2,847 matches
-
mașină cu mine, iar când ajunge la scări, e montat la greu. Palpitând de adrenalină, urcă treptele câte trei deodată, cât p-aci să strivească o pisică uluită care Îi sare dintre picioare. Se Împiedică de pisica asta bătrână și Încetinește. Scara pute la greu a pișatul ei. Ne oprim În fața ușii să ne tragem sufletul. — Îmi Închipui că acum și-o trage deja, nu? Întreb eu. — Așa aș zice. Practic pentru astau venit șau intrat n scara de rahat. Lennox
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cel mai Înalt vârf al carierei sale. Are simțul ăla meseriaș de apreciere instinctivă a valorilor, caracteristic curvelor. Hector fluieră și din senin un collie vine spre noi ca din pușcă. Exact când credeam că o să se izbească de noi, Încetinește și ne Înconjoară de câteva ori, scheunând de surescitare. — El e Angus, spune Hector cu mândrie, mângâind animalul care gâfâie entuziasmat. Urcăm În Range Rover. — E frig, zice Claire aprânzându-și altă țigară. — Angus o să tencălzească, zic eu, suindu-mă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
fredonând melodia pe care se derulează genericul din finalul emisiunii Benny Hill Show. Încă mai e pe urmele mele răcnind Brooosss și ne dăm seama că fugim Într-o direcție greșită, ne Îndepărtăm de mașină. Ne uităm În urmă și Încetinim, ne recăpătăm suflul și ne răsucim, stând pe loc și zâmbind pe când ea se apropie de noi gâfâind. Apoi facem un joc rapid de picioare și Îi trântim o intrare În stilul lui Charlie Cooke, Încât, dacă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
unde sunt! Le pescui din buzunar în timp ce arunca o privire fugitivă în spatele său. Omul era doar la câțiva pași de el. Dacă nu reușesc să descui ușa din prima, s-a zis cu mine... Sunt un om mort. Nici nu încetini măcar. Se izbi cu putere de ușa masivă de metal și, ca prin minune, nimeri din prima cheia potrivită în yală. Ușa se deschise, trase cheia și intră repede în imobil. În aceeași secundă, trânti cu putere ușa în urma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
presupunem că a durat mai puțin, răspunse Kara pe un ton aproape tăios. Nu putem trece așa ușor peste asta. Pentru că ne oferă un indiciu prețios despre criminal: nu numai că ușile încuiate nu îl opresc, dar nici măcar nu îl încetinesc. Rhyme privi către Sellitto, care spuse: - Eu am avut de-a face foarte mult timp cu tot felul de spărgători. Dar niciodată nu am dat de cineva care să treacă de încuietori atât de repede. - Am practicat cu domnul Balzac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nu au făcut altceva decât să meargă în jurul lacului, absorbiți de acea conexiune stranie dintre două creaturi diferite, dar complementare, fiecare din ele puternică și inteligentă în felul ei. Încercă și un galop sănătos pe o distanță scurtă, iar apoi încetini până la trap pentru a străbate curbele din partea de nord a parcului, partea de deșert de lângă Harlem. Pace totală. Până când avu loc nenorocirea. Nu avu vreme să își dea seama cum exact se întâmplase. Încetinise foarte mult pentru a lua curba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pe o distanță scurtă, iar apoi încetini până la trap pentru a străbate curbele din partea de nord a parcului, partea de deșert de lângă Harlem. Pace totală. Până când avu loc nenorocirea. Nu avu vreme să își dea seama cum exact se întâmplase. Încetinise foarte mult pentru a lua curba îngustă dintre două tufe crescute peste măsură, când un porumbel zburase exact spre fața lui Donny. Acesta necheză și scăpă aproape total de sub controlul lui Marston, încât aceasta fu aproape aruncată din șa. Imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
escaladezi un gard de câțiva metri. Magicianul nu optă pentru astfel de subtilități, ci se îndreptă cu viteză maximă direct spre poartă. Cei prezenți se împrăștiară, unii din ei fiind foarte aproape de a fi loviți, mai ales că Mazda nu încetini deloc, ci continuă cu aceeași viteză spre poarta opusă. Sachs ezită un timp, dar apoi decise să nu urmeze exemplul - nu cu o mașină instabilă și cu atâția adolescenți prin preajmă. Ocoli clădirea pe afară, sperând să-l reîntâlnească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
improvizate din cartoane și bucăți de tablă. Câteva zeci de vagabonzi, majoritatea bărbați. Locul era ticsit cu instalații ruginite și carcase de mașini abandonate. La prima vedere, se părea că Magicianul se așteptase să iasă pe un drum și nu încetinise când trecuse prin gardul viu. Urmele de cauciuc ce se puteau observa atât prin noroi, cât și prin mușchiul crescut în abundență din cauza umezelii. Traiectoria ulterioară putea fi ghicită după una din barăci, care fusese deplasată, și după un stâlp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
spre școală. Pastorul își reluă observația vigilentă, jucându-se neastâmpărat cu mânerul servietei. Într-un final, după cinci minute care părură interminabile, văzu ceea ce aștepta și pentru ce călătorise atâția kilometri: mașina neagră Lincoln Town Car cu plăcuțe oficiale. Aceasta încetini la o stradă distanță de Școala Cartierului. Pastorul încercă să deslușească ce era scris pe plăcuțele de înmatriculare. Da, era mașina pe care o aștepta... Mulțumesc, Doamne! Doi bărbați tineri îmbrăcați în costume negre coborâră din mașină. Priviră în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
motiv foarte serios pentru care doresc insistent să te văd. Acum și imediat, nu mâine...Rostea fiecare propoziție, în special pe cea din urma, categoric. Și a mai spus ceva: că îmi este etern recunoscător. Afară se opri o mașină încetinind ușor în dreptul scării blocului și am fost convinsă că trimisese pe cineva după mine. - Încearcă să te grăbești!... Te așteaptă șoferul meu la scară!.. - Imediat, am zis, puternic emoționată. Am coborât rapid și am fost întâmpinată cu un buchet
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
familiare ale fricii îmi pișcă adâncurile ființei, înțepându-mi obrajii spongioși, îmi odihnesc o mână pe coapsa lui, nu mai conduce atât de repede, exagerezi, dar el se plânge, de câte ori mă distrez și eu, ți se pare că exagerez, totuși încetinește puțin, ca să pot vedea deșertul Iehuda cum își întinde brațele, eu sunt uimită, privește uscăciunea aceasta, pare a fi o altă țară, iar el spune, este pur și simplu neirigat, atâta tot. În urmă cu doar două minute, totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
el întinde în fața lor schițe asiguratorii, fără a se deranja cu creșterea acestui copil care tocmai i s-a născut, îl va uita peste încă o zi, o va uita și pe ea, și pe mine, dar nu opresc, doar încetinesc preț de o clipă, îmi continui drumul prin orașul acesta epuizant, străzile familiare sunt asemenea unor oameni pe care i-am cunoscut în trecut, dar cărora nu mai am ce să le spun astăzi, așa că trec pe lângă ele repede, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
moartea tuturor colegilor ei intrase în această colonie. Hicks observă nervozitatea femeii care se uita neîncetat la culoarul devastat, la birourile și antrepozitele distruse de foc. Făcu un semn lui Wierzbowski care veni să se plaseze în dreapta lui Ripley. Hicks încetini pasul pentru a se plasa în stânga ei. Ea remarcă escorta ce se formase și se uită la caporal. Acesta îi făcu cu ochiul, sau cel puțin așa crezu ea. Poate îi intrase ceva în ochi. Chiar și în acest culoar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
oțel. ― Semnalul se amplifică. Origine organică. (Cu o mână ținea detectorul, iar cu cealaltă își legăna pușca.) Mișcări neregulate. Dar unde dracu' suntem? Burke examină împrejurimile. ― Bucătăria. Vom traversa zona rezervată pregătirii hranei, dacă mergem tot în direcția asta. Ripley încetinise pasul și rămase în spatele lui Wierzbowski și Frost. Dându-și brusc seama că în urma ei nu erau decât tenebrele, se grăbi să-și ajungă din urmă colegii. Declarația lui Burke fu confirmată când fascicolele lămpilor se reflectară pe suprafețele lucioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pe Jones la un veterinar. Vorbea cu fetița, tot eschivând loviturile de picioare, de coate și evitând mușcăturile. ― Totul e bine, e bine. S-a terminat, nu mai ai de ce să te temi. Ești salvată. Fetița osteni și mișcările ei încetiniră precum cele ale unei jucării mecanice cu arcul slăbit. Se înmuie în brațele lui Ripley, aproape catatonică și se lăsă legănată. Femeia nu reușea să privească cu indiferență această copilă cu buze palide și tremurătoare. Fetița își afundă capul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Aburul și fumul încețoșau imaginile transmise de camerele exterioare și ea trecu pe pilotaj automat, lăsând ordinatorului de bord grija evitării coliziunii cu pereții, în funcție de informațiile pe care i le transmiteau de douăzeci de ori pe secundă telemetrele laser. Nu încetini, știind că mașina va ocoli toate obstacolele. Gorman încetă urmărirea ecranului din postul de operații pe care defilau o succesiune neclară de pereți, își desfăcu chingile și merse spre cabina conductorului clătinându-se, lovindu-se de-o parte și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
bărbatul de lângă ea. ― E bine, zise el. Am ieșit. Au rămas în urmă toți. Nu cred că-și doresc să se bată în teren deschis. Relaxează-te. N-o să ajungem prea departe cu fierotania asta. Zăngănitul se amplifică atunci când mașina încetini. ― Nu-mi cere un diagnostic. Sunt conductoare, nu mecanic. Hicks ciuli urechile pentru a decela originea acestor zgomote metalice. ― Parcă ar fi o osie. Două, poate. Dumneata, efectiv, fabrici pilitură. Drept să spun, mă mir că planșeul ăsta n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
omită nimic, apoi se cufundă din nou în contemplarea ecranelor și cadranelor consolei tactice. Femeia îl părăsi pentru a fi alături de Newt în secția medicală. Agățată în bandulieră, noua sa prietenă de metal și plastic se legăna ușor pe umăr. Încetini mersul când auzi pași în față, apoi se destinse. Un extraterestru ar fi făcut mai mult zgomot decât locotenentul Gorman, care apăru în pragul laboratorului, slăbit, dar refăcut. Burke, aflat în spatele militarului, abia îi aruncă o privire. Asta era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
automate pentru a se branșa. Alimentarea cu carburant și controlul final porniră imediat. Erau sarcini banale, de rutină, care nu necesitau supervizarea unor oameni. De fapt, nava efectua aceste operații mai eficient de una singură. Oamenii erau niște încurcă-lume și încetineau procesul. Sasurile se deschiseră și se închiseră la loc. Ordinatorul lui Sulaco și cel din navetă schimbară câteva date. Un avertisment înregistrat răsună în vastul buncăr. Așa cerea regulamentul, deși n-avea cine să-l audă. ― Atenție, atenție. Începutul operațiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ar fi știut de ce. La sosirea navetei ne-ați fi transportat la bordul ei. Și dacă am fi fost fecundate, parazitate, ziceți-i cum vreți, apoi plasate în chesoanele criogenice până să ne venim în fire, efectele hipersomnului ar fi încetinit metabolismul embrionului străin odată cu al nostru. Chestia asta n-ar fi ajuns la maturitate pe parcursul călătoriei de întoarcere. Nimeni n-ar fi știut ceea ce incuba în corpurile noastre și, la sosirea în stația Gateway, am fi fost imediat transportate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Metalul topit picura pe el, iar pasajul strâmt se umplu de scântei care aruncau o lumină albicioasă. Aruncătorul de flăcări al lui Vasquez mugi iar și scuipă foc. ― O să rămânem pe uscat. Creaturile se apropiau întruna, cu toate că înaintarea lor era încetinită de îngustimea locului. Hicks tăiase trei părți ale unei ieșiri dreptunghiulare și, înjurând, se rezemă de peretele opus și dădu cu putere cu piciorul în metal. Placa se îndoi. Reluă operația și aceasta cedă. Fără să-i pese ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
îmbrăcămintea îi rămase în mâini. Urletul copilei se repercută în pasajul înclinat. Dispăru în beznă. Hicks aruncă haina și se uită la Ripley. Se fixară astfel câteva secunde, apoi femeia își dădu drumul și alunecă la rândul ei în puț, încetinindu-și coborârea frânând cu picioarele. La punctul de intersecție cu nivelul inferior, țeava forma o furcă la fel ca pasajul pe care merseseră adineauri. Văzând haloul lămpii sale în josul puțului din dreapta, ea-și deplasă gerutatea corpului pentru a se îndrepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
unei truse de prim ajutor era împrăștiat în jurul lui. Niște medicamente ajutau carnea dizolvată să se reconstituie. Durerea rămânea de nesuportat și fusese nevoie de mai multe injecții antalgice. Aceste produse îl mai ușurau, dar îi încețoșau privirea și-i încetineau reflexele. Singurul sprijin pe care-l putea oferi lui Ripley ar putea fi numai de ordin moral. Bishop o văzu și încercă să o facă să se răzgândească. ― Renunță, Ripley, chiar dacă înțeleg ce simți. ― Zău? replică ea scurt fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cunoștea mare lucru în materie de grenade, artificii eclerante și alte gadgeturi militare. Cel mai greu era că se afla singură pentru prima dată de la aterizarea lui Acheron. Complet singură. Nu avu timp suficient să mediteze: motoarele liftului de mărfuri încetineau. Platforma se imobiliză brusc și cușca de siguranță se retractă. Ripley ridică țevile alăturate ale puștii lansatorului de flăcări când ușile se căscară. Un culoar pustiu se deschidea în fața ei. La strălucirea sistemului de iluminare se adăuga roșeața incandescentă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]