23,978 matches
-
doua jumătate a secolului XIX. Aici a existat o clădire a teatrului unde, începand cu anul 1860, trupe de actori conduse de Matei Millo, Al. K. Robescu au poposit pe scena teatrului bârlădean. Clădirea a existat pe locul unde este Baia Comunală. În secolul XX a existat un Ateneu Popular și un Teatru Muncitoresc a căror activitate a făcut posibil ca în anul 1953 să ia ființă Teatrul de stat „Victor Ion Popa”. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Bârlad
Bârlad () [Corola-website/Science/296970_a_298299]
-
Saligny, cel care a fost proiectantul și constructorul podului de la Cernavodă. Documentele arată preocuparea primarilor orașului de a dezvolta localitatea din punct de vedere al confortului urban, prin: străzi pavate, felinare, piață comercială, grădina publică. Se amintește, între altele, despre băile minerale amenajate din anul 1857 în jurul izvoarelor sărate și sulfuroase de pe platoul sudic al localității, devenit proprietatea lui Dumitru Hernia. Concesionate unor oameni din București, Garoflide și Georgescu, ele vor constitui un punct de atracție al orașului, prin: cazinou, restaurant
Câmpina () [Corola-website/Science/296978_a_298307]
-
oraș, pe terasă deasupra șesului "Sf. Anton", la Ferma Perint, lângă drumul vechi ce duce spre Săcălaia a fost descoperită o statuetă-menhir din piatră, înaltă de 0,57 m, reproducând o figură umană, din epoca bronzului. La "Perii pădureți", sub Baia "Chira", a fost descoperit un topor din piatră din epoca neoliticului. De asemenea, la confluența pârâului Fizeș cu Someșul Mic, a fost descoperit tot un topor din neolitic. Lângă podul Someșului au fost descoperite fragmente de ceramică, un topor și
Gherla () [Corola-website/Science/296963_a_298292]
-
în care se mai găsesc toate cele 3 mijloace de transport în comun, clasice: troleibuz, autobuz și tramvai (excepție face Bucureștiul care are și metrou). În prezent rețeaua de tramvaie este în refacere. S-au refăcut total tronsoanele Piața Mare - Baia Comunală, Piața Energiei - Cimitirul Eternitatea și Bd. Siderurgiștilor - Micro 19. Următoarea etapă va cuprinde tronsoanele de pe Bd. Siderurgiștilor, respectiv Str. Saligny și Tecuci. Parcul auto de care dispune Transurb Galați este format din: În februarie 2016, Primăria Municipiului Galați, împreună cu
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
de locuitori, fiind al doilea centru urban ca mărime al județului. A fost declarat municipiu în anul 1995, împreună cu alte 2 localități din județul Suceava: Rădăuți și Câmpulung Moldovenesc. Înainte de reforma administrativă din anul 1950, a fost reședința fostului județ Baia. Fălticeni se remarcă prin numărul ridicat de oameni de cultură și oameni de știință români care s-au născut, au locuit, au studiat ori au creat în acest oraș. Prima atestare scrisă este din 15 martie 1490, când vistiernicul Isac
Fălticeni () [Corola-website/Science/296986_a_298315]
-
Marele Dicționar Geografic al României” că este întemeiat de Ioniță Bașotă în anul 1780, prin hrisovul domnitorului Constantin Moruzi, din 8 august, și că îndată după întemeiere, târgul Șoldănești, adică Fălticenii de astăzi, s-a populat cu locuitori din satul Baia, refugiați aici în urma unei mari inundații a râului Moldova (nu există însă nici o atestare documentară în acest sens). Din anumite cercetări se spune că orașul a existat înainte de data hrisovului domnesc din 8 august 1780. Satul "Folticeni" este menționat în
Fălticeni () [Corola-website/Science/296986_a_298315]
-
reprezintă o transformare în oraș a unor sate existente încă de pe la 1400 și mai devreme. Numele s-a schimbat din Șoldănești în Fălticeni în anul 1836, după numele satului și moșiei Fălticenii Vechi. În perioada interbelică a fost reședința județului Baia. Ulterior, între 1950 și 1968, a fost reședință raională în cadrul regiunii Suceava. Din 1968 este oraș în cadrul județului Suceava. În anul 1995 a fost ridicat la rangul de municipiu, fiind în prezent una dintre cele cinci localități cu acest statut
Fălticeni () [Corola-website/Science/296986_a_298315]
-
reprezentat la timpul său o activitate economică de mare importanță, efectuată cu mijloace și în condiții de-a dreptul impresionante. Oamenii acestor locuri, constrânși de condiția materială precară în care se aflau, acceptau să lucreze în condiții neînchipuit de grele. "Băile" (minele) de petrol nu erau altceva decât gropi cu diametrul de 4-5 m și adânci de circa 20 m, executate cu mijloace rudimentare, în care mai apoi se aduna țițeiul ce era scos manual la suprafață. Mai grea era munca
Moinești () [Corola-website/Science/296998_a_298327]
-
o continuă nesiguranță. Lipsit de aer, care se pompa cu ajutorul unor foale de la suprafață, acesta avea deasupra sa mereu coșul cu pământ ce era tras de gurari afară, coș care nu rareori cădea peste lucrătorul din puț, curmându-i viața. Băile și puțurile au ajuns la un număr de ordinul sutelor, atunci când ele constituiau mijloace unice pentru extracția petrolului. Încă înainte de folosirea sondelor mecanice (1863), gropile au permis extragerea unei cantități importante de țiței, care nu numai că acoperea cerințele locale
Moinești () [Corola-website/Science/296998_a_298327]
-
(în , în ) este un oraș în județul Maramureș, Transilvania, România, format din localitățile componente Băile și Borșa (reședința). Are o populație de locuitori (2011), fiind al treilea cel mai mare centru urban al județului din punct de vedere demografic, după municipiile Baia Mare și Sighetu Marmației. Etimologia numelui localității: din n.fam. Borșa (< n. pers. sl.
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
mai înalt din Carpații Orientali și, care desparte Borșa de județul Bistrița Năsăud), vârfurile Negoiescul Mare și Repezii. La poalele vârfului Toroiaga (1929,9 m altitudine - cel mai înalt vârf din din Munții Maramureșului) este situat unul dintre cartierele orașului, Băile Borșa. În partea de răsărit se află Munții Țibău, unde prin Râul Țibău orașul are hotar cu Bucovina, mai precis cu județul Suceava. În partea nordică dincolo de vârful Toroiaga localitateaq are hotar cu Ucraina, iar spre N-V hotar cu
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
Unit, Franța sau Spania. Turismul în zona este dezvoltat, cu maxim hibernal al activității, datorită condițiilor existente pentru practicarea sporturilor de iarnă. Skiul poate fi practicat pe două părții pentru avansați (Telescaun și teleschi în zona Stiol) și una în Băile Borșa cu instalație nocturnă. În zona Pârtia Olimpică, Primăria Borșa construiește o nouă pârtie de schi (care se vrea a fi cea mai lungă din țară și printre cele mai moderne din estul Europei) cu instalație de transport pe cablu
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
Stiol, vârful Toroioaga și Căldarea Puzdrele. În Pasul Prislop se poate vizita cimitirul eroilor datând încă din primul război mondial cât și monumentul Preluca Tătarilor, zidit în cinstea localnicilor care au alungat hoardele tătare din Borșa în anul 1717. În Baia Borșa pot fi vizitate izvoarele cu apă minerală, sau zona Fântână Stanchii situată chiar pe granița statului cu Ucraina. Obiectivele turistice din Borșa sunt: -Lacul Iezer (lac glaciar având formă României) -Vârful Pietrosul Rodnei (cel mai înalt vârf din Carpații
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
Buserica Repedea, Mănăstirea Poposala, Biserica de lemn Centru Parc, Biserica de piatră Centru Monument Istoric, Biserica Centru 1, Biserica de lemn Centru Monument Istoric, Biserica Centru Izvor, Biserica Veche Valcinet, Biserica Nouă Valcinet, Biserica Pietroasa, Mănăstirea Pietroasa, Biserica Rotundu, Mănăstirea Baia Borsa, Biserica Baia Borsa, Schitul Vinișorul), Capelă Spital, 6 catolice (Biserică Birt, Biserica Râturi, Biserica Centru și Biserica Baia Borsa), o Biserică Adventista și o Biserică de ziua a 7-a. De cum începe postul Crăciunului, copiii și tinerii încep repetițiile
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
Poposala, Biserica de lemn Centru Parc, Biserica de piatră Centru Monument Istoric, Biserica Centru 1, Biserica de lemn Centru Monument Istoric, Biserica Centru Izvor, Biserica Veche Valcinet, Biserica Nouă Valcinet, Biserica Pietroasa, Mănăstirea Pietroasa, Biserica Rotundu, Mănăstirea Baia Borsa, Biserica Baia Borsa, Schitul Vinișorul), Capelă Spital, 6 catolice (Biserică Birt, Biserica Râturi, Biserica Centru și Biserica Baia Borsa), o Biserică Adventista și o Biserică de ziua a 7-a. De cum începe postul Crăciunului, copiii și tinerii încep repetițiile pentru obiceiurile destinate
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
de lemn Centru Monument Istoric, Biserica Centru Izvor, Biserica Veche Valcinet, Biserica Nouă Valcinet, Biserica Pietroasa, Mănăstirea Pietroasa, Biserica Rotundu, Mănăstirea Baia Borsa, Biserica Baia Borsa, Schitul Vinișorul), Capelă Spital, 6 catolice (Biserică Birt, Biserica Râturi, Biserica Centru și Biserica Baia Borsa), o Biserică Adventista și o Biserică de ziua a 7-a. De cum începe postul Crăciunului, copiii și tinerii încep repetițiile pentru obiceiurile destinate nașterii Mântuitorului și Anului Nou. Copiii mici pleacă cu steaua la colindat până la miezul nopții. Numai
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
sau Casa "Vlahos", sunt căteva din construcțiile reprezentative ale bunăstării severinene din "Belle Époque". Între anii 1905-1907, în Grădina Publică a orașului, se construiește Uzina Electrică, echipată cu trei motoare Diesel-Sulzer de 120 CP fiecare, iar între 1907-1910 este edificată Baia Comunală, Severinul fiind printre puținele orașe care la acea dată dispunea de o asemenea facilitate. Tot în 1907 este desăvărșită acoperirea cu pietre cubice de bazalt a bulevardului Carol I, începută în 1892 și a "Străzii Mari" (Strada Traian). În
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
au fost refăcute și „modernizate” de un detașament al Cohortei I "Sagittariorum", condus de Aurelius Mercurius, "magister in Figlinis" (maistru cărămidar). Pe lângă dotările obișnuite ale unor terme, cum ar fi camera de foc ("PRAEFURNIUM"), camera de aburi ("LACONICUM"), sala de baie ("CALDARIUM"), camera de apă rece ("FRIGIDARIUM") și altele, în partea de nord se găseau săli de lectură și un spațiu pentru exerciții și întreceri sportive, "PALESTRA". La 5 Noiembrie 2010, alături de castru, au fost descoperite ruinele amfiteatrului roman. Amfiteatrul este
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
arhitect-șef și l-a atribuit tânărului arhitect László Székely. Acesta a adus o contribuție decisivă la remodelarea zonei centrale și la introducerea stilului Art Nouveau, secession și eclectic în peisajul urbanistic al orașului. Stau mărturie palatele din Piața Victoriei, Baia Publică Neptun sau Casa Brück din Piața Unirii. Tot datorită lui s-a conturat și arhitectura industrială, Abatorul sau Uzina de apă fiind numai câteva exemple. Cartierele Fabric și Iosefin păstrează intactă amprenta diversității etniilor și meșteșugarilor care le-au
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
cele două localități măsoară 35 km, peste podul de la Porțile de Fier. În linie dreaptă distanța dintre cele două localități este de 2 km. Paleoliticul superior - primele urme de locuire ale omului în zona Orșovei (Cazanele Dunării , Cuina Turcului și Băile Herculane, Peștera Hoților. Epipaleolitic (10.000 - 8.000 î.C. ) primele unelte agricole din zonă și primele manifestări de artă ale omului. Neolitic - bronz (5.500 - 2.200 î.C. și 2.200 - 1.200 î.C.) primele urme de
Orșova () [Corola-website/Science/297034_a_298363]
-
problemele ultimului deceniu dar demonstrează și semne clare de redresare și creștere. Prin poziționarea sa extrem de avantajoasă orașul poate dezvolta un turism de tranzit. De altfel, în vecinătatea orașului Mizil se află o zonă considerată rezervație hidrologica cu izvoare minerale — Băile Boboci. Suprafața totală a zonei administrative a orașului este de 1931 ha, din care 432 ha intravilan, 1499 ha extravilan. Orașul are în componență și localitatea Fefelei. Școala, în Mizil, a fost construită în 1855, de către boierul Ion Carnaciunescu, dar
Mizil () [Corola-website/Science/297024_a_298353]
-
constituit suportul pe care s-a dezvoltat orasul Tîrgu Neamț cu suburbiile sale, întrunind condiții favorabile pentru construcții, pomicultură, industria lemnului, etc. Zona orașului Tîrgu Neamț este bogată în ape subterane de stratificație și în straturi acvifere freatice. În zona Băilor Oglinzi, stațiune situată în vecinatatea orașului Tîrgu Neamț, apele de stratificație apar la suprafață sub forma izvoarelor minerale. Calitatea acestor izvoare minerale a făcut ca aceste izvoare să fie folosite din cele mai vechi timpuri până în prezent. În perioada interbelică
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
de vedere al vestigiilor arheologice, în arealul orașului Tîrgu Neamț a existat una din cele mai vechi așezări locuite din zona Moldovei, ele datând din neolitic și epoca bronzului. Cele mai vechi dovezi de locuire s-au găsit în zona Băilor Oglinzi (zona izvoarelor sărate), și anume ceramică ce datează din perioada culturii Starčevo-Criș (mileniul VI-V î.d. Hr.). Cultura aceasta a fost urmată de cultura Precucuteni (mileniu V-IV î.d. Hr.) și apoi civilizația Cucuteni (până în mileniul III
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
litere slavone la Neamț, la data de 25 ianuarie 1599, și avea caracteristici gotice "S. CIVIUM DE NIMCZ" (Sigiul orașenilor din Neamț). În acea perioadă, în afara zonei Transilvaniei, au mai existat doar trei orașe care au avut propriul sigiliu latinesc (Baia, Roman și Câmpulung-Muscel). Datorită dezvoltării economice, Tîrgu Neamț a devenit și capitală de ținut, având în perioada secolelor XV-XVI o situație foarte bună, mai ales ca ținutul arondat aparținea domnitorilor, iar Cetatea Neamțului era loc de adăpost pentru familiile domnești
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
de aproximativ trei ore dimineața și două ore după-amiaza), din care una circulă la și de la Iași. Din 2008 s-au dat în funcțiune câteva linii de microbuz de la autogară spre gară, spre comunele vecine sau spre cartierele Stadion și Băile Oglinzi. Acestea asigură transportul public. De asemenea, există autocare spre Piatra Neamț, Roman, Bacău sau Iași. Companiile de taxiuri care s-au dezvoltat în ultimii ani dețin aproximativ 50-60 de mașini. Deși în perioada comunistă, industria era bine reprezentată prin intreprinderi
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]