22,191 matches
-
că S(U) nu este independent de L(I), ci:<br>formula 66unde U și I sunt legate de relația de echilibru. Deoarece dS/dU = 1/T, această relație expimă egalitatea temperaturilor sistemului de oscilatori și a radiației. Din ea se deduce prin integrare că<br>formula 67Derivând de două ori:<br>formula 68Cu aceasta, obținem a doua relație „fundamentală” a lui Planck:<br>formula 69sau, ținând seama de expresia lui ΔU:<br>formula 70Din (7.12) sau (7.13) (cantitățile dU,ΔU au semne contrare
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
fizicii de la sfârșitul secolului al XIX-lea a fost stabilirea ecuațiilor lui Maxwell și previziunea derivată din ele asupra existenței undelor electromagnetice. Acestea au fost puse direct in evidență de Heinrich Hertz în 1886. Din ecuațiile lui Maxwell se poate deduce că o mișcare oscilatorie a unei sarcini electrice ("dipolul hertzian") generează radiație electromagnetică. Pentru micile oscilații armonice ale sarcinii, Hertz a arătat că puterea radiată este: unde "e" este sarcina oscilatorului, "l" este amplitudinea oscilațiilor, și se presupune că "λ
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
este evident greșită la frecvențe mari, unde crește indefinit ("catastrofa untravioletă"). Din motive neclare - comentatorii văd aici scepticismul lui față de mecanica statistică - Planck ignoră concluzia (4.8) și urmează numai prima alternativă: din forma curbelor din Fig.1 se pot deduce prin ecuația (4.7) proprietăți ale ansamblului oscilatorilor aflați în echilibru ca radiația la temperatura T. Se poate calcula entropia S(U) a unui oscilator folosind (3.1): Dacă cunoaștem pe L(I), obținem din (4.9): Max Planck incearcă
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
α/β)ln d este constanta de integrare. Rezolvăm această ecuație pentru U: Cerând ca U → ∞ când T → ∞, si folosind (4.7), rezultă că d=1 și: Această formulă trebuie să satisfacă legile de deplasare ale lui Wien (2.4); deducem:β=hν și α independent de ν,iar h e o nouă constantă. Cu aceasta: Cei doi parametri pot fi determinați din datele experimentale; această formulă tinde la zero ca ν când ν tinde la zero, iar când ν e
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
unui oscilator devin "practic" un continuum. Constanta h este "mică" dacă "numărul de cuante" U/(hν) = P este mult mai mare decat numărul de oscilatori N. Folosind formula (5.7) de mai sus, vedem că : din dS/dU = 1/T, deducem : (acesta este rezultatul clasic pentru energia medie a unui sistem de oscilatori la temperatura T). Precum am văzut, aceasta duce la formula (4.8) a lui Rayleigh și Jeans. Deducem că motivul pentru care (4.8) este incorectă este că
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
de mai sus, vedem că : din dS/dU = 1/T, deducem : (acesta este rezultatul clasic pentru energia medie a unui sistem de oscilatori la temperatura T). Precum am văzut, aceasta duce la formula (4.8) a lui Rayleigh și Jeans. Deducem că motivul pentru care (4.8) este incorectă este că h nu este arbitrar de mic. Formula (4.8) devine aplicabilă când numărul de cuante pe oscilator e mare. Considerăm acum cazul în care numarul de cuante P e mic
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
ce servește ca mijloc de evaluare a diveselor viziuni filosofice a românilor. Analizând anumite fraze românești, în care el invocă maniera fenomenologică, el pretinde să descopere viziunea inerentă asupra lumii. De exemplu, din analiza particularităților lingvistice a limbii române, el deduce ethosul românesc, cu trăsături precum fatalismul sau indiferența față de moarte, o atitudine comodă față de moarte, concepția că nu este alternativă la aceasta, dar e de asemenea ceva iremediabil. Mircea Eliade, cunoscutul savant al istorie a religiilor, a publicat câteva esee
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
fără succes de clasificare, în Polygastrica în familia Astasiaea, care cuprindea creaturi cu mai multe „burți”, formă schimbătoare a corpului, fără pseudopozi sau lorice Folosindu-și nou-inventatul microscop acromatic, Ehrenberg a văzut organul detector de lumină al euglenei, și a dedus în mod greșit că ar avea un sistem nervos. Această caracteristică a dat numele genului, construit din rădăcina grecească „eu-” (bun, adevărat) și cuvântul „glēnē” (ochi, articulație). Totuși Ehrenberg nu a văzut flagelul euglenei. Primul care a scris despre asta
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
acolo curtea și la care era angajat acel 1 Vlaico ce figurează într-un document semnalat de regretatul 1 istoric român Alexandru I. Gonța. Diacul nu putea fi decât un simplu dascăl și dacă așa au stat lucrurile, atunci putem deduce că în secolul al XVII-lea Ia Stănești exista o biserică. Dar lucrurile pot fi privite și altfel. Cu sensul de logofăt, vătaful era un dregător la curtea domnească. El putea fi căpetenie de ostași, putea conduce un anumit grup
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
introduse pentru prima oara în matematică în secolul al XIX-lea în cadrul studiului probabilităților, ele sunt exemple clasice de polinoame Appell așa cum sunt seriile de polinoame ale lui Bernoulli și Euler. Expresia explicită a termenilor seriei polinoamelor lui Hermite se deduce pe cale analitică prin rezolvarea ecuației diferențiale al lui Hermite. Aplicțiile directe ale polinoamelor lui Hermite se întâlnesc în domenii precum teoria probabilităților, teoria perturbaților, statistică matematică, fizica. Una din cele mai importante domenii în care utilizarea lor a condus cu
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
al reacțiilor nucleare, unde ordinul de mărime al temperaturilor este de 100 MK la reacțiile de fisiune, respectiv 100 GK la reacțiile de fuziune. Ultimele se întâlnesc și în astrofizică, în cazul supernovelor. În experiențele de laborator aceste temperaturi se deduc din energia neutronilor, energie care este determinată cu spectrometre de neutroni rapizi. Etalonarea termometrelor uzuale se face prin comparare cu termometre etalon, care, la rândul lor, sunt gradate pe baza unor puncte fixe definite de Scara Internațională de Temperatură din
Termometrie () [Corola-website/Science/320066_a_321395]
-
o povestire bazată pe această operă a lui Conan Doyle, intitulată "A Case of Mis-Identity", în care fratele lui Holmes, Mycroft, este implicat în rezolvarea misterului; în această povestire, teoria lui Holmes cu privire la personajul Hosmer Angel este aceeași, în timp ce Mycroft deduce că 'Hosmer Angel' este un persoană fictivă creată de mamă și fiică pentru a-l elimina pe tatăl vitreg, dar Watson află că 'Hosmer Angel' este o persoană reală care a suferit un atac de boală pe drumul spre nuntă
Un caz de identitate () [Corola-website/Science/320085_a_321414]
-
foi în timpul discuțiilor dintre cei doi McCarthy. La hotel, Holmes îi explică lui Watson că interjecția "Cooee" este un strigăt australian și că "a rat", auzit de James, reeprezintă ultimele silabe din "Ballarat", o localitate din Australia. De aici, el deduce că persoana care s-a întâlnit cu Charles McCarthy era o cunoștință de-a acestuia din Australia. La hotel, Holmes și Watson se întâlnesc cu John Turner, care mărturisește că el l-a ucis pe Charles McCarthy. În Australia, Turner
Misterul din Valea Boscombe () [Corola-website/Science/320109_a_321438]
-
Sherlock Holmes"" (în ) editat la 14 octombrie 1892 de George Newnes Ltd din Anglia. Un om mascat care se prezintă ca fiind contele Von Kramm îi face o vizită lui Holmes. El afirmă că reprezintă un client important, dar Holmes deduce rapid că este vorba de Wilhelm Gottsreich Sigismond von Ormstein, Mare Duce de Cassel-Felstein, rege ereditar al Boemiei. Fiindu-i descoperită identitatea, regele își aruncă masca. Regele urma să se căsătorească în curând cu Clotilde Lothman von Saxe-Meningen, a doua
Scandal în Boemia () [Corola-website/Science/320131_a_321460]
-
satisface formula: iar În acest articol sunt folosite următoarele notații pentru funcțiile trigonometrice inverse: Relația de bază dintre sinus și cosinus este identitatea trigonometrică a lui Pitagora: Aceasta poate fi văzută ca o versiune a teoremei lui Pitagora și se deduce din ecuația "x" + "y" = 1 pentru cercul unitate. Această ecuație poate fi rezolvată fie pentru sinus, fie pentru cosinus: Divizând identitatea Pitagoreană prin cos "θ" sau sin "θ" se obțin alte două identități: Folosind aceste identități împreună cu identitățile de rapoarte
Identități trigonometrice () [Corola-website/Science/320154_a_321483]
-
valabilă relația: Setând "α" sau "β" cu 0 găsim formula uzuală a tangentei unghiului pe jumătate. Se obțin rezolvând versiunile a doua și a treia a formulelor cosinusului unghiului dublu. iar termenii generali al puterilor funcțiilor sau sunt (pot fi deduși din formula lui Moivre, formula lui Euler sau binomul lui Newton). Indentitățile produsului prin sumă pot fi demonstrate prin aplicarea formulelor de adunare și scădere a unghiurilor. Dacă "x", "y" și "z" sunt cele trei unghiuri ale oricărui triunghi, sau
Identități trigonometrice () [Corola-website/Science/320154_a_321483]
-
mai numeroase grupuri se formează în timpul sezonului secetos,când se contopesc mai multe grupuri mici. În fiecare grup se află cel puțin un mascul complet dezvoltat și aproximativ cinci femele împreună cu puii lor. Restul masculilor trăiesc singuratici. Din acest fapt deducem că masculii adulți se luptă pentru rang în cadrul grupului. ii își petrec mare parte a zilei căutând hrană în pădure. În timpul căutărilor, mandrilii comunică unii cu alții prin țipete și diferite sunete mormăite. În caz de pericol aceste sunete au
Mandril () [Corola-website/Science/320207_a_321536]
-
a înmuia cenușa. Aceasta era transportată în vagonete mici spre exterior și depozitată în silozuri numite “sări de cenușă”, situate în Piața Cărbunelui. Apa condusă spre cazane era complet pură și circula într-un circuit închis; spre deosebire de ce se poate deduce "a priori", centrala nu utiliza apă din fluviul Tajo pentru a fi vaporizată, însă utiliza apă din rețeaua de consum public (și inclusiv dintr-un puț din propriile terenuri ale Centralei). În primul rând, era depozitată în castelul de apă
Centrala Tejo (funcționare) () [Corola-website/Science/321015_a_322344]
-
parte o caracteristică subacvatică, porțiuni ale acesteia au o elevație suficientă pentru a se extinde deasupra nivelului mării. Secțiunea din dorsală care include insula Islanda este, de asemenea, cunoscută ca "Dorsala Reykjanes". O dorsală sub Oceanul Atlantic a fost prima dată dedusă de Matthew Fontaine Maury în 1850. Dorsala fost descoperită în timpul expediției navei HMS Challenger în 1872. O echipă de cercetători de la bord, condusă de Charles Thomson Wyville, a descoperit o denivelare mare în mijlocul Atlanticului în timp ce investiga viitoarea locație pentru un
Dorsala Atlantică () [Corola-website/Science/321068_a_322397]
-
3.) profitul normal ; 4.) profitul pur/supraprofitul; 1.) Profitul brut = partea ce ramâne din venitul total după ce s-au scăzut cheltuielile de producție(chirii, materii prime, salarii, etc.); 2.) Profitul net = partea din profitul brut care rămâne după ce au fost deduse dobânzile la capitalul propriu al comerciantului, salariul ca recompensă pentru activitatea sa, chiria pentru terenul/cladirea închiriată, impozitele și taxele ce se suport direct din profit; 3.) Profitul normal (legitim sau justificat) = reprezintă remunerarea serviciilor comerciantului, recompensa sa pentru priceperea
Profit net () [Corola-website/Science/321102_a_322431]
-
posibil paradisul de la suprafață. El își schimnă teoria, speculând că din rasa umană au evoluat două specii: conducătorii cu mult timp liber au devenit ineficienții eloi, în timp ce clasa muncitoare s-a transformat în brutalii morloci care se tem de lumină. Deducând că morlocii au luat mașina timpului, el le explorează tunelurile, aflând astfel că ei se hrănesc cu eloi. Noua analiză revizuită a călătorului este aceea că nu are de-a face cu o relație stăpân-servitor, ci cu una fermier-animale de
Mașina timpului (roman de H.G. Wells) () [Corola-website/Science/321155_a_322484]
-
cercetările arheologice au demonstrat că vechiul lăcaș de cult a fost demantelat până la 20-25 cm față de nivelul de călcare al constructorilor lui din secolul al XVII-lea (aflat la o adâncime de 0,60 m față de nivelul actual). Se poate deduce că vechea fundație a fost înecată în cea turnată în secolul al XVII-lea. Studiind distribuția contraforților, istoricul de artă Gheorghe Balș (1868-1934) a tras concluzia că biserica veche de la Ștefănești a putut fi construită în ultimii ani de domnie
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Ștefănești () [Corola-website/Science/321190_a_322519]
-
trebuie să fi trecut printr-o schimbare considerabilă găsindu-și un loc în canon, dar până la urmă a fost respinsă și, pe termen lung, uitată cu totul. Dar chiar și înainte de descoperirea de la Akhmîm, caracterul general al cărții a fost dedus din rarele fragmente păstrate de vechii scriitori, precum și din elemente comune conținute în alte scrieri apocaliptice de mai târziu ce par să fi avut ca sursă ultimă o carte cum este "Apocalipsa lui Petru". Astfel de scrieri sunt "Apocalipsa lui
Apocalipsa lui Petru () [Corola-website/Science/321235_a_322564]
-
geometrici ai întregii vecinătăți revin la valorile lor inițiale: energia internă totală trebuie să scadă, cu acea cantitate care a fost transmisă greutății. Dar un astfel de proces este interzis de formularea (PP) a principiului al doilea. Deci, din (PP) deducem imposibilitatea unui "perpetuum mobile de speța a doua". Este important de remarcat că în situația aparatului lui Joule, se efectuează lucru mecanic asupra sistemului, dar fără modificarea parametrilor geometrici: procesul este "ireversibil"; dacă parametrii nu sunt constanți, procesul poate fi
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
sunt entropiile "standard" . Dacă numerotăm adiabatele sistemului 1 (vezi Fig.2) cu S în loc de U, variația əU/əS = T(θ) este constantă de-a lungul izotermelor, iar dependența T(θ) este aceeaș de-a lungul fiecărei adiabate (vezi Fig.4). Deducem că funcția "N(S,S)" depinde de fapt numai de "S + S" :<br>formula 16 Deci "S = f(S+S)" unde "df/dx = 1/N(x) (x=S+S)"; Concludem că entropia standard S a sistemului total este astfel incât:<br
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]