3,716 matches
-
te dai și cu capu de pereți, da tot ce e să se întâmple se-ntâmplă ! — ...Ai dreptate, dragă Vica ! Dar în privința lui Tudor lucrurile n-au stat cum le-a povestit madam Cristide ! S-au schimbat timpurile, a mai îmbătrânit și madam Cristide, dar stilul și l-a păstrat : tot rochiile colante, să îi iasă formele, tot culori criante, pălării cu boruri mari, eșarfe lungi, mauve, bijuterii ieftine și sclipitoare. Trezește senzație, este criticată, dar eu i am luat totdeauna
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
plăti pe pictorul Laza Vasile. Chiar dacă este de altă religie, picturile lui sunt dumnezeiești.Acum un an a început săi picteze pe cei 12 Apostoli ai Domnului,pe de o parte și de alta a Bisericii. Între timp, preotul Botan îmbătrânind, a hotărât să-și lase locul unuia mai tânăr.Noul preot venit in sat,este oarecum lipsit de experientă, dar enoriașii Bisericii Gura-Bustei sunt foarte cumsecade și îl ajută să se acomodeze.
BISERICA DIN GURA BUSTEI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2085]
-
de alta a Bisericii. Ultima oară când am fost la slujbă, erau pictați doar 9 din cei 12 apostoli. Însă nu se grăbea. A promis să termine până la Paști, așa că are destul timp pentru a termina. Între timp, preotul Botan îmbătrânind, a hotărât să-și lase locul unuia mai tânăr. Noul preot venit în sat, este oarecum lipsit de experiență, dar enoriașii Bisericii Gura-Bustei sunt foarte cumsecade și îl ajută să se acomodeze. Interviuri 1. Interviu luat, doamnei Scarlat Maria, 70
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN GURA BUSTEI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2083]
-
Însă, de cele mai multe ori merg la discoteci. 2. Interviu luat, doamnei Ciobanu Virginia, 65 de ani, pensionară, domiciliată în Gura-Bustei, sora doamnei Maria, pe 24 februarie 2008 Nu am mare lucru de spus. Sora mea a cam spus tot, am îmbătrânit și noi și nu ne prea aducem aminte tot. Însă, îmi aduc aminte că respectam tradițiile, mergeam la Biserică de fiecare dată când aveam posibilitatea și mereu îmi ascultam pârinții, nu ca tinerii din ziua de azi care sunt mereu
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN GURA BUSTEI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2083]
-
e atît de veche, vine din acel an ciudat În care nimeni nu mai credea că... O privesc, nu e o fotografie, se mișcă, are viață, pare că vrea să spună ceva. Probabil că asta fac toate fotografiile. Cu cît Îmbătrînesc mai mult, cu atît se bîțÎie mai tare, le strigă ceva celor care se privesc nedumeriți În ele, Încercînd să-și regăsească amintirile - mai slab și fără riduri, fără păr alb... nu se poate, poza asta parcă e făcută ieri
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Avusese un trecut bogat și avea în față un viitor interesant și primejdios. Ruby trăia sub altă lege. Alex nu se simțea deloc bătrână și numai în ultima vreme începuse să-și spună că Ruby s-ar putea să fi îmbătrânit. Oare Ruby se întreba dacă o va îngriji pe Alex la bătrânețe sau dacă Alex o va îngriji pe ea? Dar acum era vorba de altceva, un gând mult mai puțin rațional. Alex nu se simțise niciodată stăpână la Belmont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
absolut vulgar, un Iago. — Ca și... Dar Alex nu-i diabolică, în ultima vreme a devenit extrem de retrasă, o pustnică. Uneori mă îngrijorează. Pentru că-ți place să fii îngrijorată. Alex pur și simplu refuză să vadă cât de mult au îmbătrânit și cât de decrepiți au ajuns prietenii ei. Se vede pe ea ca pe un soi de vestală, dar continuă să-și joace rolul de femme fatale și își imaginează că bărbații încă se mai îndrăgostesc nebunește de ea. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de delfin. Adolescența și-o petrecuse la Bruxelles, într-un apartament mare, întunecos, pe o stradă respectabilă și mohorâtă, nu departe de Avenue Louise, cu platani tunși și clădiri înguste și ascuțite, din cărămidă galbenă. Frumoasa și blajina lui mamă îmbătrânise. Arhitectul belgian și soția lui decedaseră. Emma, pentru care existau vagi planuri de a fi trimis să urmeze la Colegiul Trinity, refuză să se întoarcă în patrie. Îi plăcea Bruxelles, nu părțile lui vechi și mărețe, nici cartierele noi, strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Alex era surprinsă de propriile-i senzații, dar își dădea seama că se afla de câtva timp în această stare emoțională, ca și cum ar fi așteptat să i se întâmple ceva. Nu era vorba numai de melancolia femeii care simte că îmbătrânește, ci de ceva mult mai concret, un soi de exasperare care se exprima printr-o dorință de schimbare violentă. Își aminti că, înainte cu o noapte, o visase pe doica ei; ăsta era un semn, și nu întotdeauna unul fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Gabriel. Fir-ar să fie, fir-ar să fie, fir-ar să fie!“ își spuse singur, așa cum obișnuia să-i strige Alex când era copil, aplecându-se asupră-i cu pămătuful de praf și cu peria. „Oricum, încep să îmbătrânesc. Slavă Domnului, n-am să mai apuc viitorul acestei planete putrede. Cum întreaga planetă e sortită să sară în aer, ce importanță mai are ce fac eu? Ah, ce plicticoasă-i moralitatea! Aș vrea să fac și eu o dată tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de atunci? — Nu. George păru ușurat. Se rezemă de speteaza scaunului, lăsându-și gândurile să rătăcească. Acum era rândul lui Alex să se învârtească prin cameră. Și cum o mai duci tu cu Rozanov? — Eu? Mă iubește, mă urăște, mă îmbătrânește, mă trage îndărăt. Vechea poveste. Cum o să se termine? Oricum, în curând o să moară. Bătrânii sunt măturați din cale. Îi aruncă o privire răutăcioasă lui Alex. Noi, cei care rămânem, avem și noi necazurile noastre. Hei, nuni, nuni, nu! Alex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aceeași priveliște a grădinii: mesteacănul elegiac, fagul arămiu, bradul cu trunchi roșiatic, pe care lumina soarelui se avânta până în vârf, salcâmul, des și mlădios, iar jos, sub fereastră, pajiștea perfectă, tunsă neted de grădinar și, în ultima vreme (pentru că grădinarul îmbătrânise), de ea însăși. Privise la această grădină când fusese copil și, mai târziu, își privise propriii copii în ea. Dar după aceea, ani și ani de zile, nimeni nu mai pătrunsese în grădină. Rămăsese ferită, ca și Papucul. Nimeni, cu excepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era invizibilă. Acum abia de se mai putea strecura prin gaură și muchiile de piatră îi zgâriară trupul gol. Se așeză pe una din treptele mai plate care duceau în mare, ca să-și recapete suflarea, și își spuse: „Încep să îmbătrânesc“. Se aruncă în clocotul valurilor de la baza stâncii și ieși la suprafață când simți gheara de gheață a apei. George era un înotător bun și își croi drum spre larg, cu mișcări de vidră. Pe măsură ce apa îi scălda capul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dispăru. — Mă sperie, izbucni Alex. S-a schimbat total, de parc-ar fi intrat un duh rău în ea. Și a devenit parcă și mai voluminoasă, ca un soi de robot uriaș. — Dar face parte din familie și acum a îmbătrânit. Știe totul despre noi. E unicul ei interes în viață. — Da, și pălăvrăgește. Ne bârfește în tot Institutul. Sunt sigură că a povestit cuiva că tu te-ai uitat la fata aceea prin binoclu. Te-a văzut din grădină. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe care mi-o garanta. Dar acum arată ca un prăvăliaș de rând, împovărat de griji, zăpăcit, mediocru“. Îi văzu costumul neglijent, cămașa murdară, fața nebărbierită. În același timp, George o analiza pe Alex și se gândea: „Ce-a mai îmbătrânit, și-i țeapănă și parcă bolnăvicioasă. Și i s-a încovoiat spatele și pielea-i atârnă, pătată și uscată, de parc-ar fi murdară, și colțurile gurii îi cad în cele două șanțuri de pe margini, și pleoapele-i sunt maronii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o brumă de barbă căruntă. George își mută privirea spre gulerul descheiat al cămășii curate și scrobite, unde apărea un petic de piept rozaliu, spân. Genunchii noduroși ieșeau de sub poala cămășii, roșii, netezi și ciudat de înduioșători, de parcă ei nu îmbătrâniseră și erau încă genunchii unui băiat. Picioarele erau de un alb livid, vrâstat de vene albastre proeminente, și acoperite ici-colo de peri negri, extrem de lungi. De la glezne în jos, picioarele îi erau învelite într-un prosop. George se întoarse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
am cu cine discuta. Parohia este foarte mare și amintește de un trecut mai bun. Tot mobilierul este vechi. Așa cum am remarcat și în alte biserici, sărăcia preoților și a lăcașurilor de cult este evidentă. Am senzația că totul este îmbătrânit, că atât în biserici cât și în casele parohiale planează o liniște și un fel de singurătate care te fac să fii reținut, timid, tăcut. Așa se mai încheie o zi în care am învățat o lecție dură: să nu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
vârstă și bolnavi. Colaboratorul lui este și mai în vârstă, iar acum tocmai a fost dus de urgență la spital. Inutil să mai spun că, singur fiind, se vedea bine acest lucru în bucătărie și în toată casa. Totul este îmbătrânit, ca și ei. Imi mai spune că partea de sud a Franței este mai descreștinată decât nordul țării. Iar dacă ar fi mai tânăr, s-ar ocupa de țigani. Văd că peste tot, rromii veniți din România reprezintă o problemă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
poate chiar rămăsese însărcinată de la un alt bărbat, înainte de a se mărita cu tata. Că nu avusese o căsătorie anterioară, asta era sigur. Aș fi aflat-o... Dar aș fi aflat-o oare cu adevărat? Mama recunoscuse în cuvinte că îmbătrânise abia după ce văzuse la televizor filmulețul cu automobile de la începutul secolului. Dar în sinea ei trebuie s-o fi recunoscut mai de mult. În ultimii ani se îngrășase destul de mult, continua să facă piața și în zilele când îmi petreceam
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
îl reprezintă creșterea și refacerea capacității economice a sportivilor, -creșterea și refacerea în timp a capacității a sponsorilor și, mai ales -creșterea și refacerea timp a capacității finanțatorilor, ori -creșterea și refacerea timp a capacității corpurilor sportivilor, care cresc sau îmbătrânesc (a participa la trei Olimpiade reprezintă o excepție!). Adeseori numărul poate determina o perturbare a societății sportive: - fenomenele de perturbare a societății pot apărea și într-o comunicare sportivă obișnuită, în cazul unei organizații interculturale, posibilitatea ca ele să apară
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
și resurse. Echilibrarea acestor îndatoriri a devenit o problemă socială din ce în ce mai mare, în special datorită duratei de viață crescute a populației. Termenul de generația sandviș îi descrie pe acei sportivi adulți care sunt prinși între nevoile sportivilor în vârstă, care îmbătrânesc și cele ale sportivilor care cresc. Sportul contemporan este altceva decât acum 50 de ani, subiectul se obiectivizează, obiectul se subiectivizează, semnificativă fiind valoarea de performanță și de recreere. Rolul culturii fizice, componenta organismului social, răspunde unor țesături practicate în
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
pe cel al eternei supremații neîndurătoarea a timpului. De aceea, cele două câmpuri semantice, asociate, al existenței și al timpului, sunt foarte bine reprezentate în carte, printr-o avalanșă de cuvinte, dintre care amintim: etate, clipă, moarte, a trăi, a îmbătrâni, noapte, a înnopta, toamnă, veac, temporalitate etc. Această lirică subiectivă, preponderent confesivă, este manifestarea unei sensibilități exacerbate a poetului care pendulează, cu luciditate totuși, între a-și asuma statutul de conștiință / purtător de cuvânt pentru acea latură a omenirii, care
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
celor șaptezeci de ani ai săi, poetul face un bilanț, de fapt reiterează gânduri, sentimente care constituie preocupări ale omului creator, dezvăluind, implicit, Ars Poetica, pe care și-a construit-o, a cizelat-o și pe care o slujește: Am îmbătrânit, am șaptezeci de ani / și nici un prieten pentru mine. Această concluzie nu atrage însă capitularea, poetul nu este devastat de melancolii, ci strigă împotriva demonului toamnei sau se identifică, poate, cu el, privegheat de Maica Domnului, care se uită cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
un gest teatral de prosternare, în momentul când se face seară în cuvinte, își dezvăluie sentimentul de înstrăinare și, în același timp, de tulburare, dat de risipirea pe drumuri a căror imprecizie exprimă căutarea fără leac și fără obiect: eu îmbătrânesc și nu mai știu / cine-i din noi - tu sau eu - părăsita comoară... Iar drumul cel de voroave / drumul cel de ecouri i-a pus căpătâi / celui mereu-peregrin / cu trupul și sufletul lui rătăcite pe-o zare... O neîncetată pomenire
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
treburile lui. Pe el nu-l interesa nici Biscornet și nu-l priveau nici planurile lui Biscornet. El trecea și atâta tot. Da, trecea el, timpul, dar lăsa și urme. Pe oameni - și nu numai pe ei - îi făcea să îmbătrânească, de pildă. Chiar și meșterul Biscornet s-a trezit într-o bună zi că îl cam lăsau puterile și că mișcările lui nu mai erau nici viguroase și nici precise. îmbătrânise și el, meșterul cel mare. Păcatul nu a fost
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]