KorAP: Find »[drukola/base=încuviința & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...87 88 89 ...377 >

9,411 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

te-a apucat? exclamă Marie. Dă-i drumul! - Caut telefonul ei mobil. - Mi-a fost furat ieri, mormăi Gwen. Am fost chiar și la post să dau o declarație. Făcu un gest cu bărbia În direcția tînărului jandarm. Morineau confirmă Încuviințînd din cap. - Asta dovedește tocmai că ai prevăzut totul, obiectă Fersen. O să adăugăm și premeditarea pe listă. - Nu ea te-a sunat, Lucas, declară Marie, punînd mîna pe brațul polițistului. - Vrei să spui c-o crezi? bombăni el. - Eram cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
jefuitori ca să Încerce să-i facă să vorbească Înainte de a-i ucide? - Ca să afle ascunzătoarea prăzii, poate? - Trebuie să știm cît mai repede dacă această ipoteză stă În picioare, tehnic vorbind. Trebuie să mergem să vorbim cu un specialist... Marie Încuviință. - O să profităm ca să dăm și pe la Închisoare, țin să-i anunț eu Însămi lui Yvonne moartea fiicei ei... CÎnd luară bacul, Fersen tocmai primise primele elemente aflate În urma autopsierii lui Gwen. La fel ca ceilalți, avea urme de Mésadrol În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
așa că ai grijă de tine. Christian preferă să creadă că aceasta era o dovadă de tandrețe mai curînd decît un pretext pentru a-l respinge. Așadar Încă o mai preocupa un pic soarta lui? Poate că nu era total pierdut. Încuviință ceva mai Înseninat. Marie plecă fără să-i fi cerut să se ducă să se instaleze În altă parte, ceea ce el luă drept un al doilea motiv de speranță. * * * Cu nervii la pămînt, Lucas făcea un prim bilanț al cercetărilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
este altundeva, departe de aici. Privirea azurie se lumină. O rază de speranță trecu prin ceață. Apăsă ușor mîna aceleia care i-o aducea În dar. - Am s-o fac fericită, Jeanne, ți-o făgăduiesc. Mama Mariei se mulțumi să Încuviințeze și plecă. * * * Mașina de teren trecu de situl cu megaliți și se hurducă pînă la muzeu. Marie avusese ideea de a da o raită pe acolo. - Se află aici un cărțoi mare consacrat istoriei familiei Kersaint de-a lungul veacurilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
fi eliberat de toți demonii care o obsedau, Își spuse ea cu lașitate. Era Încă devreme cînd ajunse la jandarmerie. O salută scurt pe Annick: aceasta băgă de seamă cearcănele și mutra Încruntată fără să facă nici un comentariu. - Cafea? Marie Încuviință fără să se oprească. - Așteaptă, am să mă duc să deschid obloanele de la birou. TÎnăra polițistă flutură din mînă În semn că se va descurca și singură, intră În birou și se Îndreptă spre fereastră, cînd se poticni de un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
de șoc: Mary avusese un copil, iar acest copil era Încă În viață după naufragiu. Copilul lui Ryan! - Dacă află că Arthus e cel care i-a ucis soția, pielea lui nu mai face nici două parale, spuse polițistul. Marie Încuviință. - SÎnt toate șansele ca Yvonne să fi fost cea care a furat bebelușul de la Pierric, mă tem de ce e mai rău... Lucas Își deschisese telefonul și asculta mesajele, cînd exclamă cu mînie: - A, nu, nu se poate! Arthus și PM

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
expresie de Împovărare. - Bietul PM, mă Întreb dacă tot jucînd rolul nebunului, n-a Înnebunit de-a binelea pînă la urmă... - Te luăm și pe dumneata cu noi pentru interogatoriu. De Îndată ce vei primi Îngrijirile necesare, Îi transmise Lucas neutru. Ryan Încuviință agale. - Am tot timpul, e oribil s-o spun, dar acum cînd tatăl meu a murit, iar PM e sub control, nu mai am de ce mă teme. Dădu efectiv dovadă de o bunăvoință și o răbdare ireproșabile. Timp de cîteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
rămas-bun, Îi spusese ea chiar În dimineața respectivă. Milic și Jeanne aveau aceeași părere, În mod vizibil. Emoția Îi făcea să se simtă stingheriți. - Ai grijă de tine, fetițo, murmură simplu bătrînul pescar, legănîndu-se de pe un picior pe altul. Marie Încuviință și rămase surprinsă cînd Jeanne o cuprinse brusc În brațe și o strînse la piept. - Du-te repede, te așteaptă, Îi șopti ea desprinzîndu-se la fel de brusc. La capătul ultimului loc de oprire din port, Christian se agita pe goeletă, ocupat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

lui de la clinica din Cannes; era destul ca să-i asigure un venit confortabil. După ce se mutară Într-o vilă din Sainte-Maxime, Marc nu-și schimbă defel obiceiurile de singuratic. Janine Îl Îmboldea să se ocupe de cariera lui cinematografică; el Încuviința, dar nu făcea nimic, se mulțumea să aștepte următorul subiect de reportaj. Când Janine organiza un dineu, el prefera adesea să mănânce singur, puțin Înainte, În bucătărie; apoi pleca să se plimbe pe țărm. Revenea chiar Înainte de plecarea invitaților, pretextând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
iar dacă nu, cu cine? Pe cine trebuia să-l preferi, pe Rintintin sau pe Rusty? Deși catolică, catolica nu-l iubea pe Papă; susținea că Ioan-Paul al II-lea, cu mentalul lui medieval, frâna evoluția spirituală a Occidentului. — Da, Încuviință Bruno, e un husen. Expresia, puțin cunoscută, Îl făcu să crească În ochii celor două femei. — Iar Dalai-lama știe să miște din urechi..., Încheie Bruno cu tristețe, terminându-și biftecul de soia. Catolica se ridică furtunos, renunțând la cafea. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
cu un aer ecleziastic, comentau performanțele fustangiului. — E lipicios, Înțelegi..., spuse unul. Teoretic, asemenea femeie nu-i de nasul lui, e urât, are burtă, e și mai scund decât ea. Dar e lipicios, pramatia, cu asta reduce din handicap. Celălalt Încuviința cu un aer posac, depănând cu degetele niște mătănii imaginare. Terminându-și vodca cu suc de portocale, Bruno Își dădu seama că lipiciosul Karim izbutise să-și atragă prada pe un tăpșan ierbos. Trecându-i o mână pe după gât și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Se simțea cam jenată, dar până la urmă accepta; habar n-avea de erotism, de lenjerie, nu avea nici o experiență. De altfel, nu știu de ce-ți vorbesc despre ea, doar o cunoști, nu? — Am fost la nunta voastră... — Într-adevăr, Încuviință Bruno cu un aer uluit, aproape năuc. Îmi amintesc că venirea ta m-a surprins. Credeam că nu mai vrei să ai de-a face cu mine. Nu mai voiam să am de-a face cu tine. Michel se gândi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
mai spuse Bruno. Dacă ar avea un accident, dacă i s-ar Întâmpla o nenorocire, n-aș putea suporta. Țin la copilul ăsta mai mult decât la orice. Cu toate astea, niciodată n-am reușit să-i accept existența. Michel Încuviință. Bruno se Îndreptă spre ascensor. Michel reveni la birou, scrise pe o foaie de hârtie: „De notat ceva despre sânge”; apoi se Întinse, simțea nevoia să se gândească, dar adormi aproape imediat. Peste câteva zile regăsi foaia, scrise dedesubt: „Legea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
el, Îmi pare rău. Ea Îl sărută, se ghemui la pieptul lui, el simți stropii de spermă de pe obrajii ei. Nu-i nimic, Îi spuse ea cu blândețe, nu face nimic. Vrei să plecăm? propuse ea puțin mai târziu. El Încuviință Întristat, excitația Îl părăsise complet. Se Îmbrăcară repede și plecară imediat. În săptămânile următoare, Bruno izbuti să se controleze mai bine; fu Începutul unei perioade bune, o perioadă fericită. Viața lui avea acum un sens, limitat la weekendurile petrecute cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
haină militară de camuflaj și un tricou Greenpeace, avea tenul mat, părul negru Împletit În codițe; pe scurt, stilul rasta. — Salut, Bulache, făcu Bruno cu avânt. Ți-l prezint pe frate-miu. Ei, mergem s-o vedem pe babetă? Celălalt Încuviință fără o vorbă; se pare că, dintr-un motiv sau altul, hotărâse să nu răspundă la provocări. Părăsind satul, drumul urca În pantă lină pe coasta muntelui, În direcția Italiei. După un deal Înalt, ajunseră la o vale foarte largă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
o noapte la dispoziție. O să mă duc la un bar cu târfe, sunt peste tot, la Nisa. Se Încruntă, se Întunecă. — De când iau litiu, nu mi se mai scoală deloc, dar nu-i nimic, mie Îmi place și așa. Michel Încuviință absent, urcă În vagon: Își rezervase o cușetă. PARTEA A TREIA NEMĂRGINITUL EMOȚIONAL 1 Revenit la Paris, găsi o scrisoare de la Desplechin. Conform articolului 66 din regulamentul interior al CNRS, Michel trebuia să solicite fie reintegrarea, fie prelungirea disponibilizării cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

asta rugăm clientele să își lase toate echipamentele electronice în seif. Și nu e voie cu telefoane mobile. Și nici cu computere portabile. Își întinde larg brațele. — Acesta este un loc de reculegere. O oază departe de lumea dezlănțuită. Aha, încuviințez cu jumătate de gură. Probabil că nu e cel mai bun moment să-i dezvălui că am un BlackBerry ascuns în chiloții de hârtie. — Păi să începem. Maya zâmbește. Întinde-te pe canapea, cu un prosop deasupra. Și te rog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
lui Ketterman din spatele nostru ne face pe amândoi să tresărim și, când mă întorc, dau cu ochii de o falangă de bărbați în costume sobre, printre care se află și două femei cu vestimentație chiar și mai sobră. — Absolut. Guy încuviințează spre Ketterman, după care se întoarce și clipește spre mine. Sau poate ar trebui pur și simplu să urmez un curs de telepatie. TREI Nouă ore mai târziu, ne aflăm tot în ședință. Uriașa masă de mahon e plină de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
încep să mă simt din ce în ce mai inconfortabil. Oare ar trebui să încerc o conversație de politețe ? Ceva așa lejer, ca între vecini ? — Sunt cam pe la jumătatea dosarului pe care mi l-ați dat, spun într-un final. — Bine, spune scurt și încuviințează. Cred că ajunge cu nimicurile. Ar trebui să trec direct la chestia care mă roade. O să fiu numită partener mâine ? — Păi... noapte bună, spun stângace în timp ce ies din lift. — Noapte bună, Samantha. Ușile liftului se închid și nu-mi pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Ăsta e salonul, spune, oprindu-se la o ușă. Arată în jur spre camera mare și spațioasă, scăpând jar pe covor. Așa cum vei vedea, e destul de mult de aspirat... praf de șters... destulă argintărie de curățat... Mă privește interogativ. — Aha. Încuviințez din cap. Habar n-am ce-a apucat-o pe femeia asta să-mi spună despre problemele ei gospodărești, dar pare să aștepte un răspuns de la mine. — E o masă foarte frumoasă, zic într-un final, arătând spre o servantă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
de la mine. — E o masă foarte frumoasă, zic într-un final, arătând spre o servantă din mahon. — Va trebui lustruită. Mijește ochii la mine. În mod regulat. Să știi că e genul de lucruri la care sunt foarte atentă. — Sigur. Încuviințez iar din cap, amuzată. — Să intrăm aici. Mă conduce printr-o altă încăpere uriașă și spațioasă într-o seră imensă de sticlă mobilată cu șezlonguri opulente de tek, cu plante bogate și o tavă bine garnisită cu băuturi. — Eddie ! Vino

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ține aspiratorul. Acum a luat-o complet razna, îmi spune despre mașina de spălat. — Pare... foarte... eficient, spun, cum ea pare să aștepte un compliment. — Lenjeria se schimbă în fiecare săptămână. Și se calcă, firește. Mă fixează intens. — Firește, spun încuviințând, încercând să-mi ascund mirarea. E o idee foarte bună. — Acum să mergem sus ! Iese ca o vijelie din bucătărie. O, Doamne. Nu s-a terminat ? — Ești din Londra, Samantha ? spune Eddie Geiger în timp ce urcăm scările. — Da. Și lucrezi undeva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
are habar ce viață au avocații. — Ai lucrat până târziu în noapte ? Trish pare stupefiată. Singură ? — Împreună cu ceilalți angajați. Cu cei de care era nevoie. — Deci ai lucrat într-un... loc cu ștaif ? — Unul din cele mai mari din Londra, încuviințez. Trish și Eddie schimbă între ei priviri cu subînțeles. Chiar că sunt cam ciudați. — Ei, mă bucur să-ți spun că la noi e mult mai relaxat ! Trish râde scurt. Ăsta e dormitorul principal... cel de-al doilea dormitor... În timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
văd că se încruntă. Puteți vorbi cu Lady Freya Edgerly, spun, cu inspirație subită. — Lady Edgerly ? Trish ridică din sprânceană și ceafa i se colorează ușor în trandafiriu. — Îi cunosc pe Lordul și pe Lady Edgerly de ani de zile. Încuviințez. Lady Edgerly poate depune mărturie. Trish și Eddie mă privesc amândoi cu gura căscată. Poate că n-ar fi rău să adaug un mic detaliu gospodăresc. — O familie foarte drăguță, continui. Nu era chiar ușor să ții ditamai conacul curat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Evident. Lordul Edgerly se dădea în vânt după meniul meu special, Ouă Benedict. Iau o gură de apă. O văd pe Trish făcând niște fețe pe care evident că ea își închipuie că doar Eddie le poate descifra, iar el încuviințează „discret”. La fel de bine ar fi putut să-și tatueze „S-o angajăm !” pe frunte. — Un ultim lucru. Trish trage lung din țigară. Atunci când domnul Geiger și cu mine vom lipsi, vei răspunde la telefon. Imaginea noastră în societate e foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]