87,487 matches
-
lui, de parcă i-ar fi fost teamă să nu fie auzită. Nu era nimeni în toată Vila care să-i asculte, dar gestul ținea de presupusul secret ce i l-a împărtășit. Nespus de repede și guvernanta domnișoarei Sofie se încadra în schema veche, știută bine de adjutantul Popianu. "Știți, nu bea nimic altceva decît ceai de tei îndulcit cu miere. Iar de mîncat, nu mănîncă nimic. Absolut nimic." Radul Popianu și-a ridicat brusc privirea, de parcă s-ar fi ars
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
escrocilor. Iarăși se auziră aplauze, abia în acea clipă înțelese schepsis-ul. Nici unul nu era mai mult decît căpitan. Cei mai mulți, locotenenți. Mai toți tehnicieni, ingineri, oameni cu școală, ghinionul lor, dacă putea fi vorba de un ghinion!, era că fiind încadrați în sectoarele tehnice, de înzestrare, ale armatei, n-aveau cum să avanseze rapid, ca la infanterie ori ca la cavalerie, chiar și la tunuri era mai multă vânzoleală. Numărul de ofițeri era strict raportat la numărul trupei, dar la Aviație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
crâșmă prețurile fuseseră urcate cu 10% fără nici o deosebire, banii încasați mergînd într-o cutie de fier ținută la vedere și pe ea fusese lipită o fîșie de hîrtie pe care fusese scris cu tuș negru "sprijiniți cauza", două cuvinte încadrate de cîte un mănunchi de nuiele în care fusese înfiptă o toporișcă. Asta poate n-ar fi fost nimic, dar i s-a întâmplat să nu mai recunoască vechile firme, într-o noapte fuseseră date jos și în locul lor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un volum. Înțelesesem, amintindu‑mi poate că despre asta mai și citisem undeva, că aceea era faimoasa Enciclopedie a morților. M‑am lămurit imediat, Înainte să fi deschis uriașul volum. Întâi mi‑au căzut ochii pe fotografia lui. Una singură, Încadrată de două coloane de text, chiar În mijlocul paginii. Era fotografia pe care ați văzut‑o pe masa mea de lucru. Fusese făcută În 1936, În doisprezece noiembrie, la Maribor, când terminase stagiul militar. Sub fotografie, numele lui, iar Între paranteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Amin“, șopti tânărul terminându‑și ruga de dimineață. După care adăugă cu glas tare: „Iartă‑mă, părinte!“ În acel moment, ca la comandă, bubuită tobele, lugubru și monoton ca ploaia. Un ofițer husar cu chip rubicond și cu mustăți zbârlite, Încadrat de puștile lungi a doi ulani croați care‑i stăteau În părți, Începu să citească sentința. Avea o voce spartă, care răsuna a gol În celulă. Sentința era crâncenă și neîndurătoare, moarte prin spânzurare. Tânărul nobil participase cu arma În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
inexplicabil al șaselea simt, care făcea din locuitorii primitivi ai Pacificului un fel de amestec de ființă omenească și pescăruș. Să te gândești că un val putea să se lovească de o insulă îndepărtată și să se-ntoarcă se mai încadra într-o logică acceptabilă, dar să determini la ce distanță se gaseste acel obstacol i se părea lui Tapú Tetuanúi mai degrabă vrăjitorie, decat artă a navigației. Starea lui de spirit din acele zile se putea compară, într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
din cap până-n picioare cu niste tunici largi, de diverse culori, iar când se mai apropiară îl uimi și mai mult să constate că părul unuia dintre acei oameni- probabil o femeie - era de culoare galbenă, ca paiele uscate, si încadra o fată cu o piele extrem de albă, de pe care ieșeau în evidență doi ochi rotunzi de culoare albastru deschis, amintind de cei ai unui orb. —Ce-i asta? se îngrozi Vahíne Tipanié. Zici că sunt fantome. Avea atâta dreptate, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
bătrânului, care își duce ambele mâini la gât, să-și elibereze grumazul. Se apleacă apoi să-și ia cana de cafea de pe podea. Șuvițele cărunte pe care și le piaptănă de obicei peste cap îi atârnă acum drept în jos, încadrând chelia lui acoperită de pete. Lângă scaunul Sfântului Fără-Mațe, Cora Reynolds mănâncă netulburată cireșele și frișca de pe covorul prăfos. Miss America spune: Să nu crezi c-am terminat cu asta... Și agită lama cuțitului spre toți cei prezenți în hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de închipuirea clipei. Urletele disperate de afară o făcură să realizeze, într-un târziu, că se rostește necontenit cuvântul bicicletă. Se trezi în curte fără să știe cum au zburat de pe ea săculețele umplute cu puf sub care se ascunsese. Încadrat de cei doi copii, un coleg al mamei ținea sub braț minunea de fier. Luana chiui atât de tare, încât acesta o privi paralizat. Bucuria de neimaginat a fetiței îl lăsă fără grai. Ea se năpusti asupra bărbatului și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
punea în temă cu mersul lucrurilor din fabrică. Amabilă, politicoasă și reținută, Luana făcu impresie bună printre colege. Într-o dimineață, se întâlni în stația de tramvai cu două dintre ele și până la fabrică sporovăiră întruna. În fața lor, doi bărbați încadrau o femeie atât de gălăgioasă, că le acoperi discuția. Se agita ca pusă pe ace și gesticula în toate părțile, râzând zgomotos, cu o frenezie matinală nemaiîntâlnită. Se agăța de însoțitorii ei ciupindu-i de braț ori ghiontindu-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Femeia se retrase în bucătărie, cuminte și ascultătoare iar el împinse încet ușa de la dormitor. Rezemată de perne, cu brațele strânse sub piept, pregătită din vreme cu un botic nostim, ce voia să arate de departe o teribilă supărare, Luana, încadrată de buclele strălucitoare, îl ameți cu frumusețea chipului ei. Se rezemă de tocul ușii să-și tragă sufletul, să se dezmeticească și să nu-i cadă la picioare, făcând-o în acest fel să se îndrepte către el mai înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ca ea să facă și altceva e numai bun. Aruncă, din treacăt, ziarul pe masă, deschis la pagina cu locurile de muncă. Luă fetița în brațe pentru a savura, împreună, minunea pregătită de mama. Luanei îi căzură ochii pe anunțul încadrat cu chenar. Se așeză și-l citi cu atenție. Privirea i se lumină. Știi pe unde vine strada asta? îl întrebă arătând cu degetul pe ziar. Am o vagă idee. Putem merge împreună, dacă vrei. Numai până acolo. După aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cărți până la refuz, teancuri întregi aflate într-un echilibru precar, cu multe semne, bețe de chibrit sau scobitori, înfipte între pagini, având doar spre mijloc un loc minuscul, unde abia dacă încăpea o coală de hârtie. El, la biroul lui, încadrat de rafturile metalice pentru cărți ce acopereau în paralel pereții, cu sertare în partea de jos, blestematele de sertare unde se aflau PLICURILE. Pitulată într-un fotoliu, sau pe canapea, cu picioarele sub ea, Nina, micuță, vioaie cu părul ondulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o țigară, ridicată savant în sus, gesticulând, gata să sprijine afirmațiile lui Alexe, cu sunete ciudate, ca de pasăre, înfoindu-se în fotoliu, unduindu-se, icnind. Alexe sorbea preocupat din cafeaua ce i se pusese în față, mici înghițituri tacticoase, încadrate de fum, mult fum. Un sunet ascuțit de locomotivă, ușile autobuzului ce se închideau și se deschideau automat în stația de peste drum, fâșâitul molcom al ziarului, răsfoit de Alexe alene... Trebuie să plec, anunță Carmina și se uită la ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
multă dezinvoltură surpriza. Profesorul ocoli biroul și înaintă, fără să se grăbească, de-a lungul camerei către hol. A, micuța noastră înțeleaptă, defini omul ridicând un deget, devenit maroniu de la atâta fum de țigară, în sus. Părul blonziu ce-i încadra capul mare, rotund, sta împrăștiat ca o coamă de leu. Poftește, o invită el, cu un gest larg, privind-o ca într-un fel de extaz. Uite ce superbă e, Nik, cu câtă grație se mișcă, exclamă Nina, încadrând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-i încadra capul mare, rotund, sta împrăștiat ca o coamă de leu. Poftește, o invită el, cu un gest larg, privind-o ca într-un fel de extaz. Uite ce superbă e, Nik, cu câtă grație se mișcă, exclamă Nina, încadrând-o pe musafiră, când dintr-o parte, când din alta. Nu, dă-mi voie, Nik, să fac eu prezentările. Pe un colț al canapelei ședea un bărbat în apropierea vârstei de patruzeci de ani. Avea părul ondulat, albit prematur, trăsături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
foșnitoare. Impunător, la biroul său, Alexe ședea cu fălcile încleștate zbătând alene din pleoape. Albastrul ochilor se întuneca tot mai mult de la o clipire la alta, devenea tulbure, mâlos ca o baltă. Părul des, blonziu, răvășit ca o coamă îi încadra fața împietrită. Fumul din cameră începea să se rarefieze tras de gura ușii de la balcon, lăsată deschisă. Sau Lilica, mai spuse profesorul de sport, ce zici, cu vocea aia a ei pițigăiată, vrând să afle dintr-o suflare totul, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o găsească pe Elena o singură dată, la nuntă, atunci când pășea încântată în rochia lungă din voal. Avea un fel atât de firesc de a se mișca, parcă toată viața fusese mireasă, era veselă, radioasă, frumoasă! Părul ei minunat îi încadra fața ca o flacără. Carmina și-o reaminti în cămașă lungă de noapte din finet alb, maimuțărindu-se în fața oglinzii, cu tălpile goale pe covorul de iută... Și atunci era la fel de firească, de minunată. Acolo în curtea socrilor, printre mesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
obișnuia să se legene sau să-l țină aplecat pe două picioare, văzu noptiera cu oglinda ovală pe care încă se mai afla o cutie de cremă contra pistruilor, folosită de Elena mai mult ca suport moral și patul larg încadrat de o parte și alta cu două corpuri de bibliotecă. În rafturi se aflau manuale, culegeri și cărți de literatură. Pe covorul de iută, albastru, spre mijloc, pe niște ziare, mama pusese pătlăgele ne înroșite, culese din grădină ca să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o fi individul, că nu arată rău deloc. Habar n-am, îi răspunse fratele, dar ne putem interesa dacă vrei. Se opriră lângă masa Sidoniei zâmbitori. Păreau doi semizei coborâți dintr-o altă lume. Figurile lor aproape identice nu se încadrau prea ușor în tipologiile existente. Ei sunt copiii mei, spuse învinsă Sidonia, înțelegând că, speranța ei abia pâlpâind s-a transformat în scrum, mai trebuia doar o boare de vânt ca s-o risipească de parcă nici n-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
buza lui ruptă, explică ceva și își întinde gâtul ca și cum ar adulmeca în aer cu mișcări scurte de bărbie, degete lungi oarecum alipite și nepricepute care cuprind oarecum deodată, mă uitam fascinată când el pe scaun dansa cumva cu palmele, încadrându-și fața după tehnica videoclipurilor, era așa de frumos, că desigur n-am mai plecat și m-am băgat în patul lui adormit și așteptându-mă și ferindu-și gura, trăgându-mă de păr, ah... de ce mă mai chemi? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ce-i acoperea urechile și ceafa. Eleanor încă era o damă bine, plăcută privirii până și la această oră a dimineții, când încă nu se spălase și nu-și făcuse toaletă matinala. Părul ei ondulat, fin, vaporos și vopsit discret, încadra o fată rotundă, bucălata, cu ochi căprui, mari, cu buze senzuale și bărbie fermă. Își păstrase dantură sănătoasă și chipul tineresc. În clipa aceea de afară se auzi motorul unei mașini care viră pe aleea cu pietriș din fața vilei. — Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
fie clară și concisă și să respecte calitățile generale ale stilului; să fie obiectiv și să emită o singură idee, aducând argumente concise. Structura intervenției are ca orice compoziție trei părți: o introducere foarte scurtă, în care vorbitorul își va încadra ideile în contextul opiniilor dezbătute, un cuprins în care vor fi formulate clar opiniile personale, însoțite de argumente și contraargumente și o încheiere care să cuprindă o concluzie sintetică a celor expuse anterior. Iată un model de intervenție, în cadrul unui
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în cazul unităților de învățământ special.” Se reglementează, astfel, toate variantele pe care legiuitorul le-a avut în vedere. (2 Prin excepție de la prevederile alin. (1, în unitățile administrativteritoriale în care numărul total al elevilor, preșcolarilor și antepreșcolarilor nu se încadrează în prevederile alin. (1, se organizează o singură unitate de învățământ cu personalitate juridică. (3 Prin excepție de la prevederile alin. (1, în funcție de necesitățile locale, se organizează, la cererea părinților sau tutorilor legali și în condițiile legii, grupe, clase sau unități
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
concurs și absolvenții studiilor superioare de lungă durata, fără a fi necesară condiția de master. SUBSECȚIUNEA C: Studentul-doctorand Art. 164 (1 Pe parcursul desfășurării studiilor universitare de doctorat, persoana înscrisă în programul de studii are calitatea de student doctorand. Studenții-doctoranzi sunt încadrați de către IOSUD sau oricare dintre membrii IOSUD ca asistenți de cercetare sau asistenți universitari, pe perioadă determinată. (2 Pe toată durata activității, studentul doctorand beneficiază de recunoașterea vechimii în muncă și specialitate și de asistență medicală gratuită, fără plata contribuțiilor
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]