3,105 matches
-
care putea avea parte În Shanghai. Ținîndu-și brațul Învinețit și furios pe el Însuși că-și pierduse șapca de școală, Jim ajunse În cele din umră pe Amherst Avenue. Își trase mîneca de la cămașă peste urmele negre care Îi brăzdau Încheietura mîinii. Mama lui se temea tot timpul de primejdiile și violența de pe străzile Shanghai-ului, dar nu știa nimic despre lungile lui plimbări cu bicicleta prin oraș. Amherst Avenue era pustie. Mulțimea de cerșetori și refugiați dispăruse. Chiar și bătrînul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la ambasada britanică. — Odată i-am fost prezentat doamnei Sun Yat-Sen, zise el. — Doamnei Sun? I-ai fost... prezentat? — Aveam doar trei ani și jumătate. Jim rămase nemișcat În timp ce mîinile albe ale lui Basie Îi explorau buzunarele. Ceasul alunecă de la Încheietura mîinii și dispăru În Întunericul de apă de colonie și pudră de față de sub pătură. Totuși, manierele blînde ale lui Basie, ca și acelea ale servitorilor care Îl Îmbrăcaseră și Îl dezbrăcaseră cîndva, erau ciudat de liniștitoare. Marinarul Îi pipăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de aur, pe care-i vinde la Hongkew. Cu un zîmbet plin de subînțeles, Frank ridică o cheie de șuruburi, murdară de ulei, și atinse bărbia lui Jim. — E bine că nu ai dinți de aur, altfel... Îl lovi peste Încheietura mîinii. Jim se ridică, amintindu-și cum Îi cercetase Basie gingia. Zgomotul scos de motorul camionului vibră prin cabina metalică. Se purta cu băgare de seamă cu acești doi marinari din marina comercială, care scăpaseră cumva din plasa japoneză din jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
șir lîngă Basie, făcîndu-i vînt marinarului care zăcea pe salteaua lui, sub lumina ce venea de sus. Valul de aer proaspăt Îl Învioră curînd și, unul cîte unul, Își scoase bandajele de hîrtie care Îi fluturau pe față și la Încheieturile mîinilor. Ajutat de Jim, Își mută salteaua de lîngă soldatul englez muribund de lîngă perete. După o săptămînă, se refăcuse suficient ca să-i poată urmări pe paznicii japonezi și pe femeile eurasiatice care găteau pentru deținuți. În timp ce curăța gamela lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de detenție nu-i Împărtășeau emoția. Ședeau morocănoși pe bănci, cu ochii În podea. Una dintre misionare zăcea pe podea, Îngrijită de un alt deținut, un britanic cu părul blond-roșcat și un obraz Învinețit, care, cu o mînă Îi ținea Încheietura mîinii, iar cu cealaltă o apăsa pe diafragmă. Cei doi băieți englezi, Încă nefiind conștienți de moartea mamei lor, ședeau Între Basie și perechea de olandezi. Jim așteptă pînă cînd Basie Își ridică privirea, dar stewardul nu păru să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
luptă cu un singur motor Îi depăși și se Înălță pe cerul după-amiezei tîrzii, purtat de luciul auriu al aripilor. Jim Își ridică brațele și lăsă ca razele soarelui să cadă pe vopseaua de camuflaj care Îi păta mîinile și Încheieturile, Închipuindu-și că și el este un avion. În spatele lui, olandeza se prăbușise pe podeaua avionului. Zăcea la picioarele bătrînului ei tată, În timp ce doctorul Ransome și soldatul japonez Încercau să o ridice la loc. Traversară un pod de lemn peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bărbat aproape gol, purtînd saboți și un șort zdrențăros, Îl strigă de pe treptele Blocului G. În mîini ținea mînerele unui cărucior de lemn cu roți de fier. Deși căruciorul nu era Încărcat, mînerele aproape că-i scoseseră bărbatului brațele din Încheieturi. Le spuse ceva englezoaicelor care ședeau pe treptele de beton În rochiile lor de bumbac decolorate. În timp ce gesticula spre ele, omoplații păreau că i se desprind de spate, gata să zboare peste gardul de sîrmă ghimpate. — SÎnt aici, domnule Maxted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Închipuie, probabil, că avem un teren de golf aici și Își fixează compasele după bombeurile tale. — Asta Înseamnă că ajut la efortul de război? — Într-un fel... Înainte ca Jim să-și poată Încălța pantofii, doctorul Ransome Îl apucă de Încheietura mîinii. Majoritatea rănilor de pe picioarele lui Jim erau infectate și, dată fiind alimentația săracă, n-aveau să se vindece niciodată ca lumea, dar deasupra Încheieturii mîinii drepte era o ulcerație de mărimea unui bănuț, plină de puroi. Doctorul Ransome mută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un fel... Înainte ca Jim să-și poată Încălța pantofii, doctorul Ransome Îl apucă de Încheietura mîinii. Majoritatea rănilor de pe picioarele lui Jim erau infectate și, dată fiind alimentația săracă, n-aveau să se vindece niciodată ca lumea, dar deasupra Încheieturii mîinii drepte era o ulcerație de mărimea unui bănuț, plină de puroi. Doctorul Ransome mută tava cu ceară topită de pe lampa cu lumînare. Puse să fiarbă o lingură de apă Într-un vas de metal, apoi stoarse și curăță ulcerația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
domnul Maxted cutreierau lagărul Împingînd cărucior, de parcă sperau că vreo Încărcătură de orez sau de terci ar putea răsări sub picioarele turnului de apă sau printre mormintele din cimitir. Odată domnul Maxted Îl surprinse pe Jim uitîndu-se la oasele de la Încheietura mîinii doamnei Hug, care ieșiseră din mormînt, la fel de albe ca și pista de aterizare de pe aeroportul Lunghua. Lui Jim i se părea că un vid ciudat Înconjoară lagărul. Timpul Încetase să mai existe la Lunghua, iar mulți dintre prizonieri erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de muniție. Cu lădița În mînă, Jim se Întoarse după el. — Aproape am ajuns, domnule Maxted. Simt mirosul docurilor. — Nu te Îngrijora, Jim, sînt cu ochii pe noi. — Rațiile noastre... Domnul Maxted Întinse mîna și Îl apucă pe Jim de Încheietura mîinii. Stors de malarie și malnutriție, trupul aproape că i se unea cu vehiculul distrus din spatele lui. Cele trei camioane trecură mai departe, cauciucurile lor sfărîmÎnd sticla spartă care acoperea pămîntul. Pacienții spitalului zăceau unii peste alții ca niște covoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aerul serii ca un panou argintiu care face reclamă Însemnelor escadrilei sale. Jim se uită fix la uriașul avion distrus și se așeză lîngă domnul Maxted, printre trupurilor Înghesuite unele de altele sub lumina Înserării. Foamea Îl amorțea. Își supse Încheieturile degetelor, mulțumit chiar și de gustul puroiului lui, apoi rupse tulpini de plante de pe marginea drumului și mestecă frunzele acide. Un caporal japonez Îi escorta pe doctorul Ransome și pe doamna Pearce spre docuri. Debarcaderele și depozitele, care de la distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
părăsească pe arhitectul muribund și să se alăture formației de marș În noapte. — Trebuie să plec acum, domnule Maxted. E timpul ca războiul să se fi terminat... Încercă să stea În picioare, cînd simți că domnul Maxted Îl apucă de Încheietura mîinii. — Nu te duce cu ei... Jim... stai aici. Jim așteptă ca domnul Maxted să moară. Dar el Îi ținea Încheietura mîinii apăsată pe iarbă, de parcă Încerca s-o lege de pămînt. Jim văzu formația de marș tîrÎndu-se spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ca războiul să se fi terminat... Încercă să stea În picioare, cînd simți că domnul Maxted Îl apucă de Încheietura mîinii. — Nu te duce cu ei... Jim... stai aici. Jim așteptă ca domnul Maxted să moară. Dar el Îi ținea Încheietura mîinii apăsată pe iarbă, de parcă Încerca s-o lege de pămînt. Jim văzu formația de marș tîrÎndu-se spre tunel. Incapabil să meargă mai mult de trei pași, un bărbat căzu și fu lăsat pe pista de zgură. Jim ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să zboare. Jim se lăsă În genunchi, sperînd că Îl va ascunde camuflajul decolorat al avionului Hayate. Observă că acest ofițer-pilot japonez avea sub douăzeci de ani, un chip nedeslușit, cu nasul și bărbia fără oase. Pielea lui cenușie și Încheieturile proeminente ale mîinilor Îi sugerau lui Jim că pilotul era elev de școală și era la fel de Înfometat ca și el. Doar oftatul lui gutural era scos de răsuflarea unui bărbat matur, de parcă, alăturîndu-se unei unități kamikaze, i se dăduseră gîtlejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mașină... Descuie poarta și Îi făcu semn lui Jim să intre. Auzind zăngănitul lanțurilor, englezul cu mîinile bandajate, care Îl Împușcase pe soldatul Kimura, veni dinspre casa paznicilor. Deși slab, avea un fizic puternic, nervos și o paloare accentuată de Încheieturile Însîngerate ale degetelor. Jim văzuse aceeași piele albă ca de cretă și aceeași ochi bolnavi la prizonierii eliberați după luni de temniță În celulele de sub pămînt de la cartierul general al poliției din Bridgehouse. Pieptul și umerii Îi erau acoperiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un sunet aspru și umed, de parcă Încărcătoarele lor ar fi fost umplute cu apă. Un aer trist se Întindea peste fluxul vlăguit care se lovea de plajă. Țeava strălucitoare a obuzierului Guomindangului din spatele Înălțimii Pootung scoase o flacără ce lumină Încheieturile degetelor lui Jim, care ținea volanul mașinii Buick, și incendie turela de luptă a submarinului tras la mal, la circa o sută de metri mai departe. Jim observă un avion de recunoaștere ieșind din norul de fum, scuturîndu-și picăturile gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ușile din spate ale mașinii s-a deschis și o fetiță de vreo trei ani - probabil Avocado - a sărit din mașină, a fugit spre Claudia și s-a aruncat la ea. Claudia s-a strâmbat, a apucat zdravăn copilul de Încheieturi și s-a Întors spre bona care o urmase pe Avocado afară din mașină. —Marta, acești pantaloni pentru gravide sunt un unicat de la Donna. Nu ți-am spus să nu o lași pe Avocado să se apropie de mine când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
are nevoie de aer. Deoarece tocmai se servea ceaiul, oamenilor vârstnici nu trebui să li se spună de două ori. — Fi mi-a zis că vei veni și tu, dar nu te-am recunoscut cu părul strâns. O ținea de Încheietură și Îi lua pulsul. — Doar privitul circumciziei te-a făcut să leșini sau mai e și altceva? Ai mâncat azi? Ruby a reușit să Înjghebe o explicație ciuntită despre amestecul de analgezice și șampanie. —Ești doctor, deci? Bolborosea cuvintele. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
râs. — Nu pot să cred c-ai zis asta! Parcă văd că următoarea mișcare e să-mi pun portjartiere și coif alb. —Oooo, da, da, ce idee bună. Încă râzând, Încercă să-i dea un ghiont, dar el Îi prinse Încheietura În aer și Începu s-o sărute. Ea avu o tentativă să-l oprească, dar apoi i se lasă pradă. Scoate-ți bluza, spuse el Începând să-i desfacă nasturii. —Ce? Nu? Nu fii caraghios. Ar putea să intre cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
aduceam aminte... corpul ei stins, asemeni șemineului fără foc, gâtul alb, înclinat, privirea tristă, enigmatică. Nu, nu făcusem totul singur. Ea o dorise, tot atâta cât mine. Mai mult decât mine. Și peretele, și scaunul care cădea în spatele nostru, și încheieturile mâinilor imobilizate sus pe hârtia lucioasă a posterului îmi reveneau în fața ochilor. Amintirea se afla în întunericul stomacului meu. Unde învia până și mirosul nostru împreună. Mirosul delirului care șterge mirosul cenușii. Fusese o acuplare disperată. Iar disperarea îi aparținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o glumă. Mama ta mă privește din nou fără neîncredere. — Cretinule, râde. Și bea o înghițitură de coca cola. — Ne simțim bine și așa, nu crezi? Dar eu mă gândesc la un fir care vibrează în vânt, la o mică încheietură care să mă țină prins de pământ. Eu sunt, Elsa, zmeul acela, eu sunt cel care zboară. Un trapez de stofă sfâșiată pe cer și jos umbra lui mare care urmărește puișorul meu, bucata care îmi lipsește. De ce nu te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să ne-o spunem nouă înșine. Ea s-a dat bătută mai repede decât credeam. Apoi au urmat sfaturile și jurămintele. Aplecat pe tejgheaua unui magazin, completam cecul. Am ales cea mai scumpă cască. Mama ta a ciocănit-o cu încheieturile degetelor să-i încerce duritatea, un ultim inutil gest de apărare. Apoi a pipăit căptușeala care trebuia să protejeze capul tău. Capul său. — Ține și cald, a spus și a zâmbit trist. Tu i-ai strâns umerii, ai scuturat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
rest de respirație. Murise gândindu-se la mine, încercând să mă îmbrățișeze sau să mă alunge pentru ultima oară. E noapte, apa s-o fi răcit de-acum. Apa care a fost fierbinte până când sângele a ieșit cu ușurință din încheieturile tăiate. A folosit poate un briceag sau lama de bărbierit pe care o lăsasem acolo. Este important instrumentul cu care alegi să te omori, înseamnă deja un testament. Din întuneric se ridică un țipăt. M-am împiedicat și am căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
merge la cimitir, cuiva care a avut de curând un copil. Unde ai făcut avort? — La țigani. — Ești nebună... Trebuie să vii la spital. — Nu-mi plac spitalele. Nu-ți plac chirurgii, m-am gândit, și am prins-o de încheietura mâinii. — Trebuie să vii cu mine. — Lasă-mă, mă simt bine. Mi-a respins mâna. Nu mai eram bărbatul ei. Mâna mea era mâna nimănui. Avea din nou chipul împietrit, golit de oricare din expresiile pe care i le cunoșteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]