25,173 matches
-
îndrăgostit. Descifrarea semnificațiilor parabolice (politice sau morale) poate fi un alt sens explorator în această antologie. Imaginea hieratică din poemul Pasărea de Grigore Vieru lasă deschise interpretarea și reflecția: Când s-a întors/ La puii ei cu hrana,/ Găsise cuibul gol/ Și amuțit./ I-a căutat/ Pân-îi albise pana,/ Pân´ când în cioc/ Sămânța a-ncolțit" (p. 98). Laconismul exprimării se poate concentra în adevărate aforisme poetice, transmițând aluziv și subversiv senzația dureroasă a libertății absente, ca în finalul a două
Privighetori printre vrăbii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11367_a_12692]
-
modelarea istoriei ce îl precedase. Dacă voievozii neamului, mari luptători pentru creștinătate, se înșiruiau cuminți în spatele micului ateu, Europa, cu secolele ei de cultură, lua lecții de la cutare autor moldovean sau muntean, pe cât de specifist-național, pe atât de universal. Ce goală, jalnică fudulie! O asemenea teză cade cu zgomot la cel mai sumar examen critic, dar în epocă ea a servit partidei naționaliste ca un steag de luptă și un front de dispută cu europeniștii. Conflictul interbelic dintre Iorga și Lovinescu
Ideea critică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11406_a_12731]
-
conflict dramatic al străfundurilor elementare ale individului cu superficiile inteligenței speculative, cu clarificările, exigențele, dubiile culturii ce li s-au suprapus treptat, în contextul unui timp istoric traumatizant: ,în fiecare seară în somn rup simetric cearceaful sînt/ femeia-foarfecă mă bag goală în plapumă și încep studiile de estetică/ rod zidul mebranatic în care îmi țin strîns trupul de la cap în sus/ pîntecul mi se deșiră ca atunci cînd înfigi furculița în oul prăjit și iese sînge/ ce să mai mănînc din
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
de doliu, de-a lungul/ șterselor urme ale rătăcirilor mele,/ de-a lungul gemetelor din vechi osîndite sub stele,/ la Pontul Euxin izgonit cu pustiul și gîndul...// Să te ascult, mare urnită din începuturi,/ ultimii pași să-i închin treptelor goale/ să mă adormi în jalea privirilor tale/ de ursitoare, bocind pe un leagăn de scuturi"(Ovid) . Sau o fantasmă acuzat romantică: ,Seara alei drumurile cu metal/ și podurile răsunară ca lemnul viorilor, / bufnițele vechi scăpară beznele din gheare,/ ce romantic
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
mare petrecăreț." Că trebuie să fi purtat o moarte apropiată în tine, ca Baudelaire, ca să fi avut acea "luciditate în suferința veritabilă, acele accente religioase în poeziile satanice" ca să poți simți cu adevărat Moartea, care... Face patul celor săraci și goi... Et qui refait le lit des gens pauvres et nus, versul unei stări umane maladive de degradare fizică pe care Vigurosul moșneag nu l-ar fi putut scrie niciodată... În schimb, dacă, în ale morții, îl depășește pe Victor Hugo
Despre Baudelaire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13663_a_14988]
-
trebuie să treacă o probă. Ce ține boierul să verifice? Fecioria fetei? Hărnicia ei? Nici vorbă. IQ-ul. Așa că-i cere să vină la conac nici călare, nici pe jos, nici pe drum, nici pe-alăturea, nici îmbrăcată, dar nici goală. Cum credeți că s-a descurcat sărmana fată? A încălecat o capră și, știți, caprele-s scunde, nu se cheamă că era călare, picioarele-i atingeau mai mereu pămîntul, dar nici pe jos nu era. Apoi caprele sînt mereu flămînde
Trei povești cu telefoane by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13692_a_15017]
-
dar nici pe jos nu era. Apoi caprele sînt mereu flămînde, ba-s pe drum, ba în mărăcinișurile de pe margine. Cît despre fată, între timp am căpătat convingerea că era lipoveancă, din moment ce avea pe ea doar un năvod pescăresc. Nici goală nu era, dar nici îmbrăcată. Totul se termină cu o nuntă făcută de-ndată ce fata ajunge la conac. Din cîte povești nemuritoare mi-au fost citite, găsesc că aceasta e cea mai ingenioasă. Și cea mai rurală cu putință
Trei povești cu telefoane by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13692_a_15017]
-
găsit cu o săptămînă în urmă. Pe mobile și prin unghere se adunase praf, deja; în colțul unei ferestre, am văzut o pînză de păianjen. Puțin cîte puțin, timpul, entropia și toate chestiile astea luau în stăpînire locul. Frigiderul era gol. În dulapurile din bucătărie erau mai ales plicuri cu porții individuale Weight Watchers, cutii cu proteine aromatizate, tablete energizante. Am rătăcit prin camerele de la parter ronțăind un biscuit cu magneziu. Instalația de încălzire a vilei se afla într-o sală
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
nu numai unul al suprarealiștilor. Lui Eugen Ionescu i se contrapune Cioran. * Criticilor le stă bine pertinența. Poeților - impertinența. În structura intelectualului creator intră constructiv o doză de fraiereală, fără de care el n-ar fi ce este, ci contrariul, un gol carierist triumfător. Esențiale Viața? O stare de răsfăț și jubilație a materiei. A iubi omenirea nemotivat e la fel de aberant pe cât este de a urî motivat. Morții - cunoscuți ce s-au mutat din oraș. Istoricale Realitatea e că sub umbrela KGB
Din arhiva Cornel Regman () [Corola-journal/Journalistic/13715_a_15040]
-
afla eu, acolo va fi locul cel mai de cinste - și totul este permis"". Prin lăudăroșenia-i fără stavile, Hlestakov deschide perspectiva unui topos infernal care e Petersburgul, "paradisul" întors pe dos al lui Petru I, miraj al "ideii europene" goale de conținut. Capitala imperiului figurează, sub pana lui Gogol, ca un centru al ticăloșiei, ca un antipod al vieții patriarhale din provincia tradițională. Contrastul e tranșant exprimat în Moșieri de altădată: "Cu ajutorul lor puteai citi ca într-o carte deschisă
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
Ce unește profund pe cei doi poeți este tendința lor, dantescă în esență, de a pune ordine în lume ori de a suferi lipsa acestei ordini (ca Bacovia): "Un haos vrea să mă ducă/ De unii uitînd, și de număr" (Gol) ceea ce este aproape o traducere a versului baudelairian: "Je hais le mouvement qui deplace les lignes"". Ambii poeți etalează și note de dandysm. În Cu voi, poetul își adîncește ipostaza damnării. Spre deosebire însă de maestrul său, Macedonski, Bacovia nu
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
avea o foarte mare înțelegere pentru fenomene sufletești și intelectuale care îi erau străine. De pildă mistica, credința. Avea un mare respect pentru valoarea intelectuală a acestora. Dar respect cînd meritau să fie respectate, cînd nu erau o gargară, vorbă goală. De obicei e foarte multă vorbărie goală cînd vine vorba de credință, inclusiv la oamenii de bună credință. Sunt oameni care se declară credincioși pentru că așa vor să se creadă. - În felul acesta ei fac un foarte mare deserviciu exprimării
Alexandru Paleologu: „Nu cred în aptitudinile de justiție, corectitudine, și creație, ale omului care disprețuiește literatura“ by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13066_a_14391]
-
sufletești și intelectuale care îi erau străine. De pildă mistica, credința. Avea un mare respect pentru valoarea intelectuală a acestora. Dar respect cînd meritau să fie respectate, cînd nu erau o gargară, vorbă goală. De obicei e foarte multă vorbărie goală cînd vine vorba de credință, inclusiv la oamenii de bună credință. Sunt oameni care se declară credincioși pentru că așa vor să se creadă. - În felul acesta ei fac un foarte mare deserviciu exprimării credinței... - Enorm deserviciu! Eminescu a fost de
Alexandru Paleologu: „Nu cred în aptitudinile de justiție, corectitudine, și creație, ale omului care disprețuiește literatura“ by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13066_a_14391]
-
o precizie geometrică, pantalonii făceau pungi la genunchi, iar pantofii îi erau văcsuiți și lustruiți, deși de un model învechit, uzat. Asta văzu Corso din primul moment, înainte ca atenția să-i fie acaparată de enorma casă pustie, de pereții goi, de picturile de pe tavane, deformate de contururile capricioase ale unor bălți sau lagune mucegăite, cangrenate de ghips și de umezeală. ș...ț Vastul salon se termina în partea opusă cu un enorm șemineu având înăuntru un braț de lemne neaprinse
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
elegant, palid și uscat strigoi. - Mai am doar unul la fel - răspunse cu o liniștită obiectivitate, în chip de confidență De aceea le păstrez. Corso îi primi mărturisirea cu o mișcare din cap. Privirea lui mai făcu o dată înconjurul pereților goi și se concentră avid asupra cărților. - Quinta aceasta a fost cândva foarte frumoasă - spuse. Celălalt ridică din umeri sub pulover. - Da; a fost, într-adevăr. Dar cu vechile familii se petrece ceva asemenea civilizațiilor: într-o zi se sfârșesc și
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
Berengario da Carpi, legat în pergament, din secolul al XVI-lea. - Nu mi-aș fi imaginat niciodată că marea colecție Fargas, care apare în toate bibliografiile, arată așa. Cărți înșirate pe jos, fără mobile, lipite de perete, într-o casă goală... - Asta-i viața, amice. Însă trebuie să precizez, ca palidă scuză, că toate sunt în excelentă stare... Eu cu mâna mea le curăț și le verific, încerc să le aerisesc și să le feresc de insecte și rozătoare, de lumină
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
febră care era să mă coste viața. În sfârșit le-au luat pe cele sacrificate, iar eu în urma lor era să înnebunesc... Parcă ar fi fost ieri, deși de-atunci au trecut doisprezece ani. - Și acum? Bibliofilul își arătă cupa goală, de parcă ar fi simbolizat ceva. - De câtva timp trebuie să recurg din nou la cărțile mele. Deși mă mulțumesc cu mai nimic: plătesc curățenia, o zi pe săptămână, iar mâncarea mi se aduce din satul de jos... Aproape toți banii
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
Știi tu câte stele erau odată pe cer!? Păi când eram eu mică, tot cerul era numai stele! Acum abia au mai rămas câteva. Le-au distrus ăștia cu rachetele lor cu tot!”, pentru că bunicul Victor mănâncă dimineața pe stomacul gol ardei iute pe pâine și la 74 de ani mai era în stare de un strop de amor, pentru că bunicul Toma nu putea fi convins că placa de surfing nu are motor și pentru că atunci când mi-am pus Metallica la
Niște bunici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13117_a_14442]
-
fel de mătănii pe care, inițial, nu le-am băgat În seamă. Zdrențele de la Leagănul de Copii mi-au reamintit de izul mizeriei și sărăciei În care mă născusem. În definitiv, nu sărăcia mă deranja, ci lipsa de perspectivă, lumea goală și pustie ce mi se oferea cu fiecare clipă, după plecarea lor. Mi se părea că viața e plină, În mare parte, de mine și de cei care veneau ca pe bandă de la maternitate, copii nedoriți, ce poposeau câteva zile
Mătăniile Alexandrei(continuare). In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/75_a_280]
-
și am avut o Românie-Mare, însă nu lipsită de problemele sale: toate resursele materiale erau epuizate, forța spirituală înăbușită de păcat, analfabetismul bântuia în rândul păturilor sărace, iar politicienilor le lipsea un limbaj comun. Birturile, spitalele și temnițele erau pline, goală era doar biserica de credincioși și inima de credința lucrătoare. Sufletul poporului era ros nu numai de atâtea vicii, ci și de gheșeftari și comercianți cărora li se alăturau politicienii „binevoitori“, întocmai ca și în zilele noastre, după evenimentele din
SCURT ISTORIC AL MISCARII DUHOVNICESTI OASTEA DOMNULUI DIN CADRUL B.O.R. de MOISE VELESCU ŞI GHEORGHE PRECUPESCU în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349587_a_350916]
-
inima zdrobită, a îngenuncheat și, aplecat peste Psaltirea mamei, începu să se roage cu lacrimi și cutremur, covârșit de povara răspunderilor pe care le avea ca preot și cărora, își dădea seama, le-a răspuns prea puțin! Își vedea plasa goală ca a Marelui Pescar care s-a trudit toată noaptea în zadar. După o zguduitoare frământare sufletească, după lacrimile de căință și de implorare a iertării, pentru că nu putea arăta în fața Tatălui Ceresc nici un rod, decât numai frunze, în acea
SCURT ISTORIC AL MISCARII DUHOVNICESTI OASTEA DOMNULUI DIN CADRUL B.O.R. de MOISE VELESCU ŞI GHEORGHE PRECUPESCU în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349587_a_350916]
-
s-a pus problema profundă: renașterea vieții sufletești. O biserică în care nu se vorbește de renaștere religioasă prin puterea de mântuire a Domnului Hristos, oricât de fățoasă ar fi în exterior, e holda cu grâu mare în pai, dar goală în spic. Întrebarea serioasă este: Cum trăiesc eu cu Hristos? Care este legătura mea zilnică cu Hristos? Asta cere Sfânta Scriptură. Preotul care nu și-a pus problema pentru el personal, acela nu poate conduce pe alții la mântuire. E
SCURT ISTORIC AL MISCARII DUHOVNICESTI OASTEA DOMNULUI DIN CADRUL B.O.R. de MOISE VELESCU ŞI GHEORGHE PRECUPESCU în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349587_a_350916]
-
și mai durabil și mai agresiv, - taurul, berbecele... * Obiectele etrusce de la muzeul etrusc de lîngă Vale Giulia. Pluralitatea că a unei societăți de consum. Pămînt ars și bronz. Robinetele de bronz, și ele, cu figurine la băi... Cutii cu trupuri goale de femei îndoindu-se în chip de mîner de care sa apuci obiectul... Ornamentație nebună, lucrurile utile, orice lucru de care te slujești, avînd mai întîi o valoare estetică, pe lîngă cea utilă. Grifoni, cîini, pisici, acrobați. Rafinamentul. Beția concretului
Seara cu smee... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17631_a_18956]
-
fapturi modeste, iar povestea lor are o lentă și banală desfășurare. Dar nimic plictisitor, ci, dimpotrivă, un apăsător sentiment al tragicului, dar nu al unui tragic sublim și eroic. Mai degrabă un tragic derizoriu, stupid, care te lasă descumpănit și gol pe dinăuntru. De pe prima pagină a românului cititorul află că Bernard și Madeleine, perfectă soție a lui Jean, mor împreună într-un accident de mașină. Întrebarea, marea întrebare, singurul lucru care îi rămîne lui Jean, este una gravă, ne avertizează
Banale tragedii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17632_a_18957]
-
mereu. Mi-e carnea că de piatră, de parcă-am fost de vie în piatră îngropată. Ieri am visat... Dar oare am visat? Că vânturi s-au pornit si-acoperisul mi-a zburat. Deasupra mea nu mai era nimic. Doar cerul gol, bolta înstelata. Și m-am simțit așa de rușinata, de parcă un ochi străin m-ar fi privit prin ochi de geam și aș fi fost cu totul dezbrăcată. Erau doi ochi că doi cărbuni de jar, doi ochi că doi
Setea de poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17656_a_18981]