24,150 matches
-
s-au dat în acea zonă. Împreună cu colegul Ionică Onofrei, am plecat pe jos, urmărind calea ferată până în satul meu, situat la 5 kilometri de gara Vorniceni. Călătoria a durat vreo trei zile, mergând pe un frig de februarie-martie, și dormind pe la casele unor săteni cu mila lui Dumnezeu. Clasa a III-a, începută la Craiova, am terminat-o la școala noastră dragă, în condiții extrem de grele, determinate de războiul devastator. *** Pe toată durata anilor de școală, dar mai ales când
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
prin vizite. Aici se cuvine o precizare. Poetul se simțea fericit când îi soseau oaspeți dar el nu se deplasa decât arareori din Slobozia sa natală, satul căruia i-a rămas statornic până la sfârșitul vieții și în țărâna căruia își doarme somnul de veci. Mihai Munteanu a fost un scriitor harnic, devotat până la sacrificiu chemării sale pentru scris, înzestrat cu un spirit pătrunzător și luminat, susținut de un suflet împătimit pentru ceea ce face. A scos 17 volume de poezie și proză
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
singurul poet care a pomenit de Bahlui în opera sa, Vasile Alecsandri, a făcut-o în batjocură, o singură dată, în vechea sa "Oda către Bahluiu" din care amintesc distihul acesta: ...Bahluiu locaș de broaște, râu tainic fără maluri, Ce dormi chiar ca un pașă pe patul tău de glod. Cu timpul însă m-am deprins. L-am acceptat. Mai ales l-am acceptat în primăvara care a urmat, când după topirea zăpezilor, trezit din lunga-i lenevie, Bahluiul și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și relative de mai pe urmă. Din tot ce datorim acestei influențe, două lucruri, mai ales, merită să fie scoase în evidență. Primul, că a dat sufletului românesc ocaziunea de a pune în valoare toate aptitudinile sale, toate posibilitățile care dormeau în el și de a face astfel întrucâtva proba nobilei sale origini. Și al doilea, că l-a ajutat să transforme sentimentul nativ, instinctiv, de iubire de țară, într-unul cu mult mai larg și de o superioară valoare morală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
-și împrospăta fața din apa lui rece, ca într-o oglindă își văzu chipul, un chip, care a înțeles îndată că era al lui, chipul unui bătrân cu plete și cu barba albă. Sub acțiunea a nu știu ce vrăji, drumețul nostru dormise o sută de ani." Alegoria aceasta care amintește așa de bine de basmul lui Perrault, "La Belle au bois dormant", servea oratorului ca punct de plecare pentru a prezenta, în mod sugestiv, situația societății române după răscoalele a căror grozavă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
să fac cunoscut din timp sosirea mea. Iar când m-am oprit în fața casei primitoare, unde știam că patul meu e-ntotdeauna pregătit, în calda atmosferă familială a încăperilor pline de parfum de lucruri vechi și de dulci arome, casa dormea în întunerec, ca o ființă trudită. Nici un scrupul, de bună seamă, n-ar fi trebuit să mă oprească de apăsa butonul soneriei. Casa bătrână s-ar fi trezit numaidecât; s-ar fi umplut de lumină, de mișcare, de vorbe; m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
serei unul din peisagiile altădată familiare, el auzi, undeva, nu departe, țipătul slab, neașteptat la ora aceea, al unei paseri. Un țipăt discret, plângător. Trei note numai, subțiri și scurte, purtate de vânt, aduse de el. "De ce n-o fi dormind păsărica aceasta?" se-ntrebă el uimit. Și se oprește astfel nemișcat câteva minute pentru a asculta. Cu modulația lor tristă, cele trei note răsună din nou, în umbră. "Era ca un fel de chemare... Ca o chemare care părea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în perioada timpului cât am fost plecat. Am despachetat și am dat micile cadouri aduse. Am etalat pe masă scoicile aduse cu care mă mândream nevoie mare. Începuse să se crape de ziuă când am hotărât să mă culc. Am dormit toată ziua și noaptea următoare, mă ajunse oboseala. În ziua următoare m-am trezit mai devreme, eram odihnit doream să reîntâlnesc gașca din colonie. La fiecare prieten i-am dat câte o scoică cadou. În perioada rămasă până la începerea noului
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
am stat într-un parc de copii cât am stat în Oradea cu Boancă în așteptarea trenului. Drumul de la Oradea la Iași a fost destul de vesel, fiind destui de obosiți, dar fiind cald în tren și înghesuială nu am putut dormi nici unul, intrând astfel în vorbă cu pasagerii din compartiment. Două surori trecute de prima tinerețe, o tipă ce se întorcea de la muncă din Ungaria, o altă tipă singură și simpatică și un cuplu de pocăiți, necăsătoriți, ce erau foarte sensibili
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
asemenea invenție; princi piul vieții este eterna frecare. Hotărât lucru, copiii se fac numai prin procedeul sărutului, amintit la început - pentru că, în celelalte cazuri, nu se mai întâmplă nimic cu doamnele respective. Cu burțile pline, puii de vrabie pot să doarmă liniștiți. În timpul acesta, mămica lor va avea puțină treabă. (2004) În lumea lui Mitică, Gigi și Gică Cele mai mari audiențe la televizor le face, după cum știm, fotbalul. Acest sport a depășit granițele unui simplu joc și a devenit de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
indus, mai degrabă decât pe cel de putere (deși, până la urmă, puterea conferă siguranță): „Acumularea de știri, fără nici o legătură între ele, constituie în sine o imagine de globalitate și de totalitate caracteristice mitului și ideologiei: acum știți tot, puteți dormi liniștiți.“ Autorul francez nu are experiența noastră în privința acestui îndemn, „dormi liniștit!“, dar iată că știe cum funcționează. Din păcate, românii au trăit pe pielea lor un episod din care au aflat că în spatele unei expresii ca aceasta poate să
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
puterea conferă siguranță): „Acumularea de știri, fără nici o legătură între ele, constituie în sine o imagine de globalitate și de totalitate caracteristice mitului și ideologiei: acum știți tot, puteți dormi liniștiți.“ Autorul francez nu are experiența noastră în privința acestui îndemn, „dormi liniștit!“, dar iată că știe cum funcționează. Din păcate, românii au trăit pe pielea lor un episod din care au aflat că în spatele unei expresii ca aceasta poate să stea o grosolană manipulare. Ceea ce se întâmplă, de altfel, și în
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
voi gândi și la soarta sărmanei Elodia. Mă voi transforma chiar și în fanul lui Ștefan Bănică Jr., voi urmări înregistrările tuturor edițiilor emisiunii Dansez pentru tine de până acum, mă voi topi în fața aerelor lui de supermachoman și voi dormi cu poza lui sub pernă. Și cu poza variantei lui feminine, Andreea Marin, să nu se supere. Tot așa, jur că mă voi uita, măcar o dată, la emisiunea Dănuț SRL și mă voi îndrăgosti în taină și de protagonistul ei
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
În labirint, recunoscînd astfel drumul la Întoarcere, dragostea a oferit rațiunii o soluție pentru a ieși din impas. Cel puțin acest adevăr Îl știm sigur CÎnd Ariadna s-a trezit În insula Naxos, unde a părăsit-o Tezeu În timp ce ea dormea, corabia se pierdea În zare. Calitatea luminii e alta aici. Și Înțeleg că gîndirea greacă a avut nevoie de țărmul mării, de soare și de imaginație, ca să Îndrăznească să-i cheme pe zei să se bucure de creația lor. Această
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
șoaptele ce foiesc prin ele și acești pomi beți de o floare grăbită care mă umplu de recunoștință. Nu văd nici un argument serios pentru a-i da ascultare lui Baudelaire care pretindea că natura nu ne Învață nimic decît să dormim, să bem, să mîncăm și să ne ferim ( Deși Arcadia a fost devastată de sensuri de către „păstorii” și „păstorițele” care au vrut s-o imite la Roma În Settecento.) Nu voi crede niciodată, exclama el, că sufletul zeilor locuiește În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ar cicatriza și treptat pielea mea ar deveni cenușie. Nu m-ar mai durea nimic și nu mi-aș mai aminti nimic. Aș simți numai soarele Încălzindu-mă ca pe o șopîrlă ce se face una cu piatra pe care doarme. Căci nu vulturul, ci stînca amenință să mă devore. Ea Îmi sfîșie memoria și Încearcă s-o ucidă. De ea mă tem, nu de vulturul care coboară să mă apere cînd În Încleștarea cu stînca sînt pe punctul să fiu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
A avut chiar Îndrăzneala să profaneze cu lovituri de topor o pădure străveche consacrată Demetrei ai cărei arbori erau locuiți de driade. MÎnioasă, zeița s-a răzbunat ordonînd monstrului foamei să pătrundă În măruntaiele celui ce-o iritase, În timp ce acesta dormea. Eresichton sfîrși prin a se devora pe el Însuși. Dar de ce l-am Învinui pe Narcis de frivolitate? În fond, ce-i reproșează lui Schopenhauer cei care subliniază cu sarcasm inconformitatea vieții sale față de ideile pe care le-a profesat
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
că voi rămîne toată viața credincios acestor nopți și acestor zile legănate de valuri, cu toate că marea e la fel de generoasă cu cei infideli, ca și Ariadna, și Îi lasă să plece nestingheriți... Apoi, dintr-odată, amintirile. Anteu renaște odată cu memoria. Zeii dorm În stînci, În nisipul și apa mării. Trîntindu-se la pămînt, În nisipul cald, el reface legătura cu zeii. Căci e limpede că un Anteu lovit de amnezie n-ar mai putea vorbi astfel... (...E destul să mă Întorc, să ating
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
frumusețea clasică și la zei se ajunge prin renunțare, total ar fi să eliminăm, să dăm la o parte ceea ce Împiedică În noi fericirea să strălucească. Cum aș spune că În stînca bizară ce străiuie capătul de sud al golfului doarme un zeu fericit. Dar, În acest caz, din orice zeu se poate face un om adăugîndu-i ceva. De pildă, rîsul. Căci rîsul aparține singurului animal conștient de destinul său muritor. Pe fețele zeilor vom Întîlni numai acel surîs imposibil de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și nefericirii. Țin minte că după un incendiu În munți, În pădurea martirizată de foc, am descoperit cum, la amiază, pietrele Înnegrite și cioturile carbonizate se umpleau de șopîrle care se Încălzeau la soare. Stăteau În cenușa abia răcită și dormeau. Încă nu știam atunci că ele semănau cu zeii. Și dacă nu știam, eram oricum mai aproape de zei decît acum cînd, dacă n-am adăugat Înțelepciune, am adăugat În balanță o memorie care Îmi apleacă fruntea, pe nisip. Dimineața pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
unei Întrebări, e o fugă din fața sfinxului. Abia trăiește un timp liniștit și simte din nou răsuflarea sfinxului pe urmele sale. Trebuie să fugă. E osîndit să rămînă un vagabond. Oricare dintre cei veniți să-l caute În insula unde dormea Într-o grotă, putea să-i vorbească astfel... (...PÎnă și marea are o limită, un loc unde goana valurilor Încetează, unde poate crește o floare și poți săpa un mormînt: țărmul. Dar tu ce speranță ai, Proteu? Truda de a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
continuu În această trădare de sine. Locuința lui va fi tot timpul provizorie pentru a putea fugi fără păreri de rău. Iar fiecare plecare e o mască aruncată pe un mormînt; după care va Începe o nouă existență provizorie. În vreme ce doarme În grota unde și-a făcut obiceiul să se retragă ziua, e gata În orice moment să se lepede de sine. Tezeu? Nu, lui Tezeu nu i se poate imputa totuși decît gustul aventurii și lipsa de pasiune pentru trecut
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
la o singurătate disperată și iremediabilă. Privirea ei preface, ca și timpul, totul În piatră și nisip; În deșert. Și cu cît se uită mai dezolată În jur, cu atît lumea e mai pustie. Dacă o floare răsare În vreme ce ea doarme, e de ajuns să deschidă pleoapele și floarea va fi pietrificată. Meduza nu va vedea niciodată o floare adevărată, ci numai forma ei de piatră; după ce a devenit singurătate. Ea ucide lumea privind-o. Înainte de a o Îmbrățișa, o sugrumă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să prefac acel lucru În singurătate. Îmi port În mine drumul. Iar ochii pietrificați Întorc asupra mea propria mea privire. Ea mă va omorî și pe mine... Îmi cunosc Însă destinul și-l aștept pe Perseu. Mă voi preface că dorm lăsîndu-l să mă ucidă și să se acopere de glorie ducînd cu el capul meu Însîngerat. Numai de-aș putea Închide ochii În clipa morții...) SÎnt convins că figura Meduzei s-a născut din recunoștința grecilor pentru tot ce vedeau
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a verii care continuă să ardă golful Îmi reamintește cît de lipsită de speranță era hîrjoneala societarilor „Arcadiei” din Settecento, ocupați cu jocuri de păstori afectați, și mă cheamă să Înot În mare pînă mă vor durea brațele. Endimion Endimion dormea Într-o grotă din muntele Latmos. Poezia pastorală, cîntînd dragostea tînărului cioban pentru lună, a făcut din el iubitul zeiței Artemis. Sub aparențe bucolice se ascunde Însă o teamă. Endimion a obținut de la Zeus permisiunea de a dormi veșnic În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]