24,150 matches
-
mai târziu și în nici un caz nu ne creau cine știe ce formă fizică. Băieții - normal, că doar erau băieți - stăteau și pândeau momentele și unghiurile de vedere cele mai propice ca să ne vadă formele incipiente. Eu una, care și așa nu dormeam noaptea când trebuia să fac tumba la școală a doua zi, fiindcă nu-mi ieșea nicicum, eram stresată de nu se mai putea la gândul că mai stăteau și golanii de băieți să mă măsoare. Sigur, voi fi întrebată: și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Să ai costum de baie Pufinas nu era de ici, de colo. Făcuserăm o coadă de ore în șir, dar ce să-i faci, urma să plecăm la mare, într-o tabără studențescă unde reușise ea să obțină un loc. Dormim amândouă în pat. Nu putem merge împreună la masă. Nu-mi poate aduce nimic, îi e rușine (s-ar afla că are cu ea o blatistă și ar da-o afară din tabără). La un chioșc se vând din când
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Puteau să fugă. Să fugă din țară înotând, ca Silviu. Puteau să vină acasă când vroiau ei. Puteau să plece pe munte, ca Marius, care-o pornea de unul singur câte o săptămână, în căutare de amfore dacice (chiar găsea!). Dormea prin case părăsite și scria niște poezii tare faine. Puteau să stea de vorbă cu bețivii prin baruri, ca Toma. De-asta chiar îmi părea rău: bețivii erau blajini și spuneau niște lucruri extraordinar de interesante, vorbeau și despre Ceaușescu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
sora bunicii mele la care-mi făceam eu de cap, ca să-i spună conspirativ să deschidă televizorul. Care televizor, când era ora două după-amiază?! La finalul celor trei zile petrecute cu ochii țintă la alb-negrul televizorului, ghemuită lângă pat și dormind pe sponci, m-am îmbolnăvit. Sau cel puțin așa credeam. * Roșiile galbene, pepenii verzi, cu miez ca de portocală și cei verzui-dungat, ovali, cu miez rozaliu. Cavit-ul, fiecare bucățică smulsă cu greu din ambalajul de plastic cu folie de aluminiu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
în cameră să ne facă scandal, că mâine avem școală, iar Dragoș cică el nu merge la școală, merge la facultate și de aia îi zice facultate, fiindcă-i facultativă. În fine, frate-meu s-a hlizit de mine cum dorm cu ciorapii în pat: „Așa, Gigi, puneți-i bine, ca să-ți găsești degetele dimineața, să nu le cauți prin tot patul!“. Adevărul e că mi s-au învinețit un pic două degete de la picioare - de, și la școală e cancer
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cinci minute cu Mădă și Chris la „stâlpul vesel“, pa, te-am pupat, am grijă, da, mă aduc acasă frații Neagu, poți s-o întrebi pe doamna Neagu, da, toată lumea stă până dimineață, nu știu, pe la 4 cred, lasă că dorm mâine, nu, n-am nimica pe luni la mate, la fizică nu vine profu’, iar e internat, las’ că iau treapta, NU ACUMA, MAMA, PA! Dimineața nu plec cu nici un frate Neagu. Frate-meu, parfumat și mândru ca un motan
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
au început să se clarifice. Dar ce motive aveau acești oameni ca să-mi facă rău? Cu Dosoftei am avut probleme încă de la început (din 1978 când m-am mutat), dădeau petreceri, tropăiau toată ziua până târziu și nu puteam să dorm, băteam și eu în perete, iar la un moment dat mi-a izbit cu piciorul în ușă, era băut și a sărit la bătaie. L-am dat în judecată, aveam și martori, iar după o lună când ne aflam la
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
sculam dimineața în condiții jalnice, am încercat să mă apăr într-un fel, și în condiții artizanale mi-am montat un fel de ecran din plăcuțe de plumb pe tavan. N-a avut nici un efect. Apoi îmi schimbam locul și dormeam fie în bucătărie jos pe pătură, fie în sufragerie pe un pat pliant. Și cu acest prilej am remarcat un amănunt. Noaptea mă culcam într-un loc, începeam să nu mă simt bine, și fără să fac nici un zgomot mă
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
mă mai simțeam bine. Iar acest ,,scenariu” se întâmpla permanent. Mi-am dat seama că Dosoftei știa permanent în ce parte a locuinței mă aflam. De altfel această senzație o aveam permanent. Îmi aminteam că altă dată se întâmpla să dorm mai târziu, deasupra se auzeau tropăituri și atunci îmi puneam un aparat mic de radio pe pernă, să cânte încet aproape de ureche. După un timp tropăiturile încetau și atunci opream și eu aparatul. La câteva minute tropăiturile reîncepeau, deschideam aparatul
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
în codru întunecos, licurici în bezna nopții, dar cărărușă îndrumătoare pentru păstrarea limbii, a firii, a obiceiurilor bune și a tot ce alcătuiește fondul sufletesc al țăranului român. Ardeleanul a putut răbda de foame, a putut suferi împilarea, a putut dormi pe zăpadă, dar n-a putut trăi fără preotul care-i era și confesor și învățător. Se înțelege că multă carte nu știau nici preoții cei vechi, toată învățătura lor se reducea la scriere, citire și rânduiala slujbei, ba unii
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
care răsturna mămăliga fierbinte din ceaun când toți ai casei se adunau în jurul ei la ora prânzului, blidarul în care-și păstra vasele necesare în bucătărie, apoi patul pe care trebuia să se odihnească, pentru că se simțea tare trudit atunci când dormea pe podeaua de pământ a casei. Tot din lemn a făcut lada de zestre pentru fiica pe care trebuia s-o căpătuiascâ dând-o după flăcăul pe care aceasta și-l alesese sau în conformitate cu unele interese materiale de familie. E
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
meu din Ardeal - Moșu, cum îi ziceam și cum se zice la „bunic“ în zona de unde era el - fuma într-adevăr patru pachete pe zi. Asta îl făcea să aibă o respirație fluierată. A trebuit de vreo cîteva ori să dorm în pat cu el, cînd venea pe la noi, și îmi amintesc și acum nopțile ălea ca pe niște coșmaruri : nu puteam să închid ochii decît după chinuri îndelungate. Nu sfo răia, ci pur și simplu fluiera, precum zic. și asta
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
sensul ăsta, și nu știu ce cugetare în Caietele lui Camus) sau mă gîn deam la tipul din Pivnițele Vaticanului care-i făcuse felul bătrînicii ăleia - și, ajuns în Capitală, pierdeam ore întregi căutînd din hotel în hotel o cameră liberă (am dormit în mai toate hotelurile bucureștene și am avut ocazia să stau în cameră cu tot felul de oameni - de la tipi sănătoși care sforăiau la fel de sănătos, pînă la ciudați pe care-i descopeream în toiul nopții cum îmi veghează somnul). Profesoara
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
buni, nu ne-am despărțit nici măcar pentru o jumătate de oră. Deseori simțeam nevoia să-i văd neapărat pe Răzvan și pe Corina și le făceam, îm preună cu Svetlana, vizite care se prelungeau mai multe zile. În timpul acestor vizite, dormeam cu toții într-un pat. De Teo nu mă puteam despărți și mă ofeream să-l conduc pînă la căminul lui (și el stătea la cămin), după care el se oferea să mă conducă, după care eu mă ofeream să-l
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
-i aveam în vedere cînd scriam un text erau cîțiva prieteni la care țineam foarte mult. Ajun sesem cu ei într-un soi de intimitate garnisită cu literatură : ne vedeam foarte des, nu puteam trăi unii fără alții, mîncam împreună, dormeam unii pe la alții și, mai cu seamă, ne citeam unii altora creațiile pro prii. Eram cu toții plini de entuziasm și creaserăm, inconștient, un fel de falanster. Sau, mai bine zis, o mare familie - aceasta și este explicația titlului ales ulterior
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Cum plecarea se întîmpla pe la trei-patru, copilul trebuia să se culce devreme și să tragă un somn bun pînă atunci. Lui Dănuț, situația aceasta cu culcatul obligatoriu din vreme îi aducea aminte de Revelion ; e de la sine înțeles că nu dormea deloc, că era foarte agitat și își bombarda periodic mama cu formula „Vai ! cît de puțin mai avem și - ne-am dus !“. Asta spre groaza femeii, care ținea la unele cuvinte și care-l muștruluia de fiecare dată și-i
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
elanul lui Dănuț începea să scadă, pentru a se spulbera definitiv în fața puhoiului de nestăvilit de la urcarea în tren. Înăuntru, după ce bagajele erau ridicate cu opinteli la locul lor, copiii erau întinși imediat pe genunchii celor mari și puși să doarmă. În fiecare compartiment erau cel puțin doi-trei care sufereau fără excepție același tratament. Dănuț nu suporta să stea cu capul nici în poala mamei, nici în poala tatălui. Dar ce, parcă ei erau de înțeles ? - îl obligau să rămînă culcat
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
a cedat, însă cu condiția să-l pună în baie, ca să fie sigură că nu se murdărește covorul. Dănuț nu mai putea de bucurie. A pus puiul în cutie, i-a așezat într-un colț un mic culcuș de vată - dormi torul -, iar într-un alt colț a amplasat bucătăria - un căpăcel cu miez de pîine înmuiat în lapte și un căpăcel cu apă. Puiul se simțea cît se poate de bine în noua lui casă și, după ce i-a trecut
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
altă recomandare, pentru asemenea situații, în cărțile de specialitate). În felul ăsta, mi-am găsit liniștea. Nu aveam sîni utilizabili, dar aveam burtă, și asta mă vindeca de orice angoasă. Eram un fel de ursuleț de pluș pe care copilul dormea în pace ; unul ceva mai complex, cu mai multe funcțiuni. Nu-mi mai încă peam în piele de mîndrie. E ceva să fii un ursuleț de pluș ultraperformant ! Din păcate, nici starea aceasta idilică n-a durat însă prea mult
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
colicilor, burta mea și-a pierdut utilitatea. și, de altfel, copilul a primit și un ursuleț de pluș adevărat, căruia i s-a pus numele Grizzly, pentru că era gri, și de care s-a atașat din prima clipă. Astăzi, poate dormi liniștit sau poate pleca departe de mine fără nici o problemă. În schimb, de Grizzly nu se poate despărți nici în ruptul capului. Textul de mai sus a apărut, cîndva, în revista Dilema, și de acolo m-am trezit că a
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
E Dulcea Bucovina potirul de cobalt În care Cerul urca din izvoare, Pădurile coboară din înalt, Iar graiu-i scris pe straie și covoare. Cand naștem prunc, încins cu Tricolor, Sădim un pom sau ctitorim fântână, Dormim pe coasă, la capăt de ogor Și ne trezim în zori cu arma-n mâna. Cand veșnicim în frescă sau în lut, Ne vrem icoane sau ne vrem ulcioare; Orice sfârșit ni-e clipă de-nceput Și orice asfințit ni-
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by George L. Ostafi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93269]
-
procedee și mijloace de învățământ influențează pozitiv atitudinea elevilor față de învățătură și față de școală, nefiind frustrați de bucuriile și binefacerile copilăriei. Coerciția în educație O zicală populară cu valoare paideică spunea că pe copil să-l bați cât încape să doarmă de-a curmezișul patului, lăsând să se înțeleagă că începând de la o anumită vârstă bătaia nu mai are putere de îndreptare, ba chiar poate avea efecte contrare. Izvorâtă din milenara experiență de viață, această butadă a cărei idee nu o
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
educația copilului. O primă cerință a acestui principiu, izvorâtă din experiența populară și transmisă de la o generație de părinți la alta, se referă la măsura în dragostea față de copil și este formulată astfel: pe copil să-l săruți numai când doarme. Da, o dragoste manifestă, posesivă, egoistă, sufocantă, poate avea urmări negative asupra educației copilului. O altă cerință a susnumitului principiu este păstrarea măsurii în satisfacerea dorințelor exagerate și a capriciilor copilului. Totul este ca părinții să reziste solicitărilor și să
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
în clasă pentru că nu-l mai voiau pe el diriginte; în altă secvență de dormitare se făcea că discuta aprins cu directorul pentru că îi luase clasele lui și-i dăduse altele... Tulburat de coșmaruri, a renunțat la încercările de a dormi și a început să citească. Abia spre ziuă a reușit să prindă o frântură de somn liniștit. Când a revenit la locuința sa din oraș, motanul i-a făcut o primire neașteptat de rece, parcă reproșându-i că l-a
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
lui. La încheierea vizitei la fosta casă a bunicilor, loc impregnat de duioase amintiri, chipul transfigurat radia lumina și satisfacția împlinirii unei puternice dorințe. A mers apoi la cimitir, a aprins câte o lumânare la mormintele în care bunicii își dorm somnul de veci, le-a fotografiat crucile și florile care îi veghează. Va duce cu el, în înstrăinare, dorul mereu arzător pentru locurile natale, amintirile neșterse ale copilăriei, dragostea părinților și neuitarea - a încheiat emoționanta sa povestire Dumitru Dascălu. Amintiri
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]