KorAP: Find »[drukola/base=zâmbi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...876 877 878 ...945 >

23,608 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707

un catafalc năltuț, care tronează în mijlocul camerei. Îmi scot hainele și rămân în chiloți. Dați-i jos, nu vă faceți probleme. Rămân o clipă în cumpănă, apoi îi spun doamnei că prefer să-mi păstrez bijuteriile familiei la adăpost. Doamna zâmbește. Hai, nu vă jenați, am mai văzut oameni în pielea goală. Vreau să vă fac o procedură mai specială. Ezit câteva secunde, apoi îmi dau jos chiloții și mă culc pe burtă, pe catafalcul plăcerilor. Doamna ia o sticluță, își

Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
și mă împleticesc pe hol, spre recepție. Domnii cu burți impozante sunt tot pe canapea. Se uită la mine cu dispreț. Mă opresc o clipă și mă reazem de un stâlp. Mă uit la ei, se uită la mine. Le zâmbesc nesigur, apoi plec spre camera mea, sprijinin du-mă de pereți. Mara Mara are patru ani. Mara e fetița vecinilor mei, Paul și Roxana. Paul e aproape chel. Pare chel de-a binelea, pentru că e tuns foarte scurt, iar pe

Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
revedere. Bucurii. Un singur cuvânt. Îl spune simplu, nimeni n-ar putea să-l imite. Dimineața, dacă mă-ntâlnesc cu el în lift, cu vântul bucurii, rostit de Paul, îmi dă energie pentru toată ziua. Roxana e mai tăcută. Uneori zâmbește discret și pare că ar vrea să devină mai comunicativă. De câteva ori am surprins-o legând niște fraze lungi, care s-au transformat într-o poveste fără ca ea să bage de seamă. Sunt cu Paul, Roxana și Mara, la

Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
dar ei nu-și ridică privirea din telefoanele din care se aud împușcături. Când ajungem acasă, Mara a ațipit deja pe umărul Roxanei. În lift, o pup pe frunte. Îi conduc până la ușa casei și le spun noapte bună. Paul zâmbește. Bucurii. Îi zâmbesc, apoi merg spre ușa casei mele. Anticariat Bătrânul nu s-a lăsat înduplecat. I-am explicat că pot să-mi car singur bagajele, dar el a insistat să-mi arate unde e camera și cum funcționează utilitățile

Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-și ridică privirea din telefoanele din care se aud împușcături. Când ajungem acasă, Mara a ațipit deja pe umărul Roxanei. În lift, o pup pe frunte. Îi conduc până la ușa casei și le spun noapte bună. Paul zâmbește. Bucurii. Îi zâmbesc, apoi merg spre ușa casei mele. Anticariat Bătrânul nu s-a lăsat înduplecat. I-am explicat că pot să-mi car singur bagajele, dar el a insistat să-mi arate unde e camera și cum funcționează utilitățile. Nu-s prea

Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
le luăm pe rând, OK? Unu. Felul în care arată. Trebuie să fie frumoasă. De acord? Adică foarte frumoasă. Specială. Sexy. Doi. Trebuie să fie deșteaptă. Nu intru în amănunte, știi la ce mă refer. Nu stă ca fraiera și zâmbește ca o păpușă, mai deschide și ea gura să spună ceva. Și când vorbește trebuie să simți că era cazul să vorbească. Trei. Să fie bună la pat. Dacă-i frumoasă și nu știe ce să facă-n pat, e

Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
Sunt fascinat. Nu-mi vine să cred că s-a gândit la toate astea. Aștept lovitura de grație. Zece. Să fie blândă. Feminină. Delicată. Femeie. Face o pauză. Adică să nu fie vreo răgușită din care dă pe-afară testosteronul. Zâmbește. Câteva secunde tăcem amândoi. Brusc, îl întreb dacă are o relație în clipa de față. Am avut. Ne am despărțit acum vreo lună. Nu-s prea OK cu asta, încă mă afectează. Dar mă țin tare. Mai tăcem câteva secunde

Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
ea mi-a spus că a lăsat-o baltă la jumate. Nu știu ce să spun, așa că tac din gură. Mă uit la ea și dau ușor din cap, în semn că înțeleg ce vrea să zică. Să mai scrii. Apoi îmi zâmbește. Are dinți mari și albi. Și o strungăreață în care ar putea intra degetul meu mic. Îi zâmbesc și eu, apoi îmi retrag privirea, ca și cum aș fi văzut ceva ce nu trebuia să văd. Mai stăm câteva clipe, apoi mă

Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
Mă uit la ea și dau ușor din cap, în semn că înțeleg ce vrea să zică. Să mai scrii. Apoi îmi zâmbește. Are dinți mari și albi. Și o strungăreață în care ar putea intra degetul meu mic. Îi zâmbesc și eu, apoi îmi retrag privirea, ca și cum aș fi văzut ceva ce nu trebuia să văd. Mai stăm câteva clipe, apoi mă aud spunând să ai o zi frumoasă. Ies din bazin. Știu că se uită la fundul meu. Asta

Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
tare. Normal ar fi fost să spună vorbele astea în șoaptă, dar ea a vorbit tare, ca și cum eu aș fi fost o figură de la muzeul de ceară. Țiriac nu rezistă tentației. Se-ntoarce și se uită la mine. Eu îi zâmbesc și duc degetul arătător la buze. Ușile se deschid și femeia coboară. Îi aud vocea, se pierde printre claxoane și frâne. Tramvaiul pleacă. Mă uit pe geam. Mă gândesc unde am pus cântarul. Nu l-am mai folosit de mult

Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
îi spun că vreau să ne oprim puțin în Eforie Sud. O întreb dacă n-are nimic împotrivă. Nu, e OK. Îi spun că am în portbagaj scaunele pliabile. Alea pentru pescari. Alea nu-s pentru pescari, sunt pentru regizori. Zâmbesc. Râde. Îi spun că mă gândesc să ducem scaunele până la malul mării. Să stăm puțin și să ne uităm la valuri. E cea mai bună idee din ultimii zece ani. E o idee revoluționară. Eu zâmbesc, ea râde. Când intrăm

Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
pescari, sunt pentru regizori. Zâmbesc. Râde. Îi spun că mă gândesc să ducem scaunele până la malul mării. Să stăm puțin și să ne uităm la valuri. E cea mai bună idee din ultimii zece ani. E o idee revoluționară. Eu zâmbesc, ea râde. Când intrăm în Eforie Sud, mă pregătesc să ies de pe șosea și să fac stânga, pe străduța care duce spre mare. Semnalizez. Apoi văd câteva utilaje și indicatoare cu oameni la lucru. Străduța e blocată, se toarnă asfalt

Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
Le instalăm comod, ne așezăm. Stăm puțin și ne uităm la valurile care fac fâș-fâș, ritmic. Îi spun că ce facem noi acum e tipic pentru niște moși. Păi chiar suntem niște moși. Mai ales tu. Râde. (Eu cred că zâmbesc, dar nu sunt sigur.) Un timp ascultăm valurile. Mi-e frig la mâini, așa că mi le bag în buzunarele de la geacă. Ai putea să scrii o poveste despre ziua asta. O poveste cu doi moși pe o plajă pustie. Râde

Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
a trecut. Cam un sfert de oră. Ce, ai ațipit? Ca moșii? Îi spun că nu. Îi spun că ascultam valurile și că, pentru o clipă, m-am rupt de orice poveste reală. Ți-am făcut câteva poze. Cu telefonul. Zâmbesc. Mergem? Îi fac semn că da, apoi pliez scaunele. Plecăm spre trepte, apoi remarc o siluetă, destul de aproape de noi. E omul cu hanorac roșu. Se apropie, ne privește. Să tot aibă vreo șaizeci de ani. E chel, subțire, atletic, cu

Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
luat-o imediat în brațe și am pupat-o. A fost foarte derutată. (Nu-și dă dea seama dacă e cazul să ne împăcăm atât de repede.) Dar eu uitasem deja tot răul. Și eram mândru că sunt prietenul ei. Zâmbește. Mamă, ce m-ai scos din minți atuncea. Mai stă câteva clipe fără să spună nimic. Văd că nu te-ai schimbat. Tot escroc sentimental ai rămas. Peste o oră ieșim din restaurant. Mai facem împreună câțiva pași. Vede un

Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
bagă repede calabalâcul înapoi în rucsac. Se suie în troleibuz. Să-mi zici când mai ai spectacolul ăla haios cu zarurile și cu cărțile. Că vin să te văd. Pa, frăție. Ușile troleibuzului se închid. Mă uit după el, îmi zâmbește prin geam. Mă scarpin după ureche și mă apropii de buticul din stație, ca să-mi iau un pachet de țigări. Șezătoare Stau la etaj, într-un separeu. Camera e pustie, sunt singurul client. Am terminat de mâncat. Mi am scos

Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
Până la vârsta asta, mi s-a-ntâmplat să văd gândaci într-o casă. Chiar și-un șoarece. Dar nu mă pricep la scorpioni. Ies din baie, cobor la bucătărie și mi anunț gazdele că am nevoie de puțin ajutor. Bărbatul zâmbește, ia un băț lung, vine cu mine în baie. Bățul are un ac în capăt. Bărbatul își ia poziția de atac, apoi înfige acul cu precizie în carcasa scorpionului. Apoi mă anunță că totul e sub control și dispare cu

Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
oprește brusc, cu ochii la standul cu reviste. Auzi, păpușe, zi și mie ce să iau de-aicea? Parcă latră. Vreau și io o integramă d-aia. Numa să fie ușoară, să nu mi dai bătăi de cap. Femeia îi zâmbește cald. Scuze, chiar nu știu, cel mai bine e să răsfoiți dumneavoastră câteva. Pe mine vocea asta m-ar calma instantaneu, dar brunetul pare să fi mâncat un kil de ciocolată. Hai, mă, fato, zi și mie care s-o

Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
în sfârșit pe unde trebuie s-o apuc ca să evadez din imperiul tăblițelor. Îi mulțumesc, apoi ies afară. Mă opresc în dreptul mașinii, mă gândesc că ar fi trebuit să cumpăr ceva, orice, măcar din politețe. Mă întorc. Mă vede, îmi zâmbește. Am renunțat de vreun an la chimicale acidulate, așa că o întreb dacă pot să beau un fresh de portocale. Da, avem, imediat. Își pune niște mănuși subțiri, transparente, apoi scoate dintr un vas câteva portocale cojite și începe să le

Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
Îi spun că nu-i nici o supărare dacă nu primesc bon. Mă privește o clipă. Nu înțelege. Îi explic că m-aș bucura să nu încaseze banii. Că m-aș bucura mai mult să-i bage în buzunar. Înțelege. Roșește. Zâmbește. Îmi pare rău, dar nu pot. Lucrez aici de șase ani. N-aș vrea să-mi dezamăgesc șeful. Mă uit la ea ca un om bătrân care vede pentru prima oară marea. (Omul cel bătrân a auzit că există, dar

Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
spre recipientele metalice. Fără s-o privesc, trec în revistă, cu voce tare, sortimentele de înghețată. Îmi termin discursul, apoi mă întorc spre ea. Se gândește. Da, vreau una de căpșuni. Mă uit spre femeia care stă în spatele vitrinei. Îmi zâmbește, apoi îmi arată un carton expus în vitrină și-și ridică sprâncenele, întrebător. Mă uit pe cartonul din dreptul vitrinei. 1 cupă - 5 RON. 2 cupe - 10 RON. 3 cupe - 15 RON. O rog să mi dea două cupe. Femeia

Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
cu două boabe de zmeură. Două boabe imense de zmeură. Nici nu există zmeură atât de mare. Roag-o pe domnișoara să pună și-o cupă de zmeură. Tresar și-mi ridic ochii spre femeia cu zmeură și căpșuni. Femeia îmi zâmbește și-mi face semn că a recepționat mesajul. Îmi cobor privirea spre portofel și caut bancnotele potrivite. Femeia sapă într-un alt recipient, apoi îmi întinde un cornet. Îi întind două bancnote, îi mulțumesc, iau cornetul și merg spre masă

Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
o chelneriță cu un telefon în mână. Gesticulează spre un grup de oameni care se află în dreapta mea. Întorc capul și-i văd. O familie întreagă. Mare. Opt oameni. Tatăl, mama, fiul, fiica, bunica, bunicul, cealaltă bunică, celălalt bunic. Toți zâmbesc spre chelneriță. Mă uit la chelneriță și observ că ține telefonul ca pe un aparat foto. Say cheese. Mă uit spre familia fericită. Toți stau nemișcați, cu zâmbetele încremenite pe fețe. În capul mesei, tata își dezvelește cu generozitate maxilarul

Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
maxilarul superior. Între degete ține delicat un copănel imens, ca pe un trofeu. Mama are ruj pe incisivi. Fiul plusează și scoate la iveală și mandibula, aparent fără efort. Are îngrijorător de mulți canini. Fata poartă un aparat dentar, așa că zâmbește argintiu. Cei patru bunici rânjesc și ei, cu abnegație. Bunicile au plăci, bunicii au implanturi. Chelnerița declanșează blitzul și toate zâmbetele rămân stocate într un card de memorie. Familia iese din nemișcare, generațiile își întorc nasurile spre farfurii. No, one

Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
lui se oprește în ochii mei. Vreau să-mi cobor ochii spre farfurie, dar nu reușesc. Câteva secunde ne uităm unul la altul, fără expresie. Apoi capitulez și schițez o umbră de zâmbet. Ochii lui Nick Nolte se luminează. Îmi zâmbește cald și face un gest scurt, cu mâna, ca și cum mi-ar spune poftă bună. Enjoy. Bebeloiul urlă ca din gură din șarpe. Fără întrerupere. Tatăl lui îl ia în brațe. Bebeloiul continuă să urle, la doi centimetri de ceafa mea

Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]