27,730 matches
-
Între rabla aia ruginită și container am simțit că e punctul slab al edificiului, și s-a dovedit imediat că am avut dreptate. Ne mai despărțeau doar cîteva sute de metri de Bulevardul Ghencea, așa că era o prostie să dăm înapoi ca s-o luăm pe nu știu ce căi ocolitoare, să ne rătăcim cine știe pe unde și să nu mai ajungem la timp. Ăsta era un risc de o mie de ori mai mare decît a te avînta cu o sută
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
observi și singura clădire luminată, localul pentru săli de clasă. N-aveam cum să dau greș, era singura lumină care ardea în tot parcul, mă expuneam puțin ca să ajung pînă acolo, dar nici prin cap nu-mi trecea să dau înapoi. Noroc cu geamurile sparte, altfel n-aș fi auzit nimic din toată discuția și n-aș fi știut ce aveam de făcut. Slugoii păreau lihniți de foame, mîncau ca sparții, le cădea mîncarea din gură, înghițeau pe nemestecate. Imediat ce mi-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Îi zic pa-pa muistului decrepit de McLaughlin, mulțumindu-i catolicului pentru ajutor și confirmîndu-i că da, retrospectiv, ar fi trebuit să-mi dau seama că avem de-a face cu un defect sub forma Confratelui Blades. Mă duc cu mașina Înapoi la sediu. În curînd stau la birou studiind țîțele pline ale Monicăi de la Sheffield, cu fiecare gropiță de pe ea bine conturată. Fotograful și-a făcut bine treaba cu asta. Un Învățăcel perspicace În meseria lui. Sună telefonul. Linie externă. Inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
nimic să ți-o bușesc. — Bunty, nici n-ai idee cît de mult Înseamnă pentru mine să te aud că-mi zici asta. Toată viața am simțit că sînt sortit să fac lucruri mărețe, dar Întotdeauna ceva m-a tras Înapoi, o piesă care lipsește din puzzle. Piesa aia care lipsea, acum Îmi pot da seama, e iubirea și Înțelegerea unei femei minunate. Asta ești tu Bunty, o femeie minunată. Și ai suferit atît de mult... vreau să Îndrept lucrurile... — Of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
mulți puțoi prin jur. Mă cuprinde disperarea și oricum o fac. E tare ca dracu. Trebuie să testezi marfa ca să nu-și mai piardă timpul poliția analizînd-o În laboratoare. Trag o dată și bine pe nas. Tremur În timp ce conduc prin oraș Înapoi Înspre Collie. Nu știu ce vreau să fac. Probabil că o să m-apuc imediat de băut. Simt nevoia să diminuez efectul cocainei ăsteia. Acum. Acum am nevoie să beau ceva. Mă opresc În fața unui bar pe care obișnuiam să-l frecventez cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
bătrîni care joacă domino Într-un colț și un ticălos fără prieteni care citește Evening News la bar. Îl recunosc, e polițai, Drylaw, cred. Îmi termin repede halba și ies din bodegă, mă urc În mașină și conduc În viteză Înapoi spre Collie. Mă gîndesc tot drumul numai la cardurile care sînt În buzunarul interior al jachetei de pe scaunul din camera din față. Foarte demoralizat, noi, eu, noi (acum sîntem cu toții aici) ginim o mașină parcată lîngă casa noastră. Pare vag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
din spatele supermarket-ului. — Înțeleg, spune ea evaziv, pe cînd fiul ei vine lîngă ea. Îți aduci aminte de domnul Robertson. Polițistul. El a Încercat să-l ajute pe tatăl tău. — Bună, zîmbește micuțul, dar cînd mă ginește face un pas Înapoi. Pantalonii mei miros urît. Un val de miresme vine sub nasul meu de sub palton. — E ok Euan. Domnul Robertson e În misiune. E Îmbrăcat ca un vagabond. Probabil că e palpitant să fii sub acoperire, ei Euan? Micuțul se forțează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
țîrÎit! Bip. — Domnule Robertson, sînt Heather Sim. Mama lui Euan. Ar fi minunat dacă ați putea lua bilete la Tynecastle pentru meciul cu Celtic pe douăzeci și unu. Nu știu dacă vă convine sau nu data. Dacă ați putea să mă sunați Înapoi la șase-unu-doi-șapte-doi-patru-trei. Încă o dată vă mulțumesc. Bip. — Bruce iubitule, sînt Chrissie pe la spate, ultima dintre marii pretendenți la tron! Nu mi-ai răspuns la telefoane și nici la ușă. Am trecut ieri pe la tine. Știu că ești acasă. SÎnt lucrări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
mină și te-ai Înscris În forțele de ordine. Apoi te-ai căsătorit. Te-ai așezat la casa ta. Ai făcut un copil. Tu erai normal. Doar că au apărut atacurile de panică. Depresiile. Dorințele. O luăm În direcție opusă, Înapoi de unde am venit. Într-o vitrină ne vedem barba crescută, groasă și brunetă. Ar fi trebuit să ne bărbierim. Ce mai avem de făcut altceva decît să mergem acasă. Acasă. Acasă e Întunericul Nu am nici o fotografie. Numai amintiri. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
nori, și, câte-o rază anemică intră prin spărturile ,,locuinței,, , dispărând apoi ca Într-un joc de lumini și umbre. Antoniu iese afară pentru câteva clipe și ridică ochii spre cer, lăsându-se mângâiat de căldura blândă, după care intră Înapoi În magherniță. Viața de vagabond i l-a dat ca tovarăș pe bătrânul Kawabata...alături de el speră, visează, râde, se Întristează, filozofează, cârtește, fabulează, Înflorește, de cinci ani de zile... Noaptea s-a lăsat pe nesimțite și Antoniu ar vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În cei doi ani cât a stat acolo. Dar, din păcate, dislexia copiilor s-a accentuat, cu toate metodele psiho-pedagogice folosite de ea. Într-o zi de noiembrie, rece, ca lama unui cuțit, a părăsit fermecătoarea țărișoară ducând cu ea Înapoi În lungul drum cu trenul, cutia rotundă, drapată cu moir gălbui, În care se afla oala de noapte. După ce mă asigur că oala de noapte e la locul ei, mă trezesc de-a binelea și am grijă să mă strecor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
există grație milei de sine a semenilor. Îți este milă de tine gândindu-te că poți ajunge și tu cu mâna Întinsă la un colț de stradă, și atunci, arunci grăbit bănuțul metalic sau bancnota foșnitoare, fără să mai privești Înapoi. Uneori, smerenia lor este ipocrită, ipocrizia lor este necuviincioasă. Relația cerșetorului cu lumea este mult mai strânsă decât s-ar părea. Fără cerșetori, fără milogi, ar exista mai puțină frică de Dumnezeu. La intrarea lăcașelor de cult, În cimitire Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu plăci de argint, covoare scumpe, sobe de Meissen alb ca laptele, statui de bronz... Bătrânul a ezitat puțin și a spus ,,nu,,. Un nu Înlăcrimat dar ferm. Îți amintești și acum de gestul lui repezit când ți-a dat Înapoi mica sculptură din lemn ce-o Înfățișa pe Pomona, zeița fertilității. Ghetele vechi, În care picioarele păreau că Înoată se umflaseră de ploaie și când ți-a spus că un muribund nu cumpără obiecte de artă, i-ai răspuns că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dar unul din ei, un bărbat sfrijit, cu o față de papagal, Îmbrăcat Într-un fulgarin care-i acoperă chiar și Încălțările, Îi dă un șut În fund, ,,convingând-o,, să renunțe. Din când În când coada se mișcă Înainte și Înapoi, flux și reflux, gemând de disperare și neputință. Foamea zgâlțâie din temelii trupurile ciuntite și sfârșite de sărăcie, și un fior de teamă, ca un cutremur le devastează viscerele. Cei care au primit porțiile se vor ascunde prin cotloanele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și vie Îl săgetează, se Înconvoaie sub violența ei. Inima a devenit o jucărie, un sac de box În care Antoniu a lovit fără cruțare și fără Încetare atâta amar de ani. A lovit cu sete, dar nu a dat Înapoi. A continuat să-și ducă existența nomadă, cu un soi de detașare mută și să cerșească fără mustrări de conștiință, tocmai de la cei care se zbat să facă din prezentul lor plin de lipsuri și frustrări, un viitor intoxicat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Kawabata ar putea să-i reproșeze ceva. Locuitorii ghetoului au spart rândurile, s-au Împrăștiat. Câțiva au aprins mucuri de lumânări și le-au Înfipt În pământ. Ca Încheiere, ca ultim gest al unei misiuni Încheiate, sărmanul Kawabata este așezat Înapoi pe scândură și Împins În burta mașinii. Câinele lui Ben are un moment de disperare În care se chinuie să urce și el În mașină, lângă cu mort. Este alungat de roșcovan cu o lovitură de picior. Ușile din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-și blana de picioarele lui, și uitându-i-se În ochi ca un copil care are nevoie de mărunte dovezi de iubire. Îl scarpină pe creștet, Îl mângâie, și Îi vorbește cu o voce blândă. Dând din coadă și privind Înapoi, câinele pleacă, nu Înainte de-a scoate din gâtlej, un lătrat scurt. Antoniu se apleacă din nou asupra caietului... Anticarul din Piața Sfantul Gheorghe, era bătrân ca și cei care-i aduceau cărți, vestigii ale unor biblioteci cândva Înfloritoare, străjuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vădită curiozitate. ,,Ce ți s-a Întâmplat? Nu te-am prea văzut În ultimul timp. Ai renunțat și la ziare.. Nu te mai interesează cancan-urile politice, ai lăsat baltă Uniunea Europeană?. Nu cumva ești Îndrăgostit?,, Femeia râde, . trăgându-și capul Înapoi, În intimitatea cu miros reviste și ziare proaspete, a chioșcului. ,,De curând s-a schimbat și guvernul, dacă vrei să știi,, se aude dincolo de peretele de tablă. -Guvern?, ce e ăla guvern? o șicanează Antoniu, În timp ce mâna lui se Închide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aruncată peste hainele mulțimii anonime. Jurămintele nu vor mai conta, piedicile vor fi moi ca bureții de baie, curățenia va fi un capriciu, poluarea va progresa, cuvântările vor ține loc de grădini paradisiace, cu ochii holbați, civilizația se va da Înapoi, de spaimă, mușcătura sărăciei va fi condimentată cu boli, patriarhii chibzuinței vor fugi spre alte meleaguri, dar exodul va avea și o parte bună: să guste cât mai mulți din spiritul lălâu, balcanic, să-i trezească la viață pe amorțiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
s-ar cuveni, de la această hârcă stilată. Dacă stau bine și mă gândesc, s-a simțit obligată să dea țărișoarei atenție, n-a avut Încotro, și acum Îi stă În gât ca o mâncare nedigerată, Însă nu mai poate da Înapoi. Trebuie să o suporte și să Înumere cu glas tare, banii pe care ni-i trimite. Ba mai mult, să se prefacă mută și oarbă la ce se dosește, la ce se fură, la ce se murdărește și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ticălos pe care-l pândește doamna cu coasa În ficare clipă, nebun histrionic, logodnicul ghetourilor, Înțeleptul gunoaielor și sihastrul miazmelor. În prima noapte pe care o petrec În cavou Ăcavou rimează perfect cu ghetouă, visez că tatăl meu Îmi dă Înapoi iubita, vie și nevătămată, făcându-și complicate procese de conștiință și spunându-mi cum totul a fost un joc nevinovat și nicidecum o dorință de-a mă răni, tocmai pe mine, mai ales că știa cât de mult o iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
drum printre nori, și-ai ajuns. Pe când eu, trebuie s-o iau la picior peste munți și hârtoape, mlaștini și câmpuri Înverzite... Dar nu-i nimic, după cum spuneai, totul are un preț și de aceea e bine să nu dau Înapoi. Am pentru prima oară În aproape treizeci de ani, planuri de viitor. Nu-i așa că e un lucru extraordinar? -Mă bucur c-ai terminat cartea și că vrei să o publici. O să mă uit la ce se mai Întâmplă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și de copilul ei care avea să fie muritor, dacă mama ar fi vorbit despre sarcina ei, și să se nască zeu, dacă ea reușea să păstreze taina. Fusese un discurs de despărțire destul de neinspirat, căci ne ducea cu mintea înapoi la ceva la care acum preferam să nu mă gândesc deloc. În primăvara trecută Georgie rămăsese gravidă. Nu exista altă cale decât să scape de copil. Georgie trecuse prin această încercare oribilă așa cum mă așteptasem, într-un stil calm, laconic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mă duc chiar acum acolo. Ești sigur că nu vrei să vii, Martin? — Foarte sigur. Atunci eu am s-o iau din loc, spuse Rosemary. Trebuie să recunosc că mi-am rupt picioarele de atâta mers. Am să aduc cheia înapoi diseară. Pa, Martin, pa, Antonia. Mă bătu ușurel pe umăr, se ridică pe vârfuri și o sărută pe Antonia pe obraz. Ea și soția mea păreau foarte apropiate acum. Antonia o conduse până la ușă unde îi spuse: — Aștept să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
se ducă la un hotel în Bloomsbury ca să fie mai aproape de British Museum sau cam așa ceva, iar bietul Anderson a trebuit să o ducă cu taxiul și nu se simte bine deloc... i-a luat o veșnicie până să ajungă înapoi pe ceața asta. — Cum se simte Palmer? Încă mai are temperatură. Azi dimineață avea treizeci și șapte cu doi. Iar ei nici nu-i pasă. Și totuși, îmi place de ea. A spus aceste cuvinte cu atâta hotărâre că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]