22,068 matches
-
efecte. Mai întâi din cauza excentricității orbitei terestre, iar ca urmare a celei de a doua legi a lui Kepler, viteza aparentă de deplasare a Soarelui nu este constantă. Apoi timpul solar mediu este dat pentru un Soare fictiv care se deplasează pe ecuator, în timp ce Soarele se deplasează de-a lungul eclipticii, trebuie să se țină seama de înclinarea axei de rotație a Pământului în raport cu planul eclipticii. Orientarea analemei depinde de oră. Pe la amiaza locală, forma de opt este aproape dreaptă în raport cu
Analemă () [Corola-website/Science/336709_a_338038]
-
terestre, iar ca urmare a celei de a doua legi a lui Kepler, viteza aparentă de deplasare a Soarelui nu este constantă. Apoi timpul solar mediu este dat pentru un Soare fictiv care se deplasează pe ecuator, în timp ce Soarele se deplasează de-a lungul eclipticii, trebuie să se țină seama de înclinarea axei de rotație a Pământului în raport cu planul eclipticii. Orientarea analemei depinde de oră. Pe la amiaza locală, forma de opt este aproape dreaptă în raport cu meridianul, cum o ilustrează figura alăturată
Analemă () [Corola-website/Science/336709_a_338038]
-
care traversează Italia de la nord la sud, s-au format în urmă cu circa 20 de milioane de ani, când placa tectonică africană s-a ciocnit cu cea eurasiatică, ceea ce a dus la mișcări de încrețire. În prezent, plăcile se deplasează în direcții opuse. Astfel, crusta din partea de nord a lanțului muntos se îndepărtează de partea de sud, cu o viteză de 3 mm pe an, ceea ce duce la numeroase cutremure de-a lungul faliilor minore aflate aproape de suprafață. Cutremurele minore
Cutremurul din Italia, august 2016 () [Corola-website/Science/336701_a_338030]
-
aeropurtată (comandată de generalul Philip Hugh Hicks) în prima zi a operațiunii. Brigada aeropurtată, Regimentul I de infanterie ușoară aeropurtată, artileria, geniștii, unitățile medicale și cartierul general aveau să aterizeze în zonele de aterizare „S” și „Z” și să se deplaseze pentru asigurarea siguranței zonelor de parașutare și aterizare pentru zilele următoare, dat fiind faptul că cel puțin trei batalioane de parașutiști aveau să ajungă în zona de parașutare „X”, de unde trebuiau să se deplaseze pe trei drumuri diferite spre Arnhem
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
S” și „Z” și să se deplaseze pentru asigurarea siguranței zonelor de parașutare și aterizare pentru zilele următoare, dat fiind faptul că cel puțin trei batalioane de parașutiști aveau să ajungă în zona de parașutare „X”, de unde trebuiau să se deplaseze pe trei drumuri diferite spre Arnhem, pentru asigurarea controlului asupra podurilor. Batalionul al 2-lea comandat de locotenent-colonelul John Frost urma să se deplaseze pe drumul de pe malul râului până în centrul orașului Arnhem - rută care a primit numele de cod
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
trei batalioane de parașutiști aveau să ajungă în zona de parașutare „X”, de unde trebuiau să se deplaseze pe trei drumuri diferite spre Arnhem, pentru asigurarea controlului asupra podurilor. Batalionul al 2-lea comandat de locotenent-colonelul John Frost urma să se deplaseze pe drumul de pe malul râului până în centrul orașului Arnhem - rută care a primit numele de cod „Lion” - și să asigure apărarea podurilor principale de cale ferată și rutier ca și a unui pod de pontoane aflat între cele două de
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Lion” - și să asigure apărarea podurilor principale de cale ferată și rutier ca și a unui pod de pontoane aflat între cele două de mai înainte. Batalionul al 3-lea de parașutiști comandat de locotenent colonelul Fitch trebuia să se deplaseze spre Arnhem prin Oosterbeek pe așa numita rută „Tiger” și să sprijine cucerirea podului rutier și să ocupe poziții defensive în estul orașului. Batalionul 1 comandat de locotenent-colonelul Dobie trebuia să deplaseze pe ruta „Leopard” la nord de linia de
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
comandat de locotenent colonelul Fitch trebuia să se deplaseze spre Arnhem prin Oosterbeek pe așa numita rută „Tiger” și să sprijine cucerirea podului rutier și să ocupe poziții defensive în estul orașului. Batalionul 1 comandat de locotenent-colonelul Dobie trebuia să deplaseze pe ruta „Leopard” la nord de linia de cale ferată și să ocupe înălțimile de la nord și nord-est de Arnhem. Vârful de lance al atacului trebuia să fie o subunitate de recunoaștere dotată cu Jeep-uri din cadrul Escadrilei I aeropurtate
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
cale ferată și să ocupe înălțimile de la nord și nord-est de Arnhem. Vârful de lance al atacului trebuia să fie o subunitate de recunoaștere dotată cu Jeep-uri din cadrul Escadrilei I aeropurtate de recunoaștere comandată de maiorul Frederick Gough care, deplasându-se pe ruta „Leopard”, trebuia să se folosească de elementul surpriză și să cucerească podul rutier. A doua zi, Brigada a 4-a de parașutiști comandată de generalul John (Shan) Hackett trebuia să aterizeze în zona de parașutare „Y” împreună cu
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
podurilor. Odată ce Corpul XXX ar ajuns în apropierea capului de pod, Divizia de infanterie a 52-a trebuia să fie debarcate pe aeroportul Deelen, de unde să sprijine forțele terestre de la nord de Rin. Restul unităților ale diviziei trebuiau să se deplaseze terestru urmând Corpul XXX. Toate unitățile aliate trebuiau să fie reaprovizionate pe calea aerului de Grupurile RA 38 și 46 , prima parașutare de provizii urmând să fie făcută în zona „L” în a doua zi a operațiunii, următoarele parașutării urmând
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
fără să întâmpine obstacole, iar batalioanele s-au format rapid și în ordine, fiind gata în jurul orei 14:45 să înceapă luptele. În timp ce Brigada I aeropurtată ocupa poziții defensive în jurul zonelor de aterizare, Brigada I parașutiști se pregătea să se deplaseze spre est, pentru ocuparea podurilor. Lathbury și cartierul său general se deplasa în spatele soldaților lui Frost pe ruta „Lion”. Deși în timpul aterizării planoarelor, unele dintre mașinile de teren Willys MB ale companiei de recunoaștere au fost distruse, militarii acesteia au
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
ordine, fiind gata în jurul orei 14:45 să înceapă luptele. În timp ce Brigada I aeropurtată ocupa poziții defensive în jurul zonelor de aterizare, Brigada I parașutiști se pregătea să se deplaseze spre est, pentru ocuparea podurilor. Lathbury și cartierul său general se deplasa în spatele soldaților lui Frost pe ruta „Lion”. Deși în timpul aterizării planoarelor, unele dintre mașinile de teren Willys MB ale companiei de recunoaștere au fost distruse, militarii acesteia au reușit să își concentreze forțele și au început deplasarea pe ruta „Leopard
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
sarcina apărării Arnhemului. Divizia a 9-a SS era în plin proces de pregătire a reîntoarcerii în Germania, iar Harmel se dusese la Berlin încercând să obțină recruți, arme și provizii pentru unitatea sa. El a primit ordinul să se deplaseze rapid la Arnhem și să preia comanda. Între timp, „Obersturmbannführer” Ludwig Spindler, comandantul regimentului de artilerie al diviziei, o organizat rapid un „grup de luptă” - „Kampfgruppe Spindler”. Dacă la început grupul avea doar 120 de oameni, efectivele sale au crescut
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
separate. Acest grup a primit ordinul să înainteze spre vest, la Oosterbeek, unde să blocheze înaintarea britanicilor către centrul orașului Arnhem. Între timp, batalionul de recunoaștere al Diviziei a 10-a SS aflat sub comanda „Hauptsturmführer” Viktor Gräbner s-a deplasat la Nijmegen și a traversat podul de la Arnhem seara târziu. La început, nicio unitate nu primise sarcina apărării podului. Comandantul garnizoanei Arnhem, generalul maior Friedrich Kussin fusese ucis în timp ce se îndrepta spre cartierul său general de parașutiștii din Batalionul al
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de oamenii lui Krafft și s-a retras. Batalioanele 1 și 3 de parașutiști au fost la rândul lor oprite de subordonații lui Krafft, restul zilei fiind petrecute în lupte de hărțuire. Batalionul al 3-lea a încercat să se deplaseze spre sud în timpul nopții, dar a fost oprit la Oosterbeek, iar Batalionul 1 a încercat să înainteze spre nord, unde a fost întâmpinat de forțele lui Spindler, nereușind să ajungă la șoseaua Arnhem-Ede de pe ruta „Leopard”. În schimb, Dobie a
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
a fost întâmpinat de forțele lui Spindler, nereușind să ajungă la șoseaua Arnhem-Ede de pe ruta „Leopard”. În schimb, Dobie a decis să abandoneze planul inițial și să îl ajute pe Frost, care ataca podul, și a ordonat batalionului său săse deplaseze spre sud în timpul nopții la Oosterbeek. Doar acțiunea Batalionului 2 nu a întâmpinat o rezistență puternică, reușind să evite liniile defensive ale germanilor, care nu fuseseră stabilite ferm în zonă. În schimb, înaintarea britanicilor a fost încetinită de masa de
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
atacurilor Batalionului 10 SS de recunoaștere și altor unități mai mici, care fuseseră trimise să apere podul. Între timp, militarii Brigăzii aeropurtate au ocupat rapid poziții pentru asigurarea securității zonelor de aterizare. Batalionul 2 al Regimentului „South Staffordshire” s-a deplasat la Wolfheze, Batalionul 1 al Regimentului de grăniceri a asigurat apărarea zonei de parașutare „X”, iar Batalionul 7 al Regimentului regal de grăniceri regali au preluat apărarea zonei de parașutare „Y”. Aici, grănicerii britanici au prins în ambuscadă Batalionul SS
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
1 al Regimentului de grăniceri a asigurat apărarea zonei de parașutare „X”, iar Batalionul 7 al Regimentului regal de grăniceri regali au preluat apărarea zonei de parașutare „Y”. Aici, grănicerii britanici au prins în ambuscadă Batalionul SS olandez, care se deplasa de la Ede spre Arnhem. Unitățile de artilerie aeropurtată și cartierului general al diviziei s-au deplasat în Wolfheze și Oosterbeek. În această ultimă localitate, în casa lui Kate ter Horst, a fost organizat un post de prim ajutor. Acțiunile aliaților
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Regimentului regal de grăniceri regali au preluat apărarea zonei de parașutare „Y”. Aici, grănicerii britanici au prins în ambuscadă Batalionul SS olandez, care se deplasa de la Ede spre Arnhem. Unitățile de artilerie aeropurtată și cartierului general al diviziei s-au deplasat în Wolfheze și Oosterbeek. În această ultimă localitate, în casa lui Kate ter Horst, a fost organizat un post de prim ajutor. Acțiunile aliaților au fost puternic limitate în aceste faze de început de calitatea proastă a comunicațiilor dintre subunități
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
să caute să se ascundă. În luptele de la capul de pod, militarii SS ai Diviziei a 99-a au reușit să încercuiască batalionul lui Frost, izolându-l de restul diviziei. Pe la ora 09:00, batalionul de recunoaștere SS s-a deplasat înapoi spre Arnhem dinspre sudul râului, după ce comandanții au constatat că nu este nevoie de prezența militarilor acestuia la Nijmegen. Deși au identificat pozițiile britanicilor de la capul de pod, germanii au încercat totuși să îl traverseze în forța. După o
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
ei. Fără să aibă nicio speranță că ar putea străpunge liniile inamice, cei aproximativ 500 de britanici din cele patru batalionae s-au retras spre vest în direcția forțelor principale aliate, aflate la 5 km depărtare la Oosterbeek. În timp ce se deplasau spre Oosterbeek, acești militari au fost opriți și organizați într-o linie defensivă sub comanda maiorului Robert Henry Cain de către comandantul Regimentului I de artilerie aeropurtată, locotenent-colonelul Sheriff Thompson. Aceste poziții defensive erau la cam 5 km în fața bateriilor de
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
sector a fost ceva mai târziu numit „Forța Lonsdale” și avea să rămână în continuare principala linie defensivă la sud-estul perimetrului de apărare. Regimentul de grăniceri apăra cea mai mare parte a laturii de vest a orașului, cu subunități mici deplasate în apărarea breșelor din nord. Cum spre oraș se retrăgeau tot mai multe unități, britanicii și-au reorganizat efectivele într-o zonă defensivă semiovală, cu baza sudică sprijinită pe malurile Rinului. Unitățile amestecate de la Wolfheze au început retragerea în timpul dimineții
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
precum și cu civilizațiile precolumbiene. Expune mai mult și mai des pe continentul american, în Mexic, dar și în Puerto Rico, Insulele Virgine, precum și în Statele Unite ale Americii. Începând din anii '70 s-a dedicat în principal sculpturii. Din 1971 locuiește la Comano, deplasându-se periodic la Veneția și Ciudad de Mexico. Muzeul Cantonal de Artă din Lugano conține următoarele sale lucrări: Alte lucrări ale sale se află în următoarele locuri:
Nag Arnoldi () [Corola-website/Science/336727_a_338056]
-
panică în rândul militarilor și deopotrivă a civililor. Orașul Larisa a fost ocupat pe 27 aprilie, în timp ce frontul grec a fost reorganizată la Farsala, în spatele liniilor strategice din Velestino. Cu toate acestea, unei divizii i s-a comandat să se deplaseze la Velestino, împărțind astfel forțele grecești în două, la o distanță de 60 km una de alta. În perioada 27-30 aprilie, armatele grecești aflate sub comanda col. Konstantinos Smolenskis au oprit înaintarea otomană. Pe 5 mai, trei divizii otomane au
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
însemne teritoriul aflat în jurul lacului omonim. În 1885 Germania a declarat că intenționează să instituie în regiune un protectorat numit Africa Orientală Germană, sub conducerea lui Carl Peters. Atunci când sultanul din Zanzibar a obiectat, navele de război germane s-au deplasat în zonă și au amenințat să-i bombardeze palatul. Marea Britanie și Germania s-au înțeles să împartă continentul african în sfere de influență, iar sultanul a fost nevoit să consimtă. După reprimarea cu brutalitate a Rebeliunii Maji Maji în 1905
Tanganyika (teritoriu) () [Corola-website/Science/336775_a_338104]