25,531 matches
-
Deși continuă să interpreteze versiunea originală din 1973 a cântecului, în concertele sale, a refuzat în repetate rânduri cererile de a interpreta versiunea din 1997. El a refuzat chiar și când i s-a cerut acest lucru la concertul memorial Concert pentru Diana din iulie 2007, jurând să nu mai interpreteze niciodată acest cântec decât dacă îi cer fiii Dianei. Cântecul nu a mai fost deloc relansat pe niciunul dintre celelalte albume sau compilații ale sale. Deoarece cântecul era un omagiu
Candle In The Wind 1997 () [Corola-website/Science/316755_a_318084]
-
și apar compoziții noi precum „M-am ascuns în noapte” și „Om la toate”, piese înregistrate în studioul muzical al Televiziunii Române. Tot în această perioadă se remarcă piesă „Scatiul”, compusă de Gabi Nacu și care a cucerit publicul bucureștean în concertele de la T4, devenind cel mai mare succes al grupului de la începutul anilor ’80. Activitatea concertistica este în creștere, Harap-Alb apărând pe scenă alături de marile grupuri rock din Capitală din epoca: Iris, Roșu și Negru, Domino, Flux. Între timp apar schimbări
Harap-Alb (formație) () [Corola-website/Science/316760_a_318089]
-
străinătate de numeroase ori. Asociația are mai mult de 500 de suporteri oficiali și sprijinul mai multor instituții publice și private. În afara găzduirii și participării la construcții de turnuri umane, a organizat de asemenea activități culturale, cum ar fi mici concerte, un concurs de poezie, un eveniment de ciclism, un turneu de domino, evenimente gastronomice și o școală de turnuri umane pentru copii. Eforturile celor de la Castellers de Vilafranca’s de a păstra și de a promova cultura populară catalana au
Castellers de Vilafranca () [Corola-website/Science/315032_a_316361]
-
transmisa de Radio România. Un alt moment important din istoria postului se petrece pe 21 septembrie 1939, când grupul legionar format din 9 persoane, care l-a asasinat pe primul ministru Armand Călinescu, a pătruns în sediul Radiodifuziunii, a întrerupt concertul Orchestrei Radio și a anunțat întregii țări asasinatul (ora 14:15). Deși înarmați cu 8 pistoale, 32 de încărcătoare, o fiolă incendiară și o bombă de un kg, după acest anunț, ei s-au predat gărzilor SRR. Ca și anunțul
Radio România Actualități () [Corola-website/Science/315059_a_316388]
-
în privința formației. El a aprobat producția primului single, „The Drowners”, însă în privința single-ului „Metal Mickey” a avut o părere diferită față de cea a lui Buller, simțind că acesta din urmă îi răpise cântecului „brutalitatea metalică”. Formația încheia cântecul în concertele live în mod abrupt, imediat după refren; în loc de asta, Buller a sugerat introducerea unui final extins de tip fade-out, care să incorporeze și o schimbare de ton. Butler avea în cele din urmă să intre în conflict cu Buller din
Suede (album) () [Corola-website/Science/315114_a_316443]
-
Go! a fost lansat în 1996 și a inclus noi colaborări cu mulți dintre artiștii mai sus menționați, precum și cu Geroge Harrison, Paul Simon, John Fogerty, Tom Petty și Bono. A fost lansat de către marca independența Dinosaur Records. Ultimul său concert important a fost “Music for Montserrat”, un concert caritabil ce a avut loc la Royal Albert Hall pe 15 Septembrie 1997. Carl Perkins a murit patru luni mai tarziu, la vârsta de 65 de ani, la spitalul Jackosn-Madison County de
Carl Perkins () [Corola-website/Science/315111_a_316440]
-
inclus noi colaborări cu mulți dintre artiștii mai sus menționați, precum și cu Geroge Harrison, Paul Simon, John Fogerty, Tom Petty și Bono. A fost lansat de către marca independența Dinosaur Records. Ultimul său concert important a fost “Music for Montserrat”, un concert caritabil ce a avut loc la Royal Albert Hall pe 15 Septembrie 1997. Carl Perkins a murit patru luni mai tarziu, la vârsta de 65 de ani, la spitalul Jackosn-Madison County de cancer la gât, după ce a suferit câteva atacuri
Carl Perkins () [Corola-website/Science/315111_a_316440]
-
Morning" (2002), primul după colapsul casei de discuri Nude Records, a fost dezamăgitor din punct de vedere comercial; ca urmare, formația s-a separat în 2003. După îndelungi speculații, Suede s-au reformat în anul 2010 pentru o serie de concerte, lansând trei ani mai târziu cel de-al șaselea album de studio, "Bloodsports", care a beneficiat de recenzii pozitive. Brett Anderson a cunoscut-o pe Justine Frischmann la „University College London” , unde erau amândoi studenți, și, la scurt timp după
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
s-a prezentat ulterior la o audiție, devenind membru în formație. La scurt timp după aceea, formația și-a ales numele Suede. În ciuda eforturilor lui Frischmann (care avea rol de impresar în acea perioadă), Suede s-au limitat inițial la concerte cu public restrâns în Camden Town. Primul pas înainte în direcția ieșirii din anonimat a fost reprezentat de cel de-al doilea lor demo, "Specially Suede", pe care formația l-a trimis în cadrul competiției "Demo Clash", o emisiune radio în cadrul
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
1990, ceea ce a adus trupei un contract cu o casă de discuri indie din Brighton, RML. Cântecul a apărut pe o compilație lansată pe casetă, în aprilie 1990; acesta a fost primul material oficial al formației. După o serie de concerte în care au folosit un drum machine, membrii formației au decis să înceapă căutările pentru un toboșar. Inițial, ei au cântat împreună cu Justin Welch, care a plecat însă după șase săptămâni, alăturându-se trupei Spitfire. După plecarea lui Welch, formația
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
Suede au primit un număr de mențiuni favorabile în presă, beneficiind de timp alocat la spectacole găzduite de "NME", la care participau figuri importante ale muzicii britanice, precum fostul solist The Smiths, Morrisey. În octombrie 1991, formația a avut un concert la ULU care a atras atenția presei; întâmplător, acel concert a fost ultimul cu Frischmann în componență. În public s-a aflat și John Mulvey de la "NME", primul jurnalist care a scris despre Suede. Recenzia lui menționa următoarele: „Au avut
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
beneficiind de timp alocat la spectacole găzduite de "NME", la care participau figuri importante ale muzicii britanice, precum fostul solist The Smiths, Morrisey. În octombrie 1991, formația a avut un concert la ULU care a atras atenția presei; întâmplător, acel concert a fost ultimul cu Frischmann în componență. În public s-a aflat și John Mulvey de la "NME", primul jurnalist care a scris despre Suede. Recenzia lui menționa următoarele: „Au avut farmec, agresivitate, și... dacă nu erotism, atunci ceva ușor periculos
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
Suede, și rămâne cel mai bine vândut album al lor acolo. Ca urmare a succesului avut de album, formația a început un turneu în Europa, turneu ce s-a bucurat de atenție din partea MTV. În iulie, Suede au susținut un concert caritabil pentru Red Hot Organization în Londra, invitând-o pe Siouxsie Sioux să interpreteze o variantă a piesei lui Lou Reed, „Carolyne Says”, alături de Bernard Butler. Ulterior, în vara lui 1993, trupa a început pregătirile pentru un turneu american. Tot
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
a început pregătirile pentru un turneu american. Tot în această perioadă s-au ivit primele tensiuni între Butler și restul formației. În timpul primului turneu american, tensiunea a atins punctul culminant în Los Angeles, când Butler a dispărut în timpul unui soundcheck. Concertul a continuat conform planului, însă Butler și restul de abia dacă și-au vorbit. Situația s-a înrăutățit în timpul celui de-al doilea turneu american, în principal datorită morții tatălui lui Butler, un eveniment care a forțat formația să anuleze
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
a continuat conform planului, însă Butler și restul de abia dacă și-au vorbit. Situația s-a înrăutățit în timpul celui de-al doilea turneu american, în principal datorită morții tatălui lui Butler, un eveniment care a forțat formația să anuleze concertele rămase. Butler era din ce în ce mai nesatisfăcut cu privire la comportamentul restului formației în această perioadă, devenind atât de înstrăinat de ei încât ajunsese să călătorească separat. În plus, succesul lor în America era limitat, ei ajungând să fie întrecuți în popularitate de The
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
nesatisfăcut cu privire la comportamentul restului formației în această perioadă, devenind atât de înstrăinat de ei încât ajunsese să călătorească separat. În plus, succesul lor în America era limitat, ei ajungând să fie întrecuți în popularitate de The Cranberries (care le deschideau concertele la acea vreme), o formație care primea mai multă atenție din partea MTV. Au existat momente în care Butler părăsea pur și simplu scena în timp ce Suede cântau, rugând pe unul din membrii The Cranberries să cânte în locul lui. Acestor probleme s-
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
de studio. "vezi articolul Coming Up" În ianuarie 1996, Suede au cooptat un nou membru, Neil Codling, care era văr cu Simon Gilbert, și care cânta la claviatură și la chitară. Prima sa apariție alături de formație a fost în cadrul unui concert organizat pentru membrii fanclubului oficial, la Hanover Grand, care s-a dovedit a fi una dintre cele mai importante apariții live ale trupei. Setlistul scurt, fără cântece din perioada lui Butler, a fost bine primit de critici: „...Un set care
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
loc în topul britanic, devenind cel mai bine vândut material Suede. În timpul turneului, formația s-a confruntat cu o situație neplăcută în Boston, când instrumentele le-au fost furate și au fost nevoiți să împrumute echipament și să transforme următorul concert în set acustic. Pe 16 octombrie 1997, Suede au lansat compilația "Sci-Fi Lullabies", un album dublu ce conținea 27 de B-side-uri, și care nu includea niciun cover, niciun instrumental și niciun remix. Albumul s-a clasat pe locul nouă în
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
participat în calitate de capi de afiș la festivalurile Roskilde și V, în iulie, respectiv august 1999. În timpul anului 2000, au apărut primele speculații în presă legate de o posibilă despărțire a formației, speculații accentuate de absența lui Neil Codling din anumite concerte din cadrul turneului european. Anderson a negat zvonurile, insistând că starea de sănătate a lui Codling era bună și adăugând că toți erau nerăbdători să înregistreze noul material. Pe întreaga durată a lui 2000, Suede s-au retras în studio, apărând
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
Anderson a negat zvonurile, insistând că starea de sănătate a lui Codling era bună și adăugând că toți erau nerăbdători să înregistreze noul material. Pe întreaga durată a lui 2000, Suede s-au retras în studio, apărând în cadrul unui singur concert, în Islanda, la Reykjavik, ocazie cu care au interpretat în premieră câteva piese ce aveau să apară pe următorul lor album. "vezi articolul A New Morning" La scurt timp după lansarea albumului "Head Music", Nude Records și-a încetat existența
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
în topuri, dar ideea principală e că trebuie să fac orice pentru a-mi recăpăta demonul creativ. Ar trebui să știți cu toții că vom rămâne buni prieteni și că întrevăd posibilitatea de a lucra împreună iarăși în viitor.” Ultimul lor concert la London's Astoria pe 13 decembrie 2003 a fost un maraton de două ore și jumătate, împărțit în două (plus bisurile) cu prima parte alcătuită din „cântece pe care vrem să le cântăm”. Anderson a anunțat atunci: „Vreau să
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
nu încă.” Pe 12 februarie 2004, formația a lansat compilația "See You in the Next Life". Materialul, alcătuit în mare parte din demo-uri și remixuri, a fost limitat la 2.000 de copii, fiind destinat membrilor fan-clubului Suede. Imediat după concertul de la Astoria, Brett Anderson i-a cerut managerului Suede, Charlie Charlton, numărul de telefon al fostului său coleg, Bernard Butler. Charlton l-a informat pe Butler să se aștepte la un telefon de la Anderson. Cei doi, care nu mai vorbiseră
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
l-a informat pe Butler să se aștepte la un telefon de la Anderson. Cei doi, care nu mai vorbiseră unul cu celălalt de la plecarea lui Butler din Suede, au fost văzuți bând împreună în Londra la doar patru zile după concertul de adio Suede. În 2004, cei doi au reapărut pe scena muzicală cu un nou proiect, intitulat The Tears. Un an mai târziu, The Tears au lansat albumul "Here Come The Tears", care a fost bine primit de critici, însă
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
în recenzia celui de-al treilea album solo al lui Anderson: „Pregătiți-vă pentru o reunire Suede.” Anderson a insistat că păstra în continuare legătura cu foștii săi colegi și că nu excludea complet posibilitatea unei reuniri. Cu ocazia unui concert dat în cinstea aniversării Jack Daniel's, Anderson a admis: „Mi-ar plăcea să mai scot un album cu o formație, în cazul ultimelor mele albume nu am fost decât eu și pianul în studio. Nu pot spune dacă mă
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
Suede sau nu.” După o perioadă în care zvonurile reunirii au persistat, Saul Galpern, șeful fostei case de discuri Nude Records, a anunțat oficial pe 15 ianuarie 2010 că Suede aveau să cânte împreună din nou. „Va fi un singur concert”, a explicat el. Formația urma să cânte la Royal Albert Hall, în Londra, în cadrul unui concert caritabil organizat de Teenage Cancer Trust, în formula Brett Anderson, Richard Oakes, Neil Codling, Mat Osman și Simon Gilbert. În ciuda faptului că reunirea trebuia
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]