2,579 matches
-
în care încetau cele trei săptămâni, nici o mențiune a călătoriei pe Venus, întreprinsă de Gosseyn-Ashargin, nici un indiciu al reîntoarcerii lui la palat. Gosseyn puse dosarul la loc în sertar și continuă examinarea încăperii. Descoperi o ușă strâmtă ascunsă cu multă îndemânare în panourile distorsorului. Ea ducea într-un minuscul dormitor, mobilat doar cu un pat. Nici un cuier, doar o baie îngustă, cu cadă și WC. Pe un uscător de metal atârna o duzină de prosoape. Discipolul, dacă așa era de sfânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Această descoperire îl neliniști și, rapid, constată multe alte rupturi. Cum putea un instrument atât de bine construit și protejat să fie stricat, părea greu de înțeles, dar rezultatul final nu era greu de ghicit. Va fi nevoie de o îndemânare fantastică pentru a repara mașina și a-l trezi pe Zeul Adormit. Fără îndoială, treaba aceasta revenea altora. El lucra în prima linie, nu în serviciul tehnic. Era timpul să se întoarcă în nava de luptă. Se similariză și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
obiceiul de totdeauna. Perfect îmbrăcat în gri, fără de nici o neglijență, perfect bărbierit. Avea mâinile minunate, subțiri, transparente, îngrijite. În mâini își strânsese toată sensibilitatea. Le plimba cu repeziciune și cu finețe pe obiectele de pe masă și era uimitor cu ce îndemînare mânca fără să se murdărească și fără să se înșele. În același timp parcă preocupat de chestiuni importante, în afara micilor nevoi zilnice. Precizia cu care mânca, singur, îți putea arăta că nu era așa de distrat cum lăsa să pară
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
potrivită, o înlătura prompt, restrângând-o la o abia perceptibilă dunguliță în țesătura ciorapului. După mai multe asemenea cârpeli însă, gaura începea să fie prea mare și nu se mai lăsa strânsă pur și simplu. Și aici se vădea adevărata îndemânare a mamei, absolventă, cu mulți ani în urmă, a unei școli de arte și meserii. De pe urma căreia rămăsese dacă nu cu altceva, cel puțin cu simțul estetic al lucrului manual de orice fel. Întinsă pe ciuperca de lemn, gaura, oricât
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ceea ce simțea pentru acest trup alb, subțire și colțuros, cu toate alunițele maronii care îl acopereau, era dragoste. Și iubea și părul de culoarea nisipului, pieptănat în stilul anilor ’20, cu moțul arcuit peste sprâncenele delicate. Carol reacționa și la îndemânarea lui Dan. Ca mulți alți oameni cu orientare artistică, Dan era priceput la lucrul manual și făcea chestii amuzante din hârtie și carton. Invitația la nunta lor fusese o sculptură din hârtie. Odată deschisă invitația, interiorul dădea la iveală o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și am văzut că unul din ei avea pantalonii plini de noroi, la genunchi, și am știut că așa e, că am dreptate, și m-am dat un pas înapoi, pentru că nu vroiam să mă atingă, între timp groparii, cu îndemânare, au aranjat panglicile coroanelor să se vadă bine scrisul, să se știe de la cine-i fiecare, am și citit câteva nume, dar nici unul nu-mi spunea nimic, între timp primul gropar a adus o scăriță cu trei trepte și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
al treilea. Apoi veneau Berlingheri, Otho, după aceștia însusi Carol Magnul și după vreo alți treizeci, furiosul Roland. Astolfo, care trăsese primul loz, era un cavaler frumos, viteaz și bogat. Dar, fie că era cam distrat, fie din lipsă de îndemânare, trecea drept un luptător nenorocos și foarte lesne de trântit, lucru pe care nu și-l prea punea la inimă, fiind întotdeauna gata să încalece din nou spre a relua lupta, de obicei, cu prea puțini sorți de izbândă. Astolfo
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Dar ar trebui ceva mai potrivit. — Fie cum spui tu. Caduta - hai să ne întâlnim. După ce am terminat, am comandat o tavă cu sandvișuri cu icre negre și cocteiluri. Același băiat negru a intrat în cameră, cu deja dovedita-i îndemânare, ducând tava de argint pe degetele încordate. Cum nu aveam mărunțiș, i-am aruncat o hârtie de cinci dolari. El s-a uitat la băuturi, apoi s-a uitat la mine. Ia și tu una, i-am spus eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de băut la restaurantul Kreutzer. Și, în timp ce Selina trăncănea plină de vervă despre fleacuri, ștromeleagul meu îmi ajunsese până la buric. Șampanie, carne din plin, vin cât cuprinde. Tot tacâmul. Am dus-o înapoi la oceag conducând mașina în viteză, cu îndemânare, deși eram beat. N-a vrut să se culce cu mine. Din chestia asta chiar mi-au sărit capacele. După socoteala mea, intrase deja în posesia cărții de credit americane sau a Vantage Card-ului - posibil a amândurora. Și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o dorisem îndeajuns. Doamne - nu, n-am vrut-o niciodată. Oricum, n-am vrut-o niciodată. Mai târziu m-am dus la baie să văd ce are de spus oglinda. Ochii mei... Nu mai plânseseră de multă vreme. Își pierduseră îndemânarea, erau ieșiți din formă. Arătam de parcă ochii mei plânseseră cu lacrimi de sânge, sângele vieții, tot ce aveam. A venit vremea să-ți spun. Dah, aș putea să mă folosesc de puțină... oh, miere. Fiu, da - așa e. Aici, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fi vorba de ceva serios. Ceea ce îi place ei e să se zvârcolească și să zacă, să descopere esența, și-apoi, după ce a prins perfect ritmul, după ce s-a prins perfect în el, să danseze elegantul dans, cu pasiune, cu îndemânare, cu... cu sentiment. Lucrează în priză directă. Așa îi place ei, în felul ăsta, dar pasionat, omenește. Asta este în orice caz concluzia mea. E mai curând o încercare, recunosc. Ne-am culcat împreună - și ce-i cu asta? - zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe tabloul scânteietor. Erau trei lalele pentru un pot de două lire. Am jucat cele două trageri și am obținut numărul patru de care aveam nevoie. Am evitat Winfinder-ul, preferând să efectuez tragerea manual, ca un tribut sentimental plătit vechilor îndemânări, vechilor talente. Oricum am zbârcit-o și am făcut două cireșe pe stânga. Douăzeci de penny. Apoi i-am simțit câmpul bioenergetic în spatele meu. Nu m-am întors. „Hei, ce faci acolo? m-a întrebat el. Trebuia să ieși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
veni o colegă așa și pe dincolo... Din descriere a omis însă multe detalii, mai ales faptul că sunteți o domnișoară foarte frumoasă!... - O să văd dacă vă mențineți părerea după ce am să vă desprind bandajul. Nu garantez că dispun de îndemânarea colegei mele..., îl avertiză ea, pentru a-i diminua apetitul de conversații sterile. - Ce să fac, voi suporta...! Contrar așteptărilor lui însă Ina lucră cu o abilitate și o delicatețe demne de invidiat de cea mai expertă asistentă, încât aproape
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
crengi cu care cuprind cerul sunt brațele tale iubito cu ele îmi afli inima plină îți dau frunzele să acoperi fructul cald al sărutului în liniștea dimineții rădăcinile noastre adună seva în semințe între doi arbori avem cuvintele Adrian cu îndemânarea primăverii noul prieten a venit în inima mea direct din stradă purtat de aripa vântului să aducă liniștea albastră a dimineții iubește trecerea anilor și timpul în care sapă după stele pe boltă să afle cu degetele goale semințele cuvintelor
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
aparatului, Înainte de a se lansa Într-un salt cu brațele desfăcute la orizontală, de sus, din vîrful farului. Erwan. Frumos ca un zeu. MÎndria lui. Soarele lui. Imaginea următoare Îl arăta ieșind din spuma mării, vesel, fericit. Se cățăra cu Îndemînare pe stînci și alerga spre mama sa, care ținea În brațe un copil de trei ani. În clipa următoare, copilul bosumflat era pus jos, iar Gaïdick se Învîrtea În aer În brațele fiului ei mai mare, rîzÎnd În hohote... - Băiețelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
inferioare și părțile frontale, atât la nivelul corpului ca întreg, cât și în cazul fiecărui organ în parte, în timp ce yang controlează suprafețele externe, regiunile superioare și părțile dorsale. Yin controlează sângele, yang controlează energia. Instinctele înnăscute aparțin de yin, în timp ce îndemânările dobândite țin de yang. Yin coboară, iar yang urcă. Mâncatul este o activitate nutritivă yin, în timp ce consumul de alcool este o activitate epuizantă yang. În cadrul respirației, inspirația este yin, iar expirația este yang. În ciclul anotimpurilor, toamna răcoroasă și iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
nu este la fel de eficient ca una scurtă, dar care se întărește ca fierul. O unealtă scurtă și tare care este mânuită cu duritate și fără considerație pentru sentimentele femeii nu e nici pe departe la fel de dezirabilă ca una folosită cu îndemânare și atenție deosebită față de reacțiile femeii. Ca și cu toate celelalte lucruri de sub Cer, trebuie să aspirăm la Mijlocul de Aur în atingerea armoniei dintre yin și yang. Cel mai bun accesoriu al unei vieți sexuale fericite și sănătoase este însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Stai, că nu-i prosop de garajist! Îi luă haina din mâini și, după ce o Împătură cu grijă, o puse la locul potrivit, fără să agreseze vreun personaj. Asta ca să nu o porți creponată, zise ea, mulțumită de propria-i Îndemânare. În secunda următoare, privea prin geamul prăfuit, cu o curiozitate tristă, instalațiile lugubre ale fabricii de acumulatoare. Din pricina plumbului, fagii, carpenii și castanii comestibili rugineau mai repede decât ar fi trebuit. La fel și oamenii. VI. Revelion cu vânzare 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ca și dorința lui de a sărbători altfel, chiar dacă mai târziu, intrarea În noul an. Pentru șampanie, avea pahare potrivite, aduse În urmă cu un revelion de Iolanda. Deschise șampania lăsând dopul să zburde prin sufragerie apoi turnă cu multă Îndemânare În cele patru pahare până când nivelul băuturii aurii ajunse la aceeași cotă. Ciocniră toți patru pentru prima oară. O solemnitate simplă, amicală, o complicitate ușor ironică, Întărită de jocul voios al bulelor de argint În cupele cu șampanie. Să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe trotuar, nu se dădea În lături. De fapt avea un număr din trăsăturile - și bune, și rele - a ceea ce pe vremuri se chema mentalitate de ghetou: pe de o parte o admirație profundă pentru realizările intelectuale și agerimea financiară (Îndemânare combinată cu eficiență), o slăbiciune pentru emoțional, pentru mendelssohnian, În lucruri precum poezia și muzica clasică, pentru spectacolele de o virtuozitate debordantă (nu avea răbdare cu plantele de grădină care nu erau „arătoase“) și pentru artele esențial urbane, precum music-hallul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
școala de pilotaj; că am fost chiar pilot de linie și chiar un pilot excelent. Minciuna nu era în întregime minciună. În timp ce eram la Belle Arte, într-o vară, luasem într-adevăr lecții de zbor, uimindu-i pe instructori prin îndemânarea mea care se apropia de la o zi la alta de cea a unor piloți cu experiență. Unul dintre instructori mă sfătuise atunci în modul cel mai serios să devin pilot; eram foarte dotat pentru asta, zicea el, și era păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
niciodată n-ar fi crezut-o cu putință. Iahuben stătea ca de obicei pe zid și privea poarta. Doi robi negri, după înfățișarea lor, cât putea să-și dea seama, aduși de undeva de la miazăzi de Ta Kemet, lucrau cu îndemînare să încrusteze în stâlpii porții flori de argint. Erau foarte negri acești oameni, cu capul lunguieț și așezat pieziș, cu buze foarte groase și nasuri turtite. Robii lucrau în tăcere, în timp ce un sulițaș îi păzea. Mâinile lor se mișcau cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
alt grai decât atlanții, totuși orice atlant putea să se înțeleagă destul de lesne cu ei pentru că nu puține cuvinte erau aceleași, chiar dacă se rosteau altfel. Acești oameni creșteau cele mai bune vite din toată Atlantida și își munceau pământul cu îndemînare. Alcătuiau una din cele zece țări supuse regelui Atlantidei și erau conduși de un prinț al lor, care primea însă porunci de la regele atlant. În munți erau foarte multe peșteri în care-și aveau sălașurile foarte mulți dintre robii regelui
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o copilărie sălbatică". Și limba și scrisul se prezintă azi evoluate de la început, ceea ce e nefiresc. Dacă n-au fost atlanții de același neam, deci cu posibilitatea unei contopiri ușoare, de unde toată explozia aparent subită de cunoștințe și certitudini, de îndemînare superioară în construcții, în irigații? Chiar așa, din nimic? - E foarte greu de admis... S-ar fi păstrat totuși măcar un document, măcar ceva... - Poate că s-au păstrat mai multe. Fii bun și întreabă pe Caesar, pe Dioclețian, sau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe care Emma o cumpăra Întotdeauna suficient de mare ca să ajungă și pentru musafirii sosiți Întâmplător și pe care Du Maurier - mereu ultimul care intra În sufragerie, anunțându-și sosirea cu acorduri marțiale și Îndepărtate de pian - o tăia cu Îndemânare, așezat În capul mesei. După cină, urmau conversația, muzica și jocurile de societate În salon. Pe la zece, Henry pleca, iar Du Maurier insista de fiecare dată să Îl Însoțească. Te conduc, spunea el, doar până În capătul străzii Fitzjohn. Și Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]