25,546 matches
-
de muncă. Așa a ajuns Vidrașcu la revista “Novîi mir”, la care a lucrat din 1971 pînă în 1993, mai întîi în calitate de membru al colegiului redacțional, apoi - de redactor-șef adjunct. A debutat editorial în 1948, a scris eseuri și povestiri. Printre traducerile pe care le-a făcut din rusă în “moldovenească” se numără “Cei vii luptă” de Jean Lafitte, “Steagurile de pe turnuri” de Anton Makarenko, “Ard fluvii” de Vanda Vasilevskaia și “Prăbușirea” de Rabindranath Tagore. În 1956 îi apare romanul
Feodosie Vidrașcu () [Corola-website/Science/318574_a_319903]
-
fluvii” de Vanda Vasilevskaia și “Prăbușirea” de Rabindranath Tagore. În 1956 îi apare romanul “Înfruntînd furtuna”, tradus ulterior în limba rusă (1959). Membru al Uniunii Scriitorilor din Uniunea Sovietică din 1959. În 1962 i se editează, în chip de carte, povestirea “ Ecoul îngrijorării” și un volum de povestiri pentru copii. În același an, în revista “Nistru” și în almanahul “Dramaturgia contemporană” îi apare piesa “Două vieți si a treia”. În 1973-1974 publică romanul “Pe strada trandafirilor”, eseurile “De gardă”, “Destine”, “Împarte
Feodosie Vidrașcu () [Corola-website/Science/318574_a_319903]
-
Rabindranath Tagore. În 1956 îi apare romanul “Înfruntînd furtuna”, tradus ulterior în limba rusă (1959). Membru al Uniunii Scriitorilor din Uniunea Sovietică din 1959. În 1962 i se editează, în chip de carte, povestirea “ Ecoul îngrijorării” și un volum de povestiri pentru copii. În același an, în revista “Nistru” și în almanahul “Dramaturgia contemporană” îi apare piesa “Două vieți si a treia”. În 1973-1974 publică romanul “Pe strada trandafirilor”, eseurile “De gardă”, “Destine”, “Împarte-te cu focul”, cartea “În inima Rusiei
Feodosie Vidrașcu () [Corola-website/Science/318574_a_319903]
-
multe ori antinomice, atât în societate cât și în interiorul Bisericii. În sec XII și XIII, cultul Fecioarei Mata luase amploare în rândul burghezilor și celebra elementul feminin ca fiind superior din punct de vedere moral. La aceasta mai contribuiau și povestirile cavalerești romanțate și literatura siropoasă de curte. De asemenea Biserica nu numai că nu încuraja dar nici nu tolera misoginismul extrem. Peter Lombard (1100-1169) a fost un teolog influent care susținea că motivul pentru care Dumnezeu a ales să o
Femeile în Evul Mediu () [Corola-website/Science/318727_a_320056]
-
plajă nisipoasa către nord de oraș, și are 5 km lungime, si este curate și sigură pentru familii. Pe această plajă se găsesc restaurante, cafenele, magazine. Peñíscola este importantă și pe plan cultural, aici având loc evenimente precum “Premiul pentru povestirea scurtă din orașul Peñíscola” eveniment care este jurizat de către membrii spanioli ai Academiei Regale de Limbi. Aici mai au loc “Festivalul internațional de muzică baroca” și “Festivalul interantiona de cinema de divertisment”. Se poate ajunge la Peñíscola pe autostradă N340
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
Wire drawing" Galeria Gregor Podnar Berlin; "The Painting, the Drawing and Other objects and Situations" Kunsverein Luebeck and Kunstverein Lingen (împreună cu Victor Mân); „Cioran în stradă“ intervenții urbane în București (proiect organizat de Institutul Francez); "Muzeul cunoașterii (lia) și alte povestiri (dan)" Club Electroputere Craiova și Magma Sf.Gheorghe (împreună cu Lia Perjovschi); “Drawing Institute” Sân Francisco Institute of the Arts, Sân Francisco; “Chalk Reality” Museum of Contemporary Art, Novi Sad; “Lia Perjovschi Knowledge Museum & Time Specific”, Espai d’Art Contemporani Castellon
Dan Perjovschi () [Corola-website/Science/316131_a_317460]
-
Boat", "Oklahoma!", "Poveste din West Side", "Fantasticii", "Hair", "A Chorus Line", "Mizerabilii (muzical)", "Fantoma de la Operă (1986 muzical)", "Rent"(Chirie), și "Producătorii (muzical)". Cele trei componente ale unui muzical sunt muzica, versurile și cartea. "Cartea" unui muzical se referă la povestirea spectacolului - de fapt versuri vorbite (nu cântate); totuși, "carte" poate face referire și la dialog și versuri împreună, ceea ce înseamnă uneori (ca în operă) un libretto (italiană pentru “carte mică”). "Muzica" și "versurile" formează "partitura" muzicalului. Interpretarea muzicalului, făcută de
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
producției au tendința de a fi tăiate din producția originală, de exemplu, coreografia lui Bob Fosse din "Chicago"). "Muzicalul de casă" din secolul XX a fost definită ca piesă muzicală în care cântecele și dansurile sunt complet integrate într-o povestire bine conturată, cu scopuri dramatice serioase, care poate provoca emoții originale, deosebite de râsete. Muzicalul nu are o lungime fixă, variind de la spectacole scurte, de un act, la unele cu mai multe acte și durând ore întregi (sau chiar prezentări
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
mod proverbial, "când emoția devine prea puternică pentru a vorbi (sau recitativă) cânți; când devine prea puternică pentru a cânta, dansezi." Un cântec este compus cu măiestrie pentru a se potrivi cu personajul (sau personajele) și cu situația lor în cadrul povestirii; deși au fost perioade în istoria muzicalului (exemplu, anii 1890 și 1920) când această integrare între muzică și povestire a fost totală. După cum a descris criticul Ben Brantley de la "New York Times" idealul cântecului în teatru în revizuirea refacerii din 2008
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
cânta, dansezi." Un cântec este compus cu măiestrie pentru a se potrivi cu personajul (sau personajele) și cu situația lor în cadrul povestirii; deși au fost perioade în istoria muzicalului (exemplu, anii 1890 și 1920) când această integrare între muzică și povestire a fost totală. După cum a descris criticul Ben Brantley de la "New York Times" idealul cântecului în teatru în revizuirea refacerii din 2008 a spectacolului "Gypsy", " Nu există delimitare între cântec și personaj, ceea ce se întâmplă în acele momente în care muzicalurile
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
de interpreți care cântau și făceau comedie. În secolele XII și XIII, dramele religioase, cum sunt "Piesa lui Herod" și "Piesa lui Daniel" îi învăța pe enoriași liturghia, pentru psalmodiile bisericești. Mai târziu, "piesele misterioase" erau create pentru a reda povestiri biblice într-o înșiruire de părți distractive. Mai multe caravane de actori (scene pe roți) se mișcau prin oraș, iar un grup de actori rosteau rolul lor din povestire. După ce terminau, grupul se muta mai departe cu varavana lor, iar
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
psalmodiile bisericești. Mai târziu, "piesele misterioase" erau create pentru a reda povestiri biblice într-o înșiruire de părți distractive. Mai multe caravane de actori (scene pe roți) se mișcau prin oraș, iar un grup de actori rosteau rolul lor din povestire. După ce terminau, grupul se muta mai departe cu varavana lor, iar următorul grup sosea pentru a-și rosti rolul. Aceste piese au devenit o formă autonomă de teatru muzical, cu forme poetice uneori alternând cu dialoguri în proză și cântece
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
popular tradițional a devenit cunoscut în secolul X, după declinul teatrului sanscrit. Aceste tradiții regionale includ "Yatra" din Bengal, "Ramlila" din Uttar Pradesh și "Terukkuttu" din Tamil Nadu. În special, teatrul Parsi "a îmbinat realism și fantezie, musică și dans, povestire și spectacol, dialog practic și ingenuitate în prezentarea scenei, integrându-le în discursul dramatic numit melodramă. Piesele Parsi conțineau umor crud, cântece melodioase și muzică, senzualism și o măiestrie scenică uimitoare." Aceste tradiții din teatrul muzical au continuat în era
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
tradiții din teatrul muzical au continuat în era modernă a Cinematografului din India, în special în filmele muzicale produse de Bollywood. În Renaștere aceste forme au evoluat în commedia dell'arte, o tradiție italiană în care niște clovni răgușiți improvizau povestiri cunoscute și de acolo a rezultat opera bufă. În Anglia, piesele de teatru elisabetane și iacobine includeau frecvent muzică de orgă, lăută, violă și cimpoi timp de o oră înaintea și în timpul spectacolului. Piesele, în special piesele istorice și tragediile
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
teatrelor din Londra aveau licență numai muzicaluri și nu li se permitea să prezinte piese fără muzică. Oricum, numele unei piese nu definea în mod necesar ceea ce era. Bufonada de pe Broadway, numită "Căprioara magică" (1852) era denumită "O serie de povestiri comice tragice operaționale istorice extravagante burlesc de farmece." Prima piesă de lung metraj înregistrată a fost "Opereta cerșetorului", care a avut 62 de spectacole succesive în 1728. Abia după aproape un secol, o piesă va depăși 100 de spectacole, cu
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
cele din Londra, însă "opereta comică muzicală" a Laurei Keene, numită "Șapte surori" (1860) a doborât recordurile anterioare din New York cu 253 spectacole. Prima piesă de teatru conform concepției moderne de muzical, adăugâng dans și muzică originală, care ajuta relatarea povestirii, este în general considerată a fi "Cocoșatul negru", care a avut premiera la New York în 12 septembrie 1866. Producția avea o durată copleșitoare de cinci ore și jumătate, însă în ciuda lungimii sale, a avut un record de 474 de spectacole
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
ale Atlanticului, la fel ca și "Lună de miere chinezească" (1901), de poetul liric britanic George Dance și compozitorul născut în America, Howard Talbot, care a avut un record de 1,074 de spectacole în Londra și 376 în New York. Povestirea se ocupă de cuplurile care își petrec luna de miere în China și încalcă din neatenție legile sărutului (variante ale piesei "Mikado"). "Frumoasa din New York" (1898) a avut 697 spectacole în Londra după o scurtă perioadă în care a avut
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
și Harry B. Smith (spectacolele "Prințesa teatrului"). Urmând modelul lui Gilbert și Sullivan, ei au pavat drumul pentru munca de mai târziu a lui Jerome Kern, arătând că un muzical poate combina divertisment ușor, de succes, dar și continuitatea dintre povestire și cântece. Câștigătorul acestei competiții între operetă și muzicaluri a fost publicul care mergea la teatru și care avea nevoie de de un divertisment nostim, ca evadare, în timpul vremurilor întunecate ale primului război mondial și au invadat teatrele pentru hituri
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
își revenea, iar schimbările artistice erau în vogă. Spectacolul dat de Rodgers și Hammerstein, "Oklahoma!" a finalizat revoluția începută de "Show Boat", prin strânsa integrare a tuturor aspectelor care aparțin teatrului muzical, cu o intrigă coezivă, cântece care continuau acțiunea povestirii și cu numere de balet frumoase și alte dansuri care avansau intriga și deyvoltau caracterul personajelor, în loc de a folosi dansul ca o scuză pentru a promova parada unor femei îmbrăcate sumar pe scenă. Rodgers și Hammerstein l-au angajat pe
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
aceștia cântau și dansau pentru a-i susține pe cei din rolurile principale —din comuniatatea Broadway. Din sute de ore de înregistrări, James Kirkwood, Jr. și Nick Dante au făcut o carte despre o audiție pentru un muzical, incluzând multe povestiri din viața reală ale celor care au participat sesiuni — și câteva dintre acestea au jucat eventual variații ale propriilor persoane sau a celuilalt în cadrul spectacolului. Pe muzica lui Marvin Hamlisch și versurile lui Edward Kleban, "A Chorus Line" a avut
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
o biografie politică mai serioasă decât era obișnuit publicul la muzicaluri și "Sweeney Todd" a fost precursorul muzicalurilor mai întunecate, cu buget mare din anii 1980, ca "Les Misérables", "Miss Saigon" și "The Phantom of the Opera", care depindea de povestirile dramatice, succese uimitoare și efecte spectaculare. Însă în aceeași perioadă, valorile de modă veche erau încă abordate în muzicaluri de succes ca "Annie", "42nd Street", "My One and Only" și în reluările populare ale muzicalurilor "No, No, Nanette" și "Irene
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
(n. 29 martie 1902 - d. 14 octombrie 1967) a fost un scriitor francez, prozator, dramaturg și eseist. Autor prolific, a lăsat în urma sa 17 române, două eseuri, câteva zeci de nuvele, schițe, povestiri, zece piese de teatru, peste o sută șaizeci de articole diverse, scenarii, adaptări. Marcel Aymé a rămas legat de regiunea sa natală, Franche-Comté, care ocupă un loc important în tematica și atmosfera operei sale (românul "Masă îmbuibaților" - "La Table aux
Marcel Aymé () [Corola-website/Science/316193_a_317522]
-
era îndoielnică, afirmând numai că era un agent supraomenesc al guvernului canadian. În aceste apariții, el nu își retrage ghearele, deși Len Wein a afirmat că și le-a imaginat întotdeauna ca fiind retractile. El apare puțin la finalul acestei povestiri în "Hulk" #182. Următoarea apariție a lui Wolverine a avut loc în anul 1975 în "X-Men Giganți" #1, scris de Wein și desenat de Dave Cockrum, în care Wolverine este recrutat pentru o nouă echipă. Gil Kane, care a creat
Wolverine () [Corola-website/Science/316186_a_317515]
-
a desenat din greșeală masca lui Wolverine diferit, cu niște căști mai largi. Lui Dave Cockrum i-a plăcut modificarea făcută de Kane (considerând-o a fi asemănătoare cu masca lui Batman) și a integrat-o în ilustrațiile sale pentru povestire. Cockrum a fost și primul artist care l-a desenat pe Wolverine fără mască, iar coafura lui distinctivă a devenit un semn marcant al personajului. A urmat o reapariție a seriei "X-Men", începând cu "X-Men" #94 (din aug. 1975), desenată
Wolverine () [Corola-website/Science/316186_a_317515]
-
însuși canadian, că nu a vrut să vadă un personaj canadian scos din serial. Byrne a creat Alpha Flight, un grup de supereroi canadieni care încearcă să îl recaptureze pe Wolverine din cauza cheltuielilor făcute de guvernul lor pentru antrenarea lui. Povestirile de mai târziu au stabilit treptat că Wolverine a avut un trecut întunecos și o natură instabilă, pe care își dă silința să și-o controleze. Byrne a desenat și un costum nou, cu maro și bronz pentru Wolverine, însă
Wolverine () [Corola-website/Science/316186_a_317515]