2,199 matches
-
dizlocă și maximizează spaima nu poate fi altfel decât apăsător. Unica lui șansă e inventivitatea, deci unica nădejde a ne-adevărului e ficțiunea. Care lector ar zăbovi în astfel de locuri fioroase dacă n-ar ști că nu sunt decât închipuiri? Conchidem deci că e vorba de ficțiune. O ficțiune care nu vrea să facă cititorului pe plac, nu cum o făceau Jane Austen ori Galsworthy. Ficțiunea aceasta îl aduce pe lector la exasperare. Opera Desperado are doi poli opuși: pe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ca să-l informeze că "pretutindeni suntem acasă", așa că Tim se întoarce la bunici. Dar nu înainte de a visa insula lui Defoe, pe care găsește floarea soarelui, care creștea în fața casei lui din Londra. Unicul om de pe insulă îi spune: ... în închipuirea mea izolată îmi amintesc că nu sunt singur, ci înconjurat de înaintașii mei. I se spune insulei "emblema existenței" și o scaldă valuri de "muzică englezească". În cele din urmă, Tim se duce la școală și-și face primul prieten
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
subterană, de care poeta nu e conștientă, întrucât limba ei maternă e engleza și întreaga ei structură e clădită pe valorile englezești. Ceea ce supraviețuiește din strămoșii ei în ea este încercarea disperată de a mântui lumea prin puterea propriei ei închipuiri. Ce o ține pe Mimi Khalvati departe de "poveste" e feminitatea ei, arăbească și europeană în același timp. Sensibilitatea ei profundă și intimitatea ei caldă s-au potrivit mai bine cu lirismul. Versurile ei sunt o bucurie a sentimentului. Povestea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și acest miez de real, ghicit numai, este în fond inima vie peste care poeta clădește literatură. Această mică explicație în marginea poeziei lui Mimi Khalvati arată încă o dată că Meșterul Manole, eroul român al unui mit tragic ce pune închipuirea înaintea realului, apare tragic doar dacă îl privim prin ochii Anei victimă de bună voie dar nu Ana este eroul pe care se clădește povestea. Manole, centrul de greutate al poveștii, al simbolului, e de fapt cel care a ales
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
roșu, de violențe ce curg spre prezent. Poeta nu se mai simte acasă acolo; spațiul primilor ani de existență o apasă. Bucuria ei este poezia, iar acest suflet încercănat e jertfa de real pe care poeta o zidește în opera închipuirii ei. Cât despre al doilea râu de mâhnire (după zbaterea între două identități, două lumi, două timpuri), acesta este tot o zbatere de data aceasta între două iubiri. Nevoia de cuplu este esențială. Toate poemele sunt poeme de dragoste în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
drumuri, care în cazul de față a desfigurat Heights, demolând locul istoric care era Middagh Street numărul 7. Când fugeau sclavii, unul dintre drumurile evadării lor era pe sub Heights, cu ascunzători și cărări secrete. Poate că asta e doar în închipuirea mea. Multe locuri încărcate de istorie pățesc așa. După ani întregi de insistențe din partea unui grup, printre care și părinții mei, Heights a fost declarat loc istoric, pentru a proteja ce a mai rămas din el, inclusiv clădirile de la început
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o graniță și mai greu de trasat, una la care ajung să mediteze toți prozatorii la un moment dat granița dintre ceea ce numim de comun acord lumea reală și o altă lume, care există și ea, dar mai ales în închipuire, lumea imaginară, lumea amintirii și născocirii. Într-un cuvânt, granița dintre real și imaginar. Cred că suntem toți ființe hibride, ambigue, care locuim în ambele lumi, și le putem percepe pe ambele cu lirism. De îndată ce ne dăm seama cât de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e despre sine (doar de acolo izvorăște) dar nu e neapărat necesar ca propria experiență de viață să intereseze pe cineva și, oricum, ea e doar o sursă limitată. Mai devreme sau mai târziu, trebuie să imaginezi. Sunt încredințat că închipuirea autorului (nu doar înlănțuirea amintirilor lui) aprinde imaginația lectorului, și din ea izvorăște fiorul aparte al prozei: faptul că ceva despre care știm că e doar închipuire poate prinde viață și deveni real, poate deveni experiență autentică, ceva ce era
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sursă limitată. Mai devreme sau mai târziu, trebuie să imaginezi. Sunt încredințat că închipuirea autorului (nu doar înlănțuirea amintirilor lui) aprinde imaginația lectorului, și din ea izvorăște fiorul aparte al prozei: faptul că ceva despre care știm că e doar închipuire poate prinde viață și deveni real, poate deveni experiență autentică, ceva ce era cât pe ce să ni se întâmple. Revenind la relațiile părinți-copii, copilăria mea a fost fericită și liniștită, iar relațiile cu părinții au fost bune. Iată deci
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și e o expresie inteligent aplicată. Nici că se putea spune mai bine. Lumea e frumoasă și sunt visător, dar cum lumea e vis, cum să ai încredere-n ea? Peste tot sunt spaime. N-am idee dacă sunt spaimele închipuirii mele ori ale lumii din afara mea. M-am molipsit de spaime de la părinții mei, dar nu mă simt terorizat. Există un poem, Against Dullness, care e un text cheie în ce privește această arie intimă. În poem, soția mea tocmai a intrat
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
el spune: Găsesc acest cuvânt absolut nefericit. Este mărunt, incomplet și fals. Să spui că grotescul este trupul, și că sublimul este sufletul; să pretinzi că creștinismul a lucrat pentru adevăr, împărțind astfel pe din două elemetele artei: acestea sunt închipuiri de poet liric și nu de critic serios. Desigur, sunt alături de Victor Hugo, când cere zugrăvirea omului în întregul său; eu aș adăuga, a omului așa cum este, readus în mediul său. Dar să împarți subiectul; să ai de o parte
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sat. Un „decameron” în care mai multe personaje spun povești, despre ei și despre alții. Tonul este însă naturalist, rebrenian, cu bătăi, răzbunări, omoruri, închisori, o atmosferă crudă, neidealizată. O excepție de la tema țărănească se află în romanul Geniul și închipuirea (1997), care tratează tema creatorului de geniu, văzut ca o „pendulare dramatică” între aspirație și eșec, împlinire și ratare. Acest roman merită o atenție specială, nu doar pentru stilul clar, lipsit de înflorituri metaforice, dar și pentru problematica gravă pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285551_a_286880]
-
vrăjitor practicând chiromanția, spiritismul și chiar magia neagră și care vrea să-l convertească la diabolism. Ambii prieteni, poetul și profesorul, obsedați de ideea geniului, poartă discuții repetate despre geniu și nebunie, geniu și putere, geniu și prostie, geniu și închipuire etc. Poate că acesta este cel mai bun roman al scriitorului. SCRIERI: Clopotul viselor, Craiova, 1975; Dealul lupului, Craiova, 1978; Poveștile de fiecare zi, București, 1982; Drum în tăcere, Craiova, 1987; ed., I-II, Craiova, 1997; Povestiri de pe Desnățui, Craiova
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285551_a_286880]
-
mai bun roman al scriitorului. SCRIERI: Clopotul viselor, Craiova, 1975; Dealul lupului, Craiova, 1978; Poveștile de fiecare zi, București, 1982; Drum în tăcere, Craiova, 1987; ed., I-II, Craiova, 1997; Povestiri de pe Desnățui, Craiova, 1988; Goana, București, 1989; Geniul și închipuirea, Craiova, 1997; Sfântul drac sau Judecata de... acum, pref. Tudor Nedelcea, Craiova, 1999. Repere bibliografice: V. Mihai, „Clopotul viselor”, ST, 1976, 7; Aureliu Goci, „Poveștile de fiecare zi”, R, 1983, 5; Firan, Profiluri, 99-100; Popa, Clasici, 112-115; Ulici, Lit. rom
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285551_a_286880]
-
se prăvălește în marasmul unor trăiri haotice și impure. După sinuciderea, nemotivată, a Rahilei, degringolada lui se precipită spre un jalnic sfârșit. Dacă postura sentențios-cogitativă nu o prinde deloc pe autoare, târând confesiunea într-o încețoșare fără speranță, stările fluide, închipuirile vaporoase îi smulg, nu chiar „vorbe de argint”, dar, orișicât, exprimări ceva mai norocoase. Cu un fir epic încâlcit, romanul Statuia care arde (1934) plutește în aceeași nebuloasă cu pretenții moral-filosofice. Codrea, un „răzvrătit” pe care nu îl sperie hărțuielile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
grand passage) (Poncet, 1996 : 94). En traduisant le syntagme " la rădăcinile brazilor " (littéralement : " aux racines des sapins "), Jean Poncet crée une métaphore : " au berceau des racines ligneuses " (În munți/Dans leș montagnes) (1996 : 122). À partir d'une comparaison, " o închipuire că fumul " (" un être imaginaire comme la fumée "), Paula Romanescu crée une métaphore : " O fată frumoasă e/o închipuire că fumul [...]. " " Une belle fille c'est une icône de fumée [...]. " (Catrenele fetei frumoase/ Chant à la belle fille) (Romanescu, 1998
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
crée une métaphore : " au berceau des racines ligneuses " (În munți/Dans leș montagnes) (1996 : 122). À partir d'une comparaison, " o închipuire că fumul " (" un être imaginaire comme la fumée "), Paula Romanescu crée une métaphore : " O fată frumoasă e/o închipuire că fumul [...]. " " Une belle fille c'est une icône de fumée [...]. " (Catrenele fetei frumoase/ Chant à la belle fille) (Romanescu, 1998 : 64). Le travail interprétatif mène à des traductions réussies dans le cas des images plus amples : " Prinși de duhul
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
gorunule " (" chêne ") par " jeune chêne ". Cette modification mène à un changement de la voix du texte. À part leș appellatifs, d'autres termes employés par leș traducteurs produisent un changement de registre : " Când eram copil mă jucam cu tine/și-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie. " " Enfant, je jouais avec țoi/et dans mă fantaisie je te mettais en pièces comme un joujou. " (Psalm/Psaume) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 125). La traductrice donne comme équivalent du terme " jucărie " (" jouet ") le nom " joujou
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
texte d'arrivée une oralité plus évidente par l'emploi du moț " voilà ". Să version contient aussi un changement sémantique, le nom " ciel " (" cerul ") étant précédé par l'adjectif possessif " mon ". " Când eram copil mă jucam cu tine/și-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie. Du temps de mon enfance/Je jouais avec Țoi/comme on joue à la poupée. " (Psalm/Psaume) (Romanescu, 1998 : 49). Dans cette version, le " jouet " (" jucăria ") du texte source devient une " poupée ". La traductrice
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
ficțiuni fermecătoare: e sentimentalitate, e vis și emoție, sunt situații dramatice, simboluri profunde și poetice. [...] Kimon Loghi era pictorul, poetul și fantezistul care să înțeleagă și să redea aceste frumuseți miraculoase: penelul lui strălucește de culori calde, de armonii delicate; închipuirea lui, ca și smeii din basme colindă toate tărâmurile: sensibilitatea lui se emoționează de motivele lirice și sentimentale; talentul lui, depășește cutezător realitățile banale și efemere, pentru a fixa frumusețea și eternitatea simbolurilor"216. Asemeni lui Jacek Malczewski (Polonia), Mihail
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în raport cu imaginea idealizată, confecționată după chipul și asemănarea operei. La rândul lui, Luchian realizează un portret la maturitate al poetului și-i trimite lui Titu Maiorescu o fotografie după acest portret. Ulterior, chipul lui Eminescu -, importanța chipului în relație cu "închipuirea" în poezia poetului este relevată cu acribie de Petre Popescu-Gogan256 -, va cunoaște o idealizare, va deveni "hiper-eonic". A doua tratare a acestui chip nu o exclude pe prima, numai că acum i se configurează un profil cristic-martirologic poetului, cu puternice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
arzătoare, În calitatea de stăpân peste infern, peste adâncimile subterane. Făptura sa stranie, ca și Înaintarea sa este o caracteristică a visului și se asociază cu efectul produs asupra fetei de Împărat. 7. Iubirea astrului este mai presus de orice Închipuire umană, În ciuda imposibilității comunicării, aceasta simbolizând voința supremă a geniului de a se apropia de lumea pământeană: „Da, mă voi naște din păcat Primind o altă lege; Cu vecinicia sunt legat, Ci voi să mă dezlege...” Chemarea fetei reprezintă o
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de atitudini și de moduri de a reacționa după o logică, alta dar nu mai puțin tare decât a conștiinței, un ritm interior, consolidat într-un fel de tainic simțământ al destinului, un apetit primar de forme, o efervescență a închipuirii dătăroare de sens, adică un mănunchi de inițiative de o putere spărgătoare de stavili ca a semințelor și de o exuberanță năvalnică, precum a larvelor sau a vieții embrionare. Toate aceste atitudini, orizonturi, accente, inițiative răzbat în pofida presiunii ce-o
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
perioada imediat următoare punerii ei în funcțiune, prilej pentru Panait Balș, plenipotentul (împuternicitul) soției sale la proces, de a expune pe scurt istoricul construcției în felul următor: „zidirea ei s-a început de mine încă din anul 1856 și, neavând închipuirea a o găti, am fost silit a arenda moșia mea, Torceștii, d-lui Alecu Anastasiu și să-1 scad din costurile morii pentru gătirea ei [...], care a costat 12.000 galbeni; în adevăr, arendașul s-a achitat de a sa datorie
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]