4,220 matches
-
gândi la nimic altceva. Ea se împotrivi și opuse o oarecare rezistență. I-ar fi plăcut foarte tare să-l hrănească cu picătura. - Te rog, nu-i corect așa ! - Nu contează, șopti el zâmbind. Și-n momentul următor, mâinile sale îndrăznețe îi confirmară spusele. O luase în brațe mai mult forțat ca pe o jucărie acoperând-o cu sărutări. Ea avusese o reacție și se retrase din jocul lui făcând câțiva pași în direcția paharelor de pe masă. Fiecare băuse câte puțin din
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
contract încheiat cu existența noastră. Nu am avea niciun viitor dacă ne-am folosi trecutul ca fundament pentru demnitatea prezentului sau dacă speranța ar reprezenta o notă de decontare, toată omenirea ar fi falimentară. Subiectul acesta îi părea mult prea îndrăzneț și cu toate acestea îi veni mai mult curaj, mai multă putere în sine și zise: „Trebuie să mă descurc singură într-o lume străină, altă cale nu am de ales.” I se păru că cineva din interiorul ei o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de ce îl crease desăvârșit. Cu siguranță avea Cel de sus un plan măreț pentru viitor, bine pus la punct pentru el și fără îndoială marea lui înțelepciune nu avea să se irosească în zadar. Trăirile îi erau foarte intense, era îndrăzneț în idei și tot ce-și punea în plan îi ieșea bine. De multe ori Alin purta pe chipul său o tristețe. Această stare era acumulată din copilărie, atunci când părinților nu le era bine. Amintirile triste răscolesc și sfâșie pe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în suflet. În timp ce se deplasau dintr-un loc în altul, cineva îi atinse haina în zona unui buzunar. - O fi ziua păcatelor? Trebuie să fiu mult mai atent de vreme ce buzunarul mi-a fost deja atins, zise Alin. Îl prinse pe îndrăzneț cu iuțeala fulgerului și-l întrebă: - Ce cauți, vierme? - Te rog lasă-mă, iartă-mă! N-am știut că ești de-al nostru. - Cum, tu nu-ți cunoști concetățenii? Măcar după moaca lor. Altă dată să nu te mai apropii
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Să ai grijă de Victoria. - Da, spuse ea pe un ton ușor contrariat. Totuși era dispusă să înțeleagă cum stăteau lucrurile. Ieși din compartiment pe culoar, își aprinse o țigară din marca lui preferată savurând-o cuprins de cele mai îndrăznețe gânduri. Era îmbrăcat ca pentru o călătorie lungă. Mișcările îi erau agere ca a unui spiriduș. Nicky era acaparat de un peisaj, iar când întoarse capul și se uită în compartiment îl observă pe Jean cu fața roșie pus pe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un mal zăcând multă vreme acolo. Unele ajung în locuri ciudate, iar cele care se lovesc mai tare se sfărâmă în mii de bucăți. Afară era o vreme încântătoare numai bună pentru a te face să gândești la cele mai îndrăznețe vise. Soarele aurea pretutindeni cu strălucirea lui. Aerul era înmiresmat, deși părea uscat. Acasă la ei se simțea o anumită îngrijorare. Carmen îl cunoștea destul de bine pe Nicky. Era ambițios, puternic, curajos dar lipsa lui de comunicare cu ea și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dureroasă. Mulți erau fii de oameni vestiți și bogați, așa încât boierii lui Ștefan vorbeau de răscumpărarea lor. Dar domnul nu voi să audă de târguială pentru a da drumul acelor care-i călcaseră țara în picioare și întinseseră o mână îndrăzneață către cununa sa. Dacă aveți atâția bani și putere, ce-ați căutat aici la mine?", striga el nenorociților, care fură înfipți în țepile ce împodobiră sălbatec mlaștina cruntă." N. Iorga, Istoria lui Ștefan cel Mare * "...Afurisitul domn al Moldovei care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
apăra. Atunci prinții electori vor trebui să ne recunoască, să ia cunoștință de prezența noastră și de puterea noastră. Acesta e drumul spre putere. Un drum podit cu lanuri de grâu, cu mine de argint și cu oameni sănătoși și Îndrăzneți, nu podit cu sânge, cu la crimi și mizerie. Bertold Își Îmbrățișă năvalnic fratele, mișcat de emoția acestuia: — Întemeiază orașul, frate, orașele pe care le visezi. știu că vei reuși să faci ce-ți propui. Tu ești omul vremurilor care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
repet o dată că cele vorbite aici vor rămâne Între noi. Cred că nu e nevoie. Ți-am povestit toate acestea ca să-ți arăt câte griji are pe cap domnul nostru. În curând va avea nevoie de prieteni devotați cu spade Îndrăznețe. De alianțe și de legături de rudenie. O fată frumoasă și Înzestrată cu toate calitățile, așa cum e tânăra Adelheid, poate aduce aliați puternici. Emisari au circulat și circulă Între Curtea noastră și alte case princiare. Sunt mulți tineri de viță
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dădea seama că o legătură adevărată Între ei nu ar fi fost agreată la Curte, cu atât mai puțin de Bertold, astfel că nu spuse nimănui nimic. Mai ales de dragul lui Bodo, pe care Îl prețuia mult pentru ideile lui Îndrăznețe. Deși mai tânăr decât Conrad, Bodo călătorise mult și cunoștea mulți oameni, multe orașe, obiceiuri și datini. În Bodo găsise nu numai un partener de lucru, deschis către viitor și către nou, dar și un prieten care-l Încuraja În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
planurile sale. Cu timpul, Începuseră să se Întâlnească foarte des, pentru a-și duce la capăt proiec tele, pentru a căror Înfăptuire avea nevoie, pe lângă apro barea fratelui mai vârstnic, obținută cu oarecare greutate, și de experiența, cultura și ideile Îndrăznețe ale tânărului zürichez, cu care se Înrudea În spirit și concepții. Amândoi visau un oraș Înfloritor, În care se Întâlneau multe drumuri și veneau negustori de pretutindeni, un loc În care cetățenii să fie Înzestrați cu drepturi cum nu se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ei, ești În rândul conspiratorilor. și vei veni la Molsheim, Împreună cu toți cei care-am jurat să-i distrugem pe tiranii din Breisgau. și tu, Eglord, mă dezamăgești! Am crezut că te-naripează ambiții mai mari. Ți ai făurit planuri Îndrăznețe, voiai să ajungi mai sus decât au visat strămoșii tăi vreodată! Unde e Eglord, cel pe care-l cunosc eu? Te Împiedici acum de o fustă? Vrei să ai fata, o vei avea, vei avea câte târfe poftești, o sută
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de profesori, cei mai mulți de formație clasică, ultimii aristocrați ai spiritului din vechea școală românească, i-a influențat adolescența și devenirea profesională. Temeinica pregătire de cultură generală, însușită conștient, sensibilitatea la onoarea personală și demnitatea națională, simțul dezvoltat de responsabilitate, inițiativa îndrăzneață, împlinirea personalității proprii în armonie cu destinul comunității sociale alcătuiesc profilul acestei generații inconfundabile de profesori și sunt detectabile în devenirea mai multor generații postbelice de tineri bucovineni. Decesul tatălui său o obligă, după absolvirea liceului, în 1952, să intre
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
s-au ridicat mulți cu atitudini deosebite și au știut să le cultive pentru binele lor și al celor din jur. Familia, satul, școala a încurajat și sprijinit astfel de cazuri, pe care i-au socotit mai norocoși. "Pe cei îndrăzneți îi ajută norocul" (Vergiliu). Prin profesia lor, s-au remarcat în mod deosebit: Cornel Nemțoc, fiind depistat cu reale aptitudini sportive, s-a dedicat pregătirii pentru canotaj, de performanță și a reușit. A obținut medalia de aur la Jocurile Olimpice, individual
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
au zărit și ne-au salvat. Ne-au săltat dintr-o mișcare bruscă pe cai și ne-au lăsat pe ulița noastră, aproape de casă. Cât le-am mai mulțumit! Unul dintre ei ne-a zis afirmațiile lui Vergiliu: "Pe cei îndrăzneți îi ajută norocul!". Așa a și fost. Între timp, urletele vijeliei își coborâră glasul. Zbuciumul văzduhului se mai potoli. Un tunet îndepărtat abia se mai auzi. Noi am ajuns cu bine acasă. O baie caldă m-a readus la realitate
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ieșite dintre crăpăturile soaței copacilor, sau dintre pietre. Vietăți minuscule mișunau prin iarbă și prin apa limpede ca cristalul, căutându-și de-ale gurii. Pești lucitori săgetau apa Sucevei, ce venea gălăgioasă dinspre Ulma și Straja. Câte-un broscoi mai îndrăzneț, apărea pe câte o frunză lată de brusture și orăcăia de răsuna toată lunca. Părea că și el era fericit că primăvara s-a instalat definitiv la noi. Aurel și Vasile luau de pe prund câte o lespede și-o aruncau
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Acela însă a fost ferit de foc și arată mai bine... După puțină gândire, Spiritul domnesc a adăugat:Apoi omule, aici la mănăstirea Galata ne-am cam terminat treburile. Cum ți s-a părut discuția noastră? - Nici în cele mai îndrăznețe vise ale mele, mărite Spirit, nu mi-am imaginat că peste mine va da un asemenea noroc... - Norocul nu vine singur. Trebuie să-l ademenești cu ceva. - Cu ce, mărite Spirit? - Cu muncă și perseverență. Numai așa poți spera să
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
plină și se vedeau și oameni mai în vârstă care ascultau muzica și priveau la joc cu multă plăcere. Costache își amintește cum o fată din Cursești Vale, Elena lui Potoroacă, l-a scos în mijlocul horei, până când un holtei mai îndrăzneț a strigat: „Siminoc și busuioc, cui e rândul, treci la loc”. îndemnul a fost ascultat de perechea din mijloc, ei se simțeau din cale afară de mulțumiți și bucuroși că au putut juca în mijlocul horei. Elena a intrat în cercul horei
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
neajunsurilor și necazurilor cetățenilor simpli. Partidele de la noi și, din nefericire, și regele și-au văzut numai de interesele lor, fără să se gândească la majoritate.” − Mai încetul, mai încetul, interveni moș Negruș cuprins de frică auzind vorbe atât de îndrăznețe, mai cu seamă la adresa majestății sale. − Nu vă temeți că nici eu nu mă tem să vi le spun pe nume, cum stau treburile și voi vorbi deschis, că avem drepturi democratice. Până la anul 1926, toate, sau aproape toate, sau
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
o întreb, tu știi că dumneaei mă ține că-s afurisită și rea, dar să știi că îmi vine și mie să plâng, când văd cât e de necăjită și îngândurată. Am s-o rog pe Maricica, ea este mai îndrăzneață ca mine, poate că ne spune și nouă ce este cu mama; Era o zi blândă, de mijlocul toamnei. Cele mai multe treburi din câmp se terminaseră, vântul mâna frunzele căzute din copaci iar aceștia, parcă rușinați căs goliți de frunze, se
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
acceptat-o. Și, pentru că și-a început Autobiografia plonjând decis în plasma inconștientului său, el și-a întâlnit „dragonii“, descoperind, la fel ca Rilke, că „toți dragonii vieții noastre sunt prințese care nu așteaptă decât să ne vadă frumoși și îndrăzneți“. Și frumos, și îndrăzneț, I. Negoițescu a fost modelat de anima sufletului său, stând, tot timpul, sub straja prințeselor. Străjuit, din copilărie, de acea făptură galactică, steaua-înger, își încheie existența sub același semn al animei. În penultima noapte a vieții
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și-a început Autobiografia plonjând decis în plasma inconștientului său, el și-a întâlnit „dragonii“, descoperind, la fel ca Rilke, că „toți dragonii vieții noastre sunt prințese care nu așteaptă decât să ne vadă frumoși și îndrăzneți“. Și frumos, și îndrăzneț, I. Negoițescu a fost modelat de anima sufletului său, stând, tot timpul, sub straja prințeselor. Străjuit, din copilărie, de acea făptură galactică, steaua-înger, își încheie existența sub același semn al animei. În penultima noapte a vieții sale pământești, în clinică
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în fapt, unicul prieten literar din acești ani mi-a fost Petre Hossu, de la care, ca și de la Ionel Manițiu, am învățat, cercul în care mă învârteam des erau câteva fete, de asemeni liceene, cărora le citeam poeziile mele din ce în ce mai îndrăznețe formal, pe cât de lipsit de vocație și de sărac în manifestări erotice mă arătam lor. Amiciție mai durabilă am legat cu Nena Boilă, blondă și urâțică, fiica ziaristului național țărănist Zaharia Boilă, nepotul lui Iuliu Maniu. Nu cred ca viitoarea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
lui: trezea în mine melancolia paradisurilor interzise. Când, în vacanța de Crăciun, a venit el la Cluj, la mătușa lui, l-am invitat la cinematograf (cinematograful aventurilor de altădată, când eu eram mai puțin vârstnic decât el acum și mai îndrăzneț decât acum) și l-am ținut tot timpul strâns de mână, cu degetele încleștate în ale lui. După război, ambii băieți s-au prăpădit în accident: mai întâi cel mic, tare blând și pistruiat, la Sibiu - intrând într-o cârciumă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
să fie cunoscut firesc și obișnuit, "fără silire și fățuire" pentru ca chipu-i să rămână mereu curat, pe cât "cuvința lumească" îi îngăduie, eu trăind banal și într-o criză de voință de a ieși din dezordinea înconjurătoare, după opinia cam îndrăzneață a unor contemporani de-ai mei, comandată de nu știm cine și de unde! Facem amândoi o pauză, Montaigne retrăgându-se în locul preferat din bibliotecă, poate pentru a medita și mai adânc asupra puterilor și deșertăciunilor omenești, asupra atitudinii în fața vieții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]