4,538 matches
-
povești despre lungii ani care se scurseseră. Henri-Maximilian se distinsese ca soldat în timp ce Zenon devenise mai iconoclast. Gândirea lui filosofică, teologică și științifică a devenit atât de îndrăzneață încât trăiește aproape într-o constantă suspiciune. Paranoia lui este amplificată de înclinația sa sexuală spre sodomie, pe care Yourcenar o eludează și abia o explorează. Îi este suficient să descrie cum el continuă să cedeze ispitei cărnii de bărbat tânăr. Dar fuge din nou și scapă de Inchiziție, de fiecare dată trăind
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
fiecare epocă, școală sau curent literar, a căror evoluție a fost stopată din cauza unei "comodități tehnice"28 manifestate la nivelul alegerii temelor sau sistemului de expunere. De aceasta se leagă și o altă trăsătură importantă a operelor parodice, și anume înclinația autorului lor de a da curs operațiilor combinatorii de procedee într-o manieră cât mai apropiată și, în același timp, distanțată ca semnificație de original. Dublul sens, interpretarea parodiilor dintr-un dublu unghi de vedere, ca opere polemice și creații
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
preistoria discursului romanesc" și "Eposul și romanul" din volumul Probleme de literatură și estetică, Bahtin studiază particularitățile evolutive ale romanului din epopeic, ale epicului din eroic, concluzionând că la baza separației dintre sacru și profan (corespunzătoare binomului epopee/ roman) stă înclinația către parodiere a autorilor, care a intrat în spațiul scriiturii o dată cu invazia realului în imaginar. "În epoca elenismului are loc contactul cu eroii ciclului epic troian; eposul se transformă în roman", dar "materialul epic se transformă în material romanesc" numai
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
receptarea textului), pentru că participă activ la definirea genului prin percepția (deci existența) operei ca atare 55, și, în consecință, recunoașterea fermă a textului țintă, a obiectului parodiat. Deși manifestă multe din trăsăturile parodiei în calitatea lor de transformări ce vădesc înclinația spre ludic, oulipismele rezultând în urma "jocului de-a limbajul", creațiile grupului Ou.Li.Po ridică și problema diferențelor: "la parodie est un jeu d'adresse; l'oulipisme est un jeu de hasard, comme la roulette"56. Hipertextul este fie produsul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
puteau sta altfel nici în lumea veche. Chiar și in absentia, importanța parodiilor de odinioară nu poate fi negată, căci simpla lor menționare, la un moment dat, în tratatele de poetică, oricât de rudimentară 71 ar fi terminologia acestora, atestă înclinația scriitorilor vremii, chiar și a celor de primă scenă, pontifi în genul lui Homer, de a-și încerca talentul în compoziții parodice. Mai mult chiar, anumite concepte lansate de Aristotel sau Quintilianus diferențiază net modul de a gândi și clasifica
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nu fac parte din fruntea ierarhiei sociale, dar care sunt numeroși și cărora, din această pricină, le și era destinat acest tip de literatură. Suferind, ca în orice epocă istorică, de maladia realismului, și parodia antică va "oglindi" moravurile și înclinațiile caracterologice ale castelor sociale inferioare. Ia astfel naștere un tip specific de parodie, mai puțin discutată, pe care unii cercetători o numesc parodia moravurilor unei societăți. Așa de pildă, în romanul Satyricon al lui Petronius, centrul spațial de greutate, locul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
subiectul ei eroic, rezultatul fiind întotdeauna un text de o factură atât de diferită, cu o semnificație complet răsturnată, ne putem întreba dacă nu se întâmplă același lucru cât privește multitudinea medievală a versiunilor aceluiași text, survenite în funcție de imaginația și înclinația spre ficțiune (și ea un gest de rezistență, dacă nu chiar de revoltă împotriva constrângerilor dogmatice) manifestate de copiștii care trudeau la apariția lui. Așa cum rapsozii parodiau, prin recitările lor, epopeile, și "scribii" luau uneori inițiativa de a modifica fie
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
să râdă și să ridiculizeze de la romani", scrie Mihail Bahtin 134, sesizând că specificul mentalității latine trebuie căutat și în deriziune, în negarea savuroasă a lucrurilor până atunci acceptate drept solemne, printre care și prăfuitele postamente literare. De fapt, această înclinație către râs, bună-dispoziție și uneori satiră (Satura tota nostra est!, avea să exclame Quintilianus) a fost atât de puternică încât s-a menținut și după apunerea civilizației latine, în ciuda agelaștilor care au prezervat numai o cantitate minimală din creația romană
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
text/ vers, fie a datelor definitorii pentru un stil/ o temă/ o tipologie etc. Nu se definitivase încă o conștiință generică a parodiei, iar autorii o foloseau știind că se află la intersecția mai multor genuri, uneori dintr-o simplă înclinație ludică, alteori cu vehemență satirică, selecționându-și însă textele sau autorii "atacabili" din genuri diferite. În spațiul prozei, plăcerea ficțiunii și gustul pentru eroic sunt înlocuite de plăcerea povestirii, de cultivarea discursului/ discursurilor aparținând diverselor personaje, printre care și cel
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
momentul instalării modernismului. 2.2.2. Parodia romanului din "fragmente": Petronius Arbiter Cel dintâi roman latin important, Satyricon, pe care mulți savanți l-au socotit o satiră menippee mai dezvoltată, a apărut nu paradoxal, ci firesc, dacă luăm în calcul înclinația naturală a latinilor de a râde de orice, chiar și de râsul însuși ori de satiră ca o parodie a formulei consacrate de satiră menippee. Vom demonstra acest fapt când ne vom ocupa de analiza textului în sine; pentru început
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
urmează îndeaproape momentele cele mai importante ale cinei, fiind întreruptă de intervențiile unor povestitori. Schimbul lent de replici dintre personaje vizează în continuare trecerea de la un fel de mâncare și băutură la altele. Descrierile amănunțite ale felurilor gastronomice trădează și înclinația spre parodierea literaturii de călătorie, ce obișnuia să acorde un exagerat merit gastronomiei locale în defavoarea culturii și a prezentării oamenilor. Petronius lasă impresia că a fost un predecesor dacă nu la fel de talentat precum Rabelais, cel puțin la fel de stăpânit, de obsedat
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
așadar "proptele" din partea publicului. Însă intenția a devenit limpede pentru toată lumea atunci când prima ediție completă, cu douăzeci și opt de cânturi, din 1483, s-a intitulat Morgante maggiore. O dată personajul episodic transformat în erou și "botezat" după Carol cel Mare, parodierea cu înclinații burlești a început să suscite reacții și în spiritele mai puțin erudite. Nivelul evenimențial are o structură extrem de complicată, "abracadabrantă" chiar: acțiunea se multiplică la nesfârșit, lăsând parodia să lucreze în voie. Pulci parodiază, dar și inovează, ajungând la un
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și va fi tălmăcită de el, dar nu oricum, ci "pantagruelizând, adică citind cu paharul în mână minunatele fapte ale lui Pantagruel"253. Descoperirea arborelui genealogic al lui Gargantua alături de simbolurile beției, într-un cavou cu inscripția hic bibitur, trădează înclinația spre causerie pe care naratorul istoriei o manifestă ori de câte ori resimte nevoia unui pahar de vin, dar și legătura dintre cele două verbe (a bea și a povesti). Rabelais s-a jucat cu normele și a reușit să păcălească cenzura, dar
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
neguțătorul de oi, este adaptat după poema macaronică", cum scrie Zoe Dumitrescu- Bușulenga. În general poemul eroicomic italian îi este familiar autorului francez, așadar asimilarea motivelor s-a produs firesc, iar lor li s-a adăugat, în anumite capitole, și înclinația de a parodia Utopia lui Thomas Morus, cum avea să-și noteze Erich Auerbach, constatând că cetatea utopică rabelaisiană este una întoarsă pe dos și mai apropiată de mundan, de omenesc sub toate aspectele sale, incluzând grotescul, decât de ideal
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în favoarea "deghizării" utopiei, care capătă aici forme contrare modelului propus în Utopia lui Thomas Morus, text apărut în 1516 și pe care Rabelais îl cunoștea și prețuia, așa cum rezultă din corespondența celor doi atestată și în istoriile literare 270. Dacă înclinația renascentistă spre utopie a putut fi stimulată "în mare măsură de călătoriile ce au avut loc în această perioadă, dar și de accentuarea spiritului individualist realizată de gânditorii umaniști"271, Rabelais se dovedește un maestru al răsturnărilor neașteptate de situație
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
consumului de băutură, a dorințelor carnale și, în caz de plictis accentuat, în lectură, plimbări ș.a.m.d. În plus, "fericiții" pot lucra când vor și pot dormi după pofta inimii, apropiindu-se de sensul care înnobilează, spre final, orice înclinație către vulgarizarea subiectului operei prin imaginarea unor episoade al căror conținut explicit este depășit doar de limbajul trivial inventiv. Această "domnie a burlescului" din romanul rabelaisian, cum o numise Zoe Dumitrescu-Bușulenga, deschide opera în sensul acelui memento laetari (adu-ți
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
continuu granițele imaginarului și ale limbajului. Problema limbajului asupra căreia se oprește Tînianov, construindu-și, original, teoria în baza binomului parodie stilizare, l-a preocupat fără îndoială și pe Urmuz, așa cum rezultă din textele sale halucinante ca imagine, cu evidente înclinații spre absurd, dar impecabile din punctul strict de vedere al sintaxei, al logicii frastice. Binomul parodie-stilizare, întâlnit și la Tomașevski, vizează concret modul în care hipotextul poate fi citit în hipertext: "Ca procedeu, stilizarea se apropie de parodie. Și una
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
prezente pretutindeni și oricând. Numit de Eugen Ionescu un "profet al revoltei literare universale", Urmuz își merită titulatura, dar cu o precizare: revolta sa, așa cum reiese ea din texte, nu din mărturiile diverșilor apropiați, nu e una organic distructivă, în ciuda înclinației spre maladiv de care a fost acuzat, ci una esențialmente constructivă. Căci atît Pîlnia și Stamate, Ismaïl și Turnavitu, Cotadi și Dragomir, Plecarea în străinătate, Algazi și Grummer, postuma Fuchsiadă, cît și "fabula" Cronicari se supun unei "legi" care a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de reprezentare, un pic de subiect: fantome, buzunare, dâre, nori necesari; subversiunea trebuie să-și producă propriul clar-obscur"331. Dar umbra despre care vorbește Barthes cu o evidentă intenție de decriptare a mecanismului de puzzle numit literatură poate ascunde și înclinația, manifestată de cercetătorii-practicanți ai aceleiași literaturi și exploatată până la refuz de postmoderniști, către metaficțiune. Aceasta orientează textul (prin lectură) spre modul său de producere, aspect pe care parodia îl ilustrează nelimitat. În Noul Roman francez în care se înscrie și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
este cu naturalețe distorsionat și ficționalizat de protagonist, care merge până acolo încât îi oferă trei tipuri de încheieri într-un fel de epilog intitulat întocmai ("Trei încheieri"), de unde și caracterul său de "roman istoric revizionist"351. Mai mult chiar, înclinația spre parodie a romancierului american se vădește și în transformarea datelor istorice (ficționalizarea numelui persoanelor reale, faptul că din cei doi fii atestați de istorie Doctorow preferă să facă un fiu și o fiică, Daniel și Susan etc.), toate schițând
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mult timp în urmă, predecesorul său François Rabelais: reluarea unor subiecte dintr-o literatură de largă circulație, îndeajuns de cunoscute și apreciate de marele public încât să atragă atenția asupra romancierului care le va prelua, niciodată vădind malițiozitate, ci o înclinație organică pentru joc și pentru a aduce un tribut sincer modelelor. Apariția sa într-un secol care începe sub semnul romanului realist de tip tradițional cu reprezentanți de talia lui Anatole France, Romain Rolland sau Roger Martin Du Gard și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Reprezenatrea realității în literatura occidentală, traducere de I. Negoițescu, Editura Polirom, Iași, 2000, p. 236. În capitolul intitulat " Lumea în gura lui Pantagruel" regăsim trimiteri la edițiile critice W. Weigand și Abel Lefranc, amintind detalii din scrierea anonimă. 245 Căci înclinația spre medicină a lui Rabelais e responsabilă pentru ponderea pe care o ocupă în roman limbajul științific, cu accente pe anatomia corpului uman. 246 Ibidem. 247 N.N. Condeescu, "François Rabelais și opera sa", în François Rabelais, Gargantua și Pantagruel, traducere
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
fie bine și complet informat este posibilă studierea testelor de evaluare sumativă, a muncilor independente sau a realizărilor plastice. Serbările ținute în fața părinților permit acestora să vadă manifestările elevilor, rezultatul muncii lor, trăirile și comportamentul acestora, să le descopere diferite înclinații sau chiar talente artistice pe care nici nu le bănuiau. îi pot urmări cum se manifestă în colectiv în raport cu ceilalți elevi. Excursiile sau drumețiile pot constitui și ele o modalitate de lucru cu părinții cu condiția ca și aceștia să
Importanţa colaborării şcoală - familie by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/1215_a_2208]
-
forțată și psihopatologie socială: analiza integrală a cazului românesc". Această așa zisă reuniune cu caracter științific s-a desfășurat în prestigioasa sală Unicef din Capitală, pe data de 2 martie 2009. În cadrul sesiunii doamna Margherita Carotenuto a susținut următoarea teză: înclinația tinerilor români de astăzi spre violență se datorează faptului că o întreagă generație (cu vârste cuprinse între 20-30 de ani) a fost concepută în urma unei politici pronataliste împuse de regimul Ceaușescu prin obligarea mamelor care nu își doreau copii să
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
din subordine, astfel încât puteau oscila foarte ușor de la păgânism la creștinism și invers. Deși se începuse procesul de creștinare în cadrul structurii militare, credința soldaților nu se înrădăcinase încă profund. Pasivitatea superficială cu care au acceptat la început un împărat cu înclinații creștine, apoi ultimul sentiment intens de scurtă durată al păgânismului cu Iulian Apostatul (361-363) și definitiva restabilire ulterioară a creștinismului, ne demonstrează diminuarea puterii armatei și inexistența unei conștiințe decise în soldați referitor la natura noii religii: se adaptau. Această
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]