24,349 matches
-
acceptă noua situație și continuă activitatea ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, fie că adoptă așa-numitul „comportament pentru rezolvarea unei probleme”, în care felul obișnuit de răspuns este înlocuit de noi răspunsuri, de natură creatoare, care sunt bine adaptate la cerințele problemei întâlnite. În schimb, dacă motivele sunt puternice și scopurile importante, sau dacă dificultățile vincibile sunt percepute subiectiv ca invincibile, atunci blocarea/contrarierea ivită ia aspectul unui conflict de nerezolvat, în cursul căruia energia depusă crește, emoțiile devin
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
simplu resort care răspunde automat, prin reacții întotdeauna, strict previzibile la stimulii realității înconjurătoare; el filtrează și prelucrează activ influențele exterioare. Relația liniară „stimul-reacție” (S-R), propusă de J.D. Watson, este insuficientă pentru analiza comportamentului uman, deoarece omul nu se adaptează doar la un mediu dat: el „adaptează”, prin activitatea sa conștientă, mediul la trebuințele, aspirațiile și scopurile sale, își „creează” propriii condiții de existență. Comportamentul uman - precizează J. Piaget - desemnează, în comparație cu cel animal, un conținut mult mai bogat, și anume
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
întotdeauna, strict previzibile la stimulii realității înconjurătoare; el filtrează și prelucrează activ influențele exterioare. Relația liniară „stimul-reacție” (S-R), propusă de J.D. Watson, este insuficientă pentru analiza comportamentului uman, deoarece omul nu se adaptează doar la un mediu dat: el „adaptează”, prin activitatea sa conștientă, mediul la trebuințele, aspirațiile și scopurile sale, își „creează” propriii condiții de existență. Comportamentul uman - precizează J. Piaget - desemnează, în comparație cu cel animal, un conținut mult mai bogat, și anume acele relații dintre organism și mediu care
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
raport calitativ, dobândind noi sensuri și semnificații, în funcție de cele trei niveluri la care se realizează adaptarea: „biofiziologic”, „psihologic” și „socio-cultural”. Cu cât organismul se află pe o traeptă mai înaltă de organizare, cu atât și posibilitățile lui de a se adapta sau integra vor fi mai mari, iar fenomenul frustrației va circumscrie elemente (structuri) tot mai diferite ca natură și grad de complexitate, ajungând să se ridice, în ultimă instanță, „pe un plan specific uman și social, cu înțeles de contardicție
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
rol care nu i se potrivește și pe care nu dorește să-l îndeplinească. „Conflictul vocațional” exprimă tocmai această necorespondență între posibilități, înclinații, interese, pe de o parte, și rolul asumat, pe de altă parte. Când „personalitatea” nu se poate adapta la rol, ia naștere așa-numitul comportament de „discriminare dificilă”, situație în care activitatea se transformă în sursă de conflict. Această situație este tipică mai ales pentru acei subiecți care adoptă un rol social sau profesional pentru avantajele pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
impun școlii sarcini deosebite față de cele din trecut: pregătirea tânărului de azi trebuie făcută în sensul unei diversități cât mai mari de „aspirații”, și în cel al formării unei personalități flexibile, ceea ce presupune favorizarea creativității, a capacității de a se adapta la cerințe cât mai variate ale mediului social. considerațiile efectuate mai sus în legătură cu unii din factorii psihologici care pot compromite realizarea în bune condiții a procesului „integrării” socio-profesionale a tinerilor, impun câteva notații cu privire la măsurile de prevenire, reducere și eliminare
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
2) Modalitățile de reducere și eliminare a consecințelor unor frustrări severe, de echilibrare morală a elevilor puternic frustrați trebuie să fie concepute în funcție de etiologia și gravitatea „stării de frustrație”. Terapia „frustrației” implică elaborarea și instituirea unui sistem de măsuri medico-psihopedagogice adaptate la vârsta, sexul și particularitățile psiho-fiziologice individuale ale personalității celui frustrat. În cazurile în care manifestările „sentimentului de frustrație” s-au strecurat în forme greu reversibile, care au determinat apariția unor tulburări de caracter, măsurile terapeutice implică o individualizare a
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
puternic frustrați implică modificarea stilului de viață al acestora, dezvoltarea capacităților de percepere, înțelegere și interpretare realistă / obiectivă a situațiilor contrariante și a propriilor reacții aberante față de acestea — toate acestea fiind realizate pe baza unor măsuri psihopedagogice flexibile, care sunt adaptate specificului situațiilor concrete de frustrare și caracteristicilor psihologice ale personalității elevului frustrat. Mai mult chiar, deoarece sentimentul profund de frustrație individuală dă naștere, în primul rând, unor tulburări în sfera moral-volitivă și afectivă a vieții sufletești, accentul trebuie pus pe
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
că schimbare dorită nu apare (adică revin la procedeele clasice: injurii, pedepse corporale, privațiunea libertății de joc, de întâlnire cu prietenii etc.). Este știut că în munca de educație nu pot exista rețete practice cu valoare universală; ele pot fi adaptate cu finețea cazului concret respectiv, în raport cu particularitățile psihologice individuale și de vârstă ale elevului. Pentru aceeași manifestare comportamentală, fiecare vârstă cere alte acțiuni educative, deoarece la fiecare vârstă același act (în aparență numai, același) poate avea altă semnificație, poate însemna
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
intervenite în situațiile externe impun adoptarea unei alte atitudini afective. Lupta eficientă cu „ situațiile de frustrare” severe, sau cu sentimentele complexe de frustrație, nu o poate realiza decât o personalitate flexibilă, respectiv acei oameni care dovedesc că pot să-și adapteze sistemul de convingeri și de valori personale la specificul noilor situații și cerințe apărute în mediul lor de existență. Capitolul VII Sentimentul de frustrație în opere literare Întotdeauna scriitorii de mare talent au fost atrași de surprinderea raporturilor psihologice subtile
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
produce o situație în care cererile să fie atât de numeroase încât sistemul să nu poată răspunde (situație numită de obicei supraîncărcare politică) (Rose și Peters, 1977). Însă aceasta ar însemna că parlamentul, executivul sau birocrația nu sunt cu adevărat adaptate la caracteristicile altor structuri ale grupurilor în special. Dincolo de instituționalizarea fiecărei structuri, trebuie să luăm în considerare interconexiunile dintre structuri. Și nu este clar în ce mod pot fi evaluate aceste interconexiuni. Ca o primă soluție, în literatură au fost
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
o proporție a semnalelor care sunt emise la celălalt capăt, sau poate înregistra aceste semnale doar într-o anumită măsură, transformând variațiile continui de intensitate într-o serie de niveluri discrete. Acest lucru este posibil deoarece mecanismele sunt de obicei adaptate pentru a "percepe" evenimente doar de o anumită anvergură sau profunzime. În al doilea rând, mecanismele de la fiecare capăt trebuie să fie capabile să "înțeleagă" tot ce se emite prin mecanismul de emitere, dar traducerea care are loc prin intermediul decodării
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
autonomi, altfel spus, să nu se supună la rândul lor influenței. Totuși, influența nu poate fi exercitată de comunicanți decât dacă posedă anumite cunoștințe despre cei cărora doresc să li se adreseze, din moment ce informațiile comunicate au efect maxim dacă sunt adaptate în funcție de cei care le primesc. Emitenții mesajelor trebuie așadar să renunțe cel puțin la o parte din autonomia lor dacă doresc să își exercite influența. Există și alte limitări ale autonomiei. Ele rezultă din auto-ajustare sau din mecanismele de feedback
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
nu este justificată doar pe temeiul legal că aceste documente sunt supreme, ci și pe unul politic, în sensul că doar dacă sunt rigide, constituțiile pot modifica treptat comportamentul. Totuși, din moment ce sunt dificil de modificat dacă sunt rigide, ele se adaptează cu dificultate schimbării sociale și politice. Tocmai motivele în favoarea rigidității în ochii celor care elaborează constituțiile sunt cele care riscă să creeze probleme cu trecerea timpului. Așa se întâmplă în special atunci când constituțiile sunt detaliate, deoarece pot include prevederi care
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
dacă se concentrează într-o manieră specializată pe unele teme și sunt preocupați în primul rând de ridicarea problemelor suscitate de aceste teme, legislatorii din democrațiile liberale occidentale pot exercita o influență substanțială. Atât teoretic cât și practic, dacă se adaptează condițiilor dezvoltării politicilor din societățile moderne, legislativele pot avea un rol la toate nivelurile politicilor, fiind în același timp capabile să realizeze într-o manieră eficientă un control minuțios al acțiunii guvernamentale și administrative. Bibliografie suplimentară Scrierile privind legislativele individuale
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
mult chiar decât vocația peisagistică a poetului (pe care ar sugera-o titlul), se face simțită necesitatea raportării la marile modele poetice. În sonuri variate (care merg de la atitudinea clasic-reverențioasă la cea mai ascuțită ironie postmodernă), Nicolae Manea reia și adaptează teme, motive și sensibilități specifice modernismului poetic autohton, dar nu ezită nici să-și plieze talentul pe game gândiriste, cerchiste ori neomoderne. Iată-l bunăoară pe baladistul Doinaș, trecut mai pregnant prin experiența poetică argheziană: "Tocmai când nu te aștepți
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
verbelor la infinitiv: traverser, prendre, continuer etc. care, în limba română, au fost traduse la imperativ (n.t.). * Roland Barthes, Plăcerea textului, traducere de Marian Papahagi, Ion Pop, Editura Echinox, Cluj, 1994 (n.t.). Traducerile denumirilor și ale definițiilor sînt adaptate după caz (ne asumăm unele nepotriviri ce nu întrunesc principiile jocului de cuvinte încrucișate): fr. peuvent être assimilés à des travailleurs de la terre; soluții: MINEURS/POTIERS (n.t.). * Honoré de Balzac, Preotul de țară, traducere de G. Marcuson, Editura Saturn
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
apar traduceri, datorate lui Al. T. Stamatiad (după Maurice Maeterlinck) și Radu D. Rosetti (după François Coppée), medalioane (D. Caselli, Marioara Voiculescu, Al. Cazaban), epigrame de Sofronie Ivanovici, Radu R. Rosetti, Toma Florescu, anecdote (la rubrica „Urzici”), maxime și cugetări (adaptate după Charles Baudelaire). O susținere reală prin prezența sporită în sumar după încheierea războiului vine din partea lui Sofronie Ivanovici, Mihai Codreanu, O. Goga și George Gregorian. În ultimele numere figurează și numele lui N. Iorga, Romulus Seișanu și Constantin C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290572_a_291901]
-
publicată abia în 1876-1877, această primă epopee românească, singura finită și validată artistic, este, potrivit aprecierii lui D. Popovici, „cea mai importantă realizare a literaturii române până la Eminescu”. Având ca model epopeea comică, atribuită lui Homer, Batracomiomachia, adoptând procedee și adaptând, în variantă hazlie, situații și din alte numeroase opere, mai ales din literaturi moderne occidentale, acest „poemation eroi-comico-satiric” parodiază epopeile antice eroice, cu o savoare, cu un simț al comicului de situații și cu o suculență de limbaj demne de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
față de intelectualismul herbartian și mai puțin o cale de valorificare a valențelor educative ale muncii fizice. O altă idee, care ar fi putut deschide largi perspective sistemului său pedagogic, menționa cerința ca educația să formeze pe tînăr pentru a se adapta la "tendințele culturale ale societății" (s.n.), de a-l pregăti pentru direcția spre care se îndreaptă societatea în dezvoltarea ei. Concepția generală conservatoare a lui Găvănescul însă nu i-a îngăduit să ajungă la concluzia educării pentru condițiile schimbate ale
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
acelor timpuri. 2. Educația să fie concepută ca o modalitate de a răspunde exigențelor intelectuale și afective ale copilului și de a-i oferi posibilitatea să se exprime potrivit trăsăturilor caracteristice fiecăruia. 3. Educația să ajute pe copil să se adapteze perfect exigențelor sociale, înlocuind disciplina întemeiată pe constrîngere și teamă cu dezvoltarea inițiativei personale. 4. Educația să favorizeze colaborarea între toți membrii colectivității școlare, făcîndu-i pe profesori și elevi să înțeleagă valoarea diversității caracterelor și a independenței de spirit. 5
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
elevul dobîndește cunoștințe prin efort propriu, fără a fi învățat de altcineva (studiul individual learning înlocuiește predarea teaching); fiecare progresează în ritm propriu, fără a mai fi reținut sau grăbit ca în sistemul instruirii pe clase; programul de lucru se adaptează înclinațiilor și aptitudinilor elevului; se asigură o riguroasă evidență a situației la învățătură a elevului, obținîndu-se date nu atît asupra volumului de cunoștințe, cît a capacității intelectuale a elevului. După cum a putut rezulta din această succintă descriere, sistemul de instruire
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cetățean, dar, mai ales, cunoștințe și deprinderi pentru îmbunătățirea vieții și mărirea producției specifice regiunii. Școala adaptată regiunii se va dovedi utilă țăranului și va fi frecventată; 2. structura anului școlar sau, cum îi spunea el, calendarul școlar să fie adaptat specificului vieții economice din sat pentru a li se oferi elevilor posibilitatea să-și ajute familia; 3. pentru a veni în ajutorul copiilor săraci, propunea organizarea asistenței școlare prin "Casa de ocrotire a copilului", gratuitatea manualelor, înființarea de burse speciale
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
care fiecare școală își desfășoară activitatea. Cunoașterea însă trebuie să se înfăptuiască după reguli științifice puse la îndemînă de metoda monografică gustiană. Numai după ce avea să cunoască viața satului în toată complexitatea sa, învățătorul putea să acționeze pe plan educativ, adaptînd școala la realitatea vie. Înainte de a se manifesta ca educator, învățătorul acționează ca sociolog, în acest sens se cuvine să fie interpretată fraza deseori invocată de Stanciu Stoian: "Pedagogul va trebui să fie chiar mai întîi sociolog și apoi pedagog
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cunoștințelor pe "centre de viață". Pe de o parte, se evitau consecințele unei predări excesiv fragmentare, iar pe de altă parte, se ofereau copilului cunoștințe despre realitatea imediată, păstrîndu-se avantajele unui învățămînt sistematic. Această grupare a cunoștințelor a și fost adaptată oficial în 1938, fără ca datorită evenimentelor politice care au urmat să poată fi pusă în aplicare mai mulți ani. Interesul pentru școala rurală al lui Stanciu Stoian s-a manifestat în tot cursul deceniului al patrulea și începutul deceniului următor
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]