KorAP: Find »[drukola/base=divin & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...876 877 878 ...890 >

22,232 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

8, 1-6), care atribuie Întemeierea Palmirei regelui Solomon. Aproximativ o mie de inscripții locale cu caracter funerar, onorific și votiv, constituie patrimoniul epigrafic al cetății Palmira. Acestea nu sunt foarte elocvente În ceea ce privește religia, dar furnizează informații despre nume și epitete divine, pe lângă vagi aluzii privitoare la cult. Aportul onomasticii personale se dovedește a fi deloc neglijabil, atât datorită indiciilor oferite de numele teofore, cât și pentru informațiile legate de originile etnice și culturale ale purtătorului. În sfârșit, multe informații pot fi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
un fel de jetoane sau bilete de intrare la banchetele cu caracter sacru sau nu, organizate În temple de către preoți sau persoane private, reunite În asociații sau confrerii. Oricât de numeroase și detaliate ar fi, iconografiile și simbolurile cu caracter divin nu se pretează Întotdeauna la o interpretare imediată. Fiecare divinitate este caracterizată totuși sub forme destul de tipice care ne servesc În general la individualizarea personalității lor și a celor mai evidente atribuții. Toate aceste izvoare trebuie integrate apoi descoperirilor arheologice

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
civic cu o structură esențialmente artificială. De fapt, În oază sunt atestate culte ale unor divinități cunoscute și În alte părți al ariei semitice orientale și occidentale, al căror proces de intrare este necunoscut și care coexistă cu alte figuri divine cu funcții analoge. În acest amestec religios articulat, divinități babiloniene se găsesc alături de divinități de origine arabă (atestate mai ales la periferie), a căror importanță și răspândire atestă rolul socioistoric al elementului etnic corespunzător. O astfel de divinitate supremă În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
paralela mitică se face cu tradițiile mesopotamiene și siro-palestiniene ale luptei zeului care ordonează universul cu entități haotice (cf. Marduk/Tiamat, Baal/Yamxe "Yam", aluziile biblice la conflicte dintre YHWHxe "YHWH" și diferiți monștri). Bel este În fruntea unei triade divine la care mai participă Yarhibolxe "Yarhibol" și Aglibolxe "Aglibol", teonime care arată că este vorba despre două „manifestări” ale zeului suprem. Cultul lui Bel și al triadei sale era cultul zeilor ancestrali (sau considerați astfel), asumați de clerul oficial pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pentru că adăpostea multe alte culte cu origini diferite. Alături de el era o zeiță, soția sa, identificabilă probabil cu Ishtarxe "Ishtar"/Astartexe "Astarte". Faptul că cele două divinități au format un binom tradițional este demonstrat de existența cultului adus unei entități divine cu nume „dublu”, Bolastarxe "Bolastar", format din două teonime care alcătuiesc o pereche izvorâtă din speculația teologică. Yarhibolxe "Yarhibol" („Lunaxe "Luna" șlui?ț Bolxe "Bol"”; pentru alți cercetători, teonimul ar Însemna „mesager al lui Bol”) este un zeu cu trăsături

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Efqa - care dă viață oazei Palmirei - al cărui patron tradițional era. Reprezentat adesea În haine militare, cu lance și spadă, capul Înconjurat de raze, Yarhibol era zeul principal și printre palmirenii din Dura-Europos. Lui Îi este desemnat rolul de judecător divin care administrează justiția și Împarte pământul locuitorilor săi: o funcție coerentă cu caracteristicile sale solare, care trebuie să fi fost anterioară astralizării, fie Întrucât era o divinitate legată de izvorul dătător de viață, fie mai ales pentru faptul că nu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de zeu al fenomenelor atmosferice, cu implicații privind fertilitatea și fecunditatea, care ar fi putut favoriza conotația lunară ulterioară. Pe lângă apartenența la triada zeului suprem, Aglibolxe "Aglibol" este reprezentat adesea cu Malakbelxe "Malakbel", Împreună cu care formează o pereche de frați divini: o legătură cultuală (poate mitică) diferită și anterioară rolului său În anturajul lui Bel. Aglibol și Malakbel erau venerați Împreună Într-un templu (Încă necunoscut) care avea numele semnificativ de „Grădina sacră”, fapt care Îi leagă de ciclul vegetal și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care Îi leagă de ciclul vegetal și Îi configurează ca protectori specifici ai vieții sedentare bazate pe agricultură. Credincioșii lor erau mai ales cei din tribul Bene-Komare, un trib de origine sacerdotală cu Îndepărtate rădăcini feniciene. O a doua triadă divină - atestată doar În iconografie - Îl avea În frunte pe Baalshamin („Stăpânul cerului”) și Îi includea pe Malakbelxe "Malakbel" și Aglibolxe "Aglibol". Malakbel („Mesagerul/Îngerul lui Bel”, teonimul care amintește de fenicianul Malak-Milkashtartxe "Malak-Milkashtart" din Umm el-Amed) este un zeu tânăr

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Anonim” rămâne o Întrebare deschisă, fără a exclude posibilitatea de a ne afla În faxe "Zeul Anonim"ța unei false probleme, putând fi vorba despre o entitate aparte, diferită de celelalte, născută din nevoia credincioșilor de a avea un interlocutor divin intim și mai atent la nevoile individuale, decât marile divinități ale cetății sau decât cele venerate În tradițiile antice tribale ale grupurilor individuale. Fenomenul poate fi Încadrat În religiozitatea populară care are tendința de a se detașa de cultul public

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ocazii și aspecte. Zeuxe "Zeu" al scrierii și al Înțelepciunii, era văzut ca divinitate care legitimează puterea și pe cei care o dețin. Nergal Îi poate corespunde la Palmira lui Rashapxe "Rashap", dar și lui Herakles/Melqartxe "Melqart". În universul divin de la Palmira figurează și numeroase divinități feminine, care apar În general În poziții mai puțin relevante În comparație cu cele masculine. De un cult important avea parte zeița Allatxe "Allat" (al cărei nume Înseamnă „zeiță”), de origine arabă și cu trăsături războinice

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
1 Regi 11,5) plasată, probabil, pe Muntele Măslinilor (Targum la 2 Regi 23,13, distrusă apoi În urma reformei religioase a lui Iosua (2 regi 23, 13). În ceea ce privește personalitatea sa, elemente etimologice și comparative ne fac să vedem o figură divină tipică, războinică și legată de regalitate, formată În mediul tradiției cultului strămoșilor regali divinizați, atât de tipic pentru zona siro-palestiniană. Există destule indicii care să ne facă să presupunem o posibilă Înrudire cu fenicianul Melqartxe "Melqart", și acesta „rege” al

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În fața unei probleme interesante, de vreme ce Vechiul Testament - spre deosebire de atitudinea adoptată În cazul amoniților și moabiților - nu condamnă obiceiurile religioase edomite și nici nu menționează vreo divinitate (singura excepție fiind 2Cronici 25, 24 sqq., unde Amasia venerează divinitățile edomite, aprinzând astfel mânia divină). S-a considerat totuși că religia edomită era asemănătoare cu aceea practicată În Israel și Iuda și că ar fi fost răspândit inclusiv cultul lui YHWHxe "YHWH" (legat În special de toponime idumee). De fapt, tradiția biblică Îi consideră pe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
1992), Il rituale per la successione al trono ad Ebla, Roma. Pettinato, G. și Waetzoldt, H. (1985), „Dagan in Ebla und Mesopotamien nach den Texten aus dem 3. Jahrtausend”, În Orientalia, nr. 51, pp. 234-255. Pomponio, F. (1983), „I nomi divini nei testi di Ebla”, În UF, nr. 15, pp. 141-156. Soden von, W. (1987), „Itab/pal und Damu: Götter in den Kulten und in den theoforen Namen nach den Ebla-Texten”, În L. Cagni (coord.), Ebla 1975-1985, Napoli, pp. 75-90. Stieglitz

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
la Amnisos. Dacă apoi Ilitia greacă era protectoare a femeilor În momentul nașterii, această grotă trebuie să fi fost sediul unui cult menit să favorizeze fertilitatea feminină. Oricum, este improbabil ca peșterile să fi fost rezervate cultului unei unice figuri divine sau al unei singure ființe supraumane. Dacă identificarea destinatarilor unor sanctuare ridicate pe Înălțimile munților este problematică, funcția lor cultuală a apărut ca indiscutabilă. Este vorba despre temena, un fel de incinte cu terasă clădite pe Înălțimile muntelui deja din

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
eventual să răspundă morfologiei „Stăpânei animalelor”, dar să căutăm În ele semnele premergătoare ale Artemisei grecești, numită În mod explicit astfel În Iliada (XXI, 470-471), riscă să fie o inițiativă nepotrivită care, de altfel, pierde din vedere diferența dintre personalitatea divină și modelul morfologic. Dacă „Stăpâna animalelor” reprezentată În grota de la Vernafeto apare nudă, idolii cretani și gravurile de pe sigilii propun, În schimb, o imagine feminină caracterizată de o nuditate parțială. Cu brațele ridicate, Într-un gest de adorare sau de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
s-a petrecut acest lucru, rămâne Încă un fapt Învăluit În mister. Nici descoperirea unui panteon micenian articulat pe zeități, deși duce cu gândul la un sistem politeist personal ce anticipă panteonul homeric și hesiodic, nu autorizează postularea unei lumi divine minoice analoage. 2. Caracterul sectorial al zeilor micenienitc "2. Caracterul sectorial al zeilor micenieni" Dacă numele zeilor micenieni restituite de tăblițe erau, chiar dacă cu câteva excepții, aceleași nume divine celebrate de religia greacă, era firesc ca savanții să pornească În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ce anticipă panteonul homeric și hesiodic, nu autorizează postularea unei lumi divine minoice analoage. 2. Caracterul sectorial al zeilor micenienitc "2. Caracterul sectorial al zeilor micenieni" Dacă numele zeilor micenieni restituite de tăblițe erau, chiar dacă cu câteva excepții, aceleași nume divine celebrate de religia greacă, era firesc ca savanții să pornească În căutarea unor analogii cu formele ulterioare ale cultului grecesc, dar și să se Încerce identificarea a ceea ce a rezultat În greacă din teonimele care se sustrăgeau unei recunoașteri imediate

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
teonimul restituit de una dintre tăblițele cele mai interesante pentru reconstituirea cultului micenian (PY Tn 316), citit când pereja, când peresa, când preswa sau perekwa, dar care a dat cuvinte nesigure În greacă. Înzestrată cu un sanctuar propriu, această figură divină este probabil o anticipare a Persefonei sau a Demetrei, care era celebrată În cultele Greciei celei mai arhaice, ca Arcadia. Sunt absenți, În schimb, Afroditaxe "Afrodita" și Apolloxe "Apollo", numai dacă nu Îl vedem pe acesta din urmă În pajawone

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
după dezastrul regatelor miceniene și-au Însușit probabil acea istorie, au reelaborat-o și au făcut din ea un trecut mitic menit să legitimeze noua realitate pe care grecii urmau să o Întemeieze. a) Divinitate și culte În epica homerică Figurile divine ce se ivesc din epopeea homerică sunt deja „forme perfecte”, antropomorfe, diferențiate, personale și funcționale, având câmpuri de acțiune bine delimitate. În același timp, ele dau dovadă de un grad de interacțiune reciprocă ce tinde să le limiteze sferele respective

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
eroice și În care, câteodată, omului i se Întâmplă să se găsească față În față cu una dintre divinități, se Întinde acțiunea zeilor, care capătă un rol normativ pentru comportamentul uman. Așa cum se Întrezărește În Iliada și Odiseea, acest univers divin se dovedește organizat Într-un panteon căruia Teogonia lui Hesiod Îi va oferi codificarea definitivă. Deja, conform opiniei lui Herodot (II, 53, 2), această organizare a lumii divine fusese opera lui Homer și a lui Hesiod, care le dăduseră zeilor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pentru comportamentul uman. Așa cum se Întrezărește În Iliada și Odiseea, acest univers divin se dovedește organizat Într-un panteon căruia Teogonia lui Hesiod Îi va oferi codificarea definitivă. Deja, conform opiniei lui Herodot (II, 53, 2), această organizare a lumii divine fusese opera lui Homer și a lui Hesiod, care le dăduseră zeilor nume, le precizaseră onorurile și funcțiile și le descriseseră Înfățișarea. Dar Înainte de acești poeți, povestește tot Herodot (II, 52, 1), nu se cunoștea forma zeilor, iar aceștia nu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Herodot (II, 52, 1), nu se cunoștea forma zeilor, iar aceștia nu aveau nici nume, ci erau numiți doar „zei” (theoi), fiindcă le dăduseră tuturor lucrurilor o ordine și țineau sub controlul lor orice Împărțire. Această idee a unui sistem divin articulat, funcțional și personal, atribuită de Herodot acțiunii ordonatoare a poeților, se traducea În imaginea unei familii mari, unită de legături puternice de rudenie, asupra căreia domina figura lui Zeusxe "Zeus", „tatăl zeilor și al oamenilor”, fără ca el să fie

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
existența zeilor și a oamenilor. Însă nu există urmele unei antropogonii. Oamenii „sunt” pur și simplu. Eventualele origini ale neamului omenesc din „copaci”, ca arcadienii născuți din stejari, se reduc la tradiții locale. În schimb, interesul se concentrează asupra lumii divine, a cărei aranjare este paralelă cu orânduirea universului. Mod de a descrie, reprezenta și poate de a gândi lumea atribuindu-i o formă, zeii ajung la ordonarea lor definitivă prin separări progresive articulate În cel puțin trei generații divine: Titanii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
lumii divine, a cărei aranjare este paralelă cu orânduirea universului. Mod de a descrie, reprezenta și poate de a gândi lumea atribuindu-i o formă, zeii ajung la ordonarea lor definitivă prin separări progresive articulate În cel puțin trei generații divine: Titanii, născuți din Uranus și Gheea și peste care stăpânesc Cronosxe "Cronos" și Rheaxe "Rhea"; zeii Olimpului, fiii lui Cronos și ai Rheei, și, În sfârșit, zeii născuți de divinitățile olimpiene, ca Hefaistos, Aresxe "Ares", Coraxe "Cora", Atenaxe "Atena", Apolloxe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Cronos" și Rheaxe "Rhea"; zeii Olimpului, fiii lui Cronos și ai Rheei, și, În sfârșit, zeii născuți de divinitățile olimpiene, ca Hefaistos, Aresxe "Ares", Coraxe "Cora", Atenaxe "Atena", Apolloxe "Apollo" și Artemisxe "Artemis". Lumea fizică, ce precede cea dintâi generare divină, este un univers pe cale de a se constitui, fără formă definitivă, fiind și vârsta succesivă lui Cronos; ea apare ca un cosmos populat de monștri, lipsit de legi, căruia numai Zeus, cel mai tânăr dintre fiii lui Cronos, Îi va

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]