2,617 matches
-
pe stradă, privind în gol, morfolind câteva cuvinte în vârful limbii.. Cândva fusese tare frumoasă, spuneau bătrânii. o fostă miss, soție de ofițer, mlădie ca o nuia de alun, cu ochii albaștri și o privire sub genele lungi, care te încremenea și te lăsa fară grai. Îmbrăcată în alb, cu părul lung, negru, ca noaptea, mergea călare pe un cal alb, alături de soțul ei, care o idolatriza făcându-i toate voile. Războiul, însă a fost ghilotina, care a despărțit-o brusc
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
măreția acestei catedrale este tocmai faptul că e mică, puțin mai mare decât un șopron. Nu te-ar mira să găsești un bou și un măgar lângă cristelniță. Catedrala St David e unul dintre puținele locuri care mă fac să Încremenesc. Și aici, În naos, Îmi dau seama cât de neobișnuit și cât de incomod chiar mi se pare acum să stau nemișcată. Catedrala e atemporală, pe când viața mea... viața mea nu e altceva decât timp. Richard i-a luat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să latre. În final am spus doar: — S-a contramandat. Tăcere. Nimeni nu știa ce să zică într-o astfel de situație, ziua în amiaza mare la Pastis, locul unde clientela nu cunoaște decât plăcerea. Iâh! spuse Crystal și rămase încremenită de umire. —Mda, iâh, repetă Billy. Chiar și bărbații din New York despre care se crede că-s heterosexuali au început să folosească „iâh“, ca să fie în ton cu prietenele lor. Se scuzară și plecară brusc. Nimeni nu voia să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
logodită cu cineva ca Zach, când erau disponibili oameni ca Eduardo. Am intrat într-una din cabine. Ușa de la toaletă s-a deschis și cineva s-a năpustit înăuntru cu răsuflarea tăiată. Auzisem că suedezele alea prizau cocaină aici. Am încremenit. —Hei, am auzit o voce. Trebuie să mă asculți. Era Todd. —Todd, lasă-mă-n pace. Nu mă interesează ce vrei să-mi spui, i-am zis —M-a trimis Julie. Insistă să-ți spun adevărul. Asta chiar era ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nu era în poșetă! Trebuie să-l fi uitat la bar. M-am repezit în stradă, uitându-mă îngrozită în urmă. Am alergat la cabina telefonică din colț și am ridicat receptorul. Nu avea ton. Timp de câteva secunde am încremenit în întuneric, întrebându-mă ce să fac. Eram panicată, disperată să ajung undeva unde să fiu în siguranță. New York-ul pare amenințător când nimeni nu-i acasă și n-ai unde să-nnoptezi. Un taxi a dat colțul și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
am răspuns eu. S-a culcat cu prietenul meu! țipă Julie isterizată. Furculițele lui Sally și Kimberley, pregătite să ducă la gură câte o bucățică de homar, se opriră în aer într-un gest teatral, chiar în dreptul buzelor. Gurile lor încremeniră larg deschise, ca două găurele negre, imaculate. —Julie... am început. —Cum ai putut? mă întrebă Julie acuzator. N-o să mai vorbesc cu tine niciodată, absolut niciodată. Și nici nu-ți mai împrumut vreodată diamantele mele. Se ridică, își trânti pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
în gestul reflex și zadarnic de a opri inevitabilul, am lovit cu cotul un pahar de pe masă. Paharul s-a clătinat, surprins, s-a aplecat, mâhnit, a căzut, doborât, și și-a dat duhul, zdrobit - o întreagă harababură! Am rămas încremenită în mijlocul bucătăriei, incapabilă să mai fac vreun gest. Mi se părea că orice mișcare a mea este pândită de zeci de ochi vrăjmași ai unui monstru nevăzut. Mi se părea că, dacă întind doar mâna spre dulapul din bucătărie, toate
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
simți puțină încredere a celorlalți în tine!), și totuși ceilalți să te perceapă altfel, să apari altfel în ochii lor și în mintea lor, iar tu să decazi treptat, inevitabil, să devii treptat ceea ce consideră ei că ești și să încremenești pe loc în acea altă, detestabilă ființă? Poate mi-ar fi făcut bine să plâng (oricum nu mă vedea nimeni!) și să mă eliberez măcar așa de furia asta neputincioasă pe care o strânsesem în mine. însă ochii mei păreau
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de bine, cartierul în care m-am născut și am copilărit, cu bara de bătut covoare la care făceam gimnastică toate fetele când eram mici și cu maidanul tocmai bun pentru o miuță între băieți, devenise un tărâm necunoscut, care încremenise pânditor, așteptându-mi reacția. Și totuși, auzeam de undeva un bubuit surd și regulat, ca o bătaie de inimă. Tânărul mi-a întins o foaie pe care o ținea în mână și pe care nu o văzusem până atunci. O
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
bătut covoare. în fața mea era chiar marea! Auzeam zvâcnirea valurilor ca niște bătăi regulate de inimă, vedeam sclipirea de-o clipă a spumei albe, care mă chema înspre larg și am vrut să mă îndrept spre țărm, dar tălpile îmi încremeniseră în aer, la câțiva centimetri deasupra plajei. M-am trezit buimacă. Era înspre prânz, după câte mi-am dat seama, privind pe geam. Eram încă buimacă și confuză, dar apoi mi-am amintit de tine, Edo, și bucuria că exiști
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pământ, cam stânjenită. Eduard se îndreptase direct spre birou, unde scotocea destul de febril printre hârtii. La un moment dat, mi-am desprins privirea de pe mocheta bleumarin care acoperea în întregime dușumeaua și mi-am ridi cat-o pe pereți. Am încremenit pentru o clipă, apoi mi-am rotit privirea pe toți pereții, neîncrezătoare. Erau înțesați de portrete. Nenumărate portrete. Zeci de ochi necunoscuți erau ațintiți asupra mea din toate colțurile încăperii. Printre ele recu noșteam și desenele pe care mi le
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
spre desenul din nisip, însă tocmai atunci o adiere de vânt răsfiră nisipul, ștergând desenul. Aruncă o privire de un cenușiu întunecat spre mare. Nu mai zărește nici o mișcare. Fata care înota mai devreme în valuri a dispărut. Marea a încremenit dintr-odată, cuprinsă parcă, brusc, de un somn letargic. Probabil mi s-a părut, își spune Eduard, mirat. O fi fost o năzărire de-a mea, așa cum a fost și cu scena aia cu mingea... E o zi senină, încă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
coincidență între pagina ei de început de roman și ceea ce i se întâmplase lui? Cine știe ce altceva îi mai putea prezice Clara, prin scrisul ei! Dar Bobo nu dăduse încă de ea. Era pesemne plecată în vacanță. — Hai, Edi, ce-ai încremenit cu brațele pe bară?! Mai ai zece bazine de făcut și timpul trece! se auzi strigat deodată de un glas aspru, dojenitor. Eduard se scutură și îi făcu semn mamei sale c o auzise. Se întoarse și începu să înoate
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
privirea de jur împrejur, prin ceață. Strada era pustie și îi părea străină de tot sub stratul de omăt. Și parcul era pustiu, abandonat de orice formă de viață. Ce căuta ea oare pe stradă la ora asta? Totul era încremenit și mort. Tocmai atunci, doamna Ionescu zări două fete în canadiene colorate, una galbenă și una roșie, alergând prin zăpadă și trântindu-se pe spate în troiene, înțepenind acolo, ca niște mane chine de plastic fără viață, peste care continua
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
zbor grotesc, cu aripile mari și îngreunate, prin ochiurile plasei de stropi. își reveni cu greu și se repezi să închidă fereastra din sufragerie. Dar era prea târziu. Intră în bucătărie exact când rafala turbulentă izbi geamul. Geamul vibră, mirat, încremeni o clipă, crispat, apoi se frânse în zeci, sute de cioburi cristaline, care se prelinseră ca niște țurțuri de gheață pe pardoseală. Clara privi cu mâna la gură dezastrul din bucătărie. Frumoasa ei gresie portocalie, pătată ieri de cafea, era
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vreau să zic... el cu mine și Sorin cu Ruxandra. Am făcut mișto cu toții atunci, ne-am tăvălit de râs, dar ne-a convins... și... asta a fost! Ce noapte, Doamne Dumnezeule! Amuți, uitându-se cu subînțeles la Clara, care încremenise pe scaun. — Ei, uite-așa m-am măritat eu în scurt timp cu Codrin! încheie Ionela, satisfăcută de efectul poveștii ei asupra Clarei. Are... a avut întotdeauna idei foarte trăsnite. Iar ideea din noaptea aia a fost colosală! Și-a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
întoarse capul și îl zări pe domnul Neacșu venind prin mlaștină cu mâinile întinse spre ea. Se apropia gâfâind, cu un zâmbet insidios pe față, și din buzunarul hainei lui se auzea un zornăit persistent și înfiorător. Zâmbetul acela insidios încremenit pe chipul domnului Neacșu avea ceva înfricoșător. Clara întoarse capul, să nu-l mai vadă, dar continua să audă zornăitul și gâfâitul, din ce în ce mai aproape, din ce în ce mai asurzitor. Mlaștina o trăgea tot mai mult în jos, iar gâfâitul și zornăitul monstruos se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ferestre betege, această realitate separată, în care viețuia familia sa și care se surpa implacabil, ca într-o implozie încetinită, din care orașul fusese exilat de victoria dărâmăturilor. Panouri mari, proclamând Șantier în lucru, pericol de accidentare! împresurau imense spații, încremenite zăbavnic și interziceau trecătorilor accesul dincolo de granițe cenușii din gălămoaze năruite, de morene ale tencuielilor în culori zoioase, de parapete din cărămidă, cu ambrazuri de ferestre pustii, amestecându-se într-o lentă zbatere epileptică, mânată de îmbrânceli de buldozere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Acaparat de o senzație de neînțeles, părându-i-se că fusese introdus pe de-a întregul într-un bloc de marmură, nu reuși altă tresărire decât să-și rotească puțintel ochii în cap... Ansamblul ființei sale rămânea încremenit. Pe deplin încremenit de ger! Din această ipostază, în raza lui vizuală, reuși să enumere pietre tombale vechi și foarte vechi, cu elemente în relief ce, probabil, erau Maghen David (Scutul sau Steaua lui David), Sigiliul lui Solomon, Zodiacul, apoi Mâinile Kohanimilor binecuvântând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o pauză oratorică și pentru a atrage atenția, subliniind: Iar pravila zice așa: făgăduiala spiritului este aidoma cu noima miezului individualității luate, sporită cu iuțeala de deplasare a razei de Lună, rază curată ce se înmulțește prin sine însăși. Profesorul încremeni de uimire față de cele auzite. Apoi, se înfoie de entuziasm și își ridică amândouă brațele către streașine de frunzișuri, pe unde săgetau zborurile multicolore de păsări cu falnice penaje. Gata să se prosterne dinaintea Vânătorului O'Piatră, Profesorul glăsui: O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
păstrat cumpătul, dar, copleșiți de emanațiile spaimei, își încordară picioarele sub ei gata-gata să se răsucească pentru a rupe rândurile de privitori din spate. Ighemoniconul îi reținu la timp. Meterezul de furnici se opri deodată, la un neștiut semnal și încremeni brusc, în atmosfera consistentă, ca într-un crepuscul translucid de chihlimbar. Întreaga linie salută vioi și o mie de cimpoaie detunară, acompaniind un marș șugubăț al furnicilor pedestre, singurul aspect frivol din toată manifestarea. Regina furnicilor ascultă cupletele amuzante, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
angajându-mă În mișcarea asta provocatoare, ceva-ceva se va clinti acolo unde se blocase. Nu credeam că voi scrie cine știe ce, dar mă voiam alături de oamenii ăștia pe care-i credeam mult mai vii decât mine, mai puși pe fapte. Eu Încremenisem, ei spuneau că ceva se mișcă. Florin, de exemplu. El voia asta: MIȘCARE LITERARĂ. A avut și cele mai multe idei la Început. Știa și el că nu e cu putință ceva nou, Însă puteam să schimbăm măcar ambalajul. Doi noi membri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
sperie, Înlemnește urmărindu-l pe Leac cum curăță tocul ferestrei de cioburi. Nu știu ce vrea tovarășul meu, probabil se gândește să intre În bucătărie pe-acolo. - Stai pe loc! urlă puștiul izbind cu sucitorul În pardoseală, chiar lângă tâmpla mea. Leac Încremenește, nu apucase până atunci să vadă cât e de gravă situația. O evaluează acum. Puștiul Îl privește pe el, el Îl privește pe puști. Puștiul pare În stare. Caut și eu privirea lui Leac, aș vrea să-i spun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
-o Leac, făcând un semn cu capul așa, Într-o doară, indicând-o ca pe o nouă atracție. El nu știa de legătura mea cu vrăjitoarea, nu știa de dezastrul de după, n-a văzut nici cum mă schimb la față, Încremenesc. Era prea ocupat cu dezbaterea lirică. Dar când a băgat de seamă că stăm de vorbă - ea mă zărise la rându-i și mă chemase lângă cearșaf - , probabil m-a felicitat În gând. Deși n-am stat prea mult lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
un aer cabalin. Mașina pornește să ruleze cu viteză și dispare așa repede de parcă nici nu fusese acolo. Chiar înainte să apuce inelul mare de bronz al ușii, aceasta se deschide larg și un butler 16 impecabil, cu trăsăturile osoase încremenite într-o impasibilitate profesională, îl invită cu un gest politicos să intre. Holul rotund îl primește cu imaginea familiară a parchetului de stejar colorat în nuanța rozetei centrale a tavanului înalt din mijlocul căreia coboară un impunător candelabru stil Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]