viena () [Corola-website/Science/304902_a_306231]
-
pentru colectarea de fonduri necesare renovării Ateneului. După alegerile din mai 1990, demisionează de la direcția Filarmonicii și se implică în viața publică și în cea politică, alături de intelectualii și oamenii de cultură români care luptau pentru formarea și structurarea opoziției democratice din România. Între 1996-1997 este membru al Consiliului consultativ al Președintelui Televiziunii Române. Din iulie 2000 este membru în Consiliul Național al Audiovizualului, funcție din care demisionează în 8 Martie 2012, din cauza unui scandal legat de unele afirmații ale lui Crin
Dan Grigore () [Corola-website/Science/305531_a_306860]