9,974 matches
-
Sonia este tipul de femeie pe care trebuie s-o iei deodată și în plină forță. Intuiam că trebuie să fac lucrul acesta exact așa, și nu altfel, nu pentru că Sonia s-ar fi opus, ci pentru că, dacă aș fi îndrăznit să mă excit prin procedeul cunoscut, procedeu rușinos și de lungă durată, mi-aș fi salvat orgoliul de mascul, dar aș distruge pentru totdeauna și iremediabil frumusețea iubirii noastre. Între timp, ajunsesem în dreptul coloanei. „Ce să fac, ce să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Pop ginerele. Nevastă-mea știe să dea de deochi. Pop era un bărbat masiv, înalt de mai bine de un metru optzeci și cântărea mult peste o sută de kilograme. Se învârtea în jurul Ilenei care își ținea pruncul la piept, neîndrăznind să-și ia nepotul din brațe. După câteva zile, bunicii plecaseră dar se întorseseră trei luni mai târziu, la botez. Din nou îi copleșiseră cu darurile, iar socrul ținu să îi atragă atenția ginerelui că nu uitase de damigeana promisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
frig, o adiere înghețată îl învălui dintr-o dată, venind dinspre locul de unde bănuia el că se apropie fiara. Apoi se făcu din nou liniște. Foșnetul frunzelor încetase și nici picăturile de apă nu mai curgeau de sus. Deschise ochii și îndrăzni să privească printre degete. Întunericul nu mai era atât de intens, o irizație foarte slabă plutea în jur. Văzu că ceața se ridicase la câțiva metri deasupra sa. Se afla un mijlocul unui gol în pâcla albicioasă care totuși îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
confirma că cei trei nu sunt bătăuși de profesie, așa încât se relaxă puțin. Începu să se apropie de adversarul său, căutând să-i prindă privirea, dar fără să scape din ochi mâna în care avea arma. Individul se retrăgea înapoi, neîndrăznind să-l atace. Acum nu se mai bâțâia pentru că, mergând cu spatele, trebuia să fie atent să nu cadă. La un moment dat, umerii tipului se lăsară într-un gest de relaxare ușoară, în timp ce ochii săi se ridicară puțin, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
corect. Am înțeles, domnule, rosti Vasilică nu prea convins. În regulă, apucă-te de treabă mai departe! îl bătu Toma pe umăr, în semn de încurajare. Eu mai am ceva treabă, așa că am să plec. Mai sunt ceva noutăți, domnule? îndrăzni Pohoață să întrebe. Despre ce? Știți dumneavoastră, întreb tot pentru listă. Ca să pot continua, trebuie să am cât mai multe informații. Nu, agent. Nu au mai apărut informații noi. Auzii că vă duserăți ieri în pădure. Mă gândeam că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Din nou mă văd obligat să-ți spun că nu știu. Poate că nu vom afla nimic dar și acest lucru este un pas înainte. Trebuie să investigăm toate posibilitățile. De ce în pădure? întrebă Ileana. Nu cred că asasinul a îndrăznit să intre în tabără. Chiar dacă țiganii dormeau, este puțin probabil să-și fi asumat un asemenea risc. Din câte am observat eu până acum, îi place să atace oameni singuri, în locuri pustii. Ileana se cutremură din tot trupul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
le spunem noi dintotdeauna. N-are nici o importanță ce sunt. Contează numai ce se întâmplă cu străinii care pătrund aici și gata. Noi știm și ne-am împăcat cu lucrul acesta. E teritoriul lor și nimeni nu îl calcă. Cine îndrăznește este pedepsit. Atât, totul este implacabil și de neclintit, asta-i regula. Este ca și cum ai încerca să oprești vântul, ori să împiedici ca după noapte să urmeze lumina zilei. Hai, ce facem, mai stăm ori pornim mai departe? Porniră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
multe ori. Toma și Calistrat rămăseseră în urmă, nescăpând-o însă din ochi. Caută, șopti bătrânul, e înnebunită de foame. Noaptea trecută nu a găsit nimic iar acum ne simte aproape dar nu ne poate găsi. Nu cred că va îndrăzni să intre în oraș, niciodată n-a făcut-o însă nici nu putem fi siguri. Dacă o scăpăm acolo, e de rău. Negura aluneca tăcută la vale. Cristian vedea cum marginea cețoasă se îndepărtează de ei. Porțiunea limpede, neacoperită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de unde nu ne așteptam. Oricum, omul e mort de mult. Așa se întâmplă întotdeauna, cel ce o sloboade este devorat primul, își plătește scump lăcomia. Vocea bătrânului paznic se frânse. Preț de câteva clipe cei doi rămaseră tăcuți. Cristian nu îndrăznea nici măcar să se miște respectând momentul de sinceritate al bătrânului. Habar n-am de ce nu m-am însurat, spuse dintr-o dată Calistrat. Tata mi-a pus în vedere că trebuie să-mi pregătesc un succesor. Așa cum a făcut și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și ei la râpa ce înconjura teritoriul bestiei. Trecură dincolo și se opriră așteptând să-și facă și ea apariția. Și dacă nu va veni? Se întrebă Cristian, privind în direcția de unde credea el că urma să vină bestia. Nu îndrăznea să își spună îndoiala cu glas tare dar stătea cu inima îndoită. Timpul trecea și norul de ceață nu se vedea printre copaci. Calistrat devenise neliniștit, se plimba în sus și în jos, fără a se îndepărta însă mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în regulă, spuse Toma după un timp. Se comportă ca și cum ea încearcă să ne atragă pe noi și nu invers. S-a mai mișcat? Nu. Cred că se teme de toiag. Oi fi stând eu prea aproape de tine și nu îndrăznește să atace pentru că știe că nu are timp să ajungă la tine înaintea mea. Ei, asta era culmea! Doar nu voia să-l lase singur acum. E drept că mai devreme se oferise de bună voie să joace rolul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ochilor inspectorului. Speriat, Cristian încercă să înțeleagă ce se întâmplase. Moșul călcase într-o groapă ori poate alunecase pe frunzele ude de pe jos. Căzuse și acum se rostogolea la vale pe malul înalt. Ei, e totul în regulă? întrebă el, neîndrăznind să ridice prea mult glasul. Nu primi nici un răspuns, ori moșul era rănit rău ori nu-l auzise. Așteptă câteva clipe după care repetă întrebarea ceva mai tare. Un mormăit supărat venea de undeva dinspre fundul vâlcelei, după care vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încărcături de jumătate de kilogram și își dădu seama că avea sufi cient exploziv pentru a rezolva treaba pe care și-o puseseră în gând. Se apucă să desfacă ambalajul și încremeni pe loc. De unde ai luat-o? întrebă el, neîndrăznind să se mai miște din loc. Treaba mea! răspunse Moș Calistrat, punându-și mâinile în șolduri. Nu-i momentul acum să o faci pe supăratul. Vreau să știu acum, de unde ai făcut rost de dinamita asta! rosti inspectorul pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Toma cu glas calm. N-are cum. Nu la fel cum îngheață apa, spuse Cristian clătinând din cap. Supusă însă la temperaturi scăzute, sub limita de îngheț, în mod repetat, se degradează. Vrei să spui că nu mai e bună? îndrăzni să întrebe Ileana, speriată la gândul că explozivul nu mai poate fi folosit. Dacă întrebi ca să știi dacă mai explodează, atunci răspunsul este da, din punctul acesta de vedere poți fi liniștită. Explodează și, încă cum! Alta e problema. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lăsă să cadă în jos fitilul. Umplu gaura cu pietre mici până la suprafața stâncii. Ar fi fost bine dacă ar fi îndesat pietrele mai bine acolo, ca să asigure o burare corespunzătoare dar, gândin du-se la nitroglicerina care condensase, nu îndrăzni. Trecu apoi la următoarea gaură și tot așa mai departe, până ce amplasă toate cele cinci încărcături într-un arc de cerc deasupra intrării. Gata, putem coborî acum, îi șopti el bătrânului. Nu știa de ce vorbește în șoaptă, doar nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu se schimbase. Avea senzația că moșneagul urma să apară de după colțul casei. Urcaseră treptele pridvorului și își dădu seama că totuși ceva nu era ca de obicei. Spre deosebire de alte dăți, ușa casei era închisă. Pregetase un moment, ca și cum nu îndrăznea să intre, dar apoi trase aer în piept și apăsă pe mâner. În tinda întunecoasă domnea un aer închis de casă nelocuită. Nu mirosea urât, dimpotrivă, se simțea o aromă slabă de busuioc, amestecată cu o urmă de scorțișoară. Înaintaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
patru și pune-ți oamenii de pază în dispozitiv! continuă Mihailovici să dea indicații, vorbind cât putea de repede. Păstrați o distanță sigură între camioane, mai apucă el să rostească, înainte ca celălalt să închidă. Ce s-a întâmplat, domnule? îndrăzni să întrebe șoferul. Acesta nu se sinchisi să-i răspundă, rămăsese cu telefonul în mână privind înainte prin parbrizul prăfuit. În fața lor, în vale, se vedea drumul sinuos pe care veniseră. Separate cam de o sută de metri unul față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Numai Hitler mai avea un asemenea program de lucru! îi spusese el odată lui Boris râzând. Dormea ziua, iar noaptea făcea planuri de război. Am citit undeva că, în dimineața când aliații au debarcat în Normandia, generalii nemți nu au îndrăznit să-l trezească pe Führer ca să-l pună la curent cu evenimentele. Godunov nu comentase, se mulțumise numai să-l privească zâmbind nedumerit. Pe mine, te rog să mă trezești imediat ce se întâmplă ceva! se simți el dator să sublinieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu se mai fac pariuri, se răzgândi brusc și își împinse toate jetoanele din nou pe doisprezece roșu. Toată lumea amuțise, nimeni nu mai scotea o vorbă, nici măcar chibiții care așteptau să ciupească și ei ceva din norocul lui nu mai îndrăzniră să-i urmeze exemplul. Suma pusă pe masă depășea orice închipuire și ochii tuturor urmăreau fascinați bila albă care începuse să se rotească din ce în ce mai încet. În camera de monitorizare, Mihailovici ținea degetul deasupra butonului de control. Când viteza bilei scăzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de dedesubt. El însuși stătea pe un platou înclinat, acoperit și el de pietre mici cu muchii tăioase. Deși în jurul lui totul era încremenit, știa că toată grămada aceea de roci se afla într-un echilibru extrem de fragil. Nu mai îndrăznea să facă nici o mișcare, de teamă să nu determine alunecarea acestora. După cum arăta peisajul, avea senzația asemenea fenomene se produseseră în trecutul imediat. Vedea șiroaie de pietriș fin, deschis la culoare, care se prelinseseră peste stratul de nisip negru din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
căpătase nuanțe pe care nu le mai putea suporta. Rezolvase repede problema, statura și conformația lui fizică îl ajutaseră să îi reducă la tăcere pe colegii răutăcioși. După câteva confruntări soldate cu nasuri rupte și ochi umflați, nimeni nu mai îndrăznea să facă glume pe socoteala lui. Rusia feudală era împărțită în cnezate. La mijlocul secolului al XV-lea, cnezatul Moscovei, aflat sub conducerea lui Ivan al IV-lea, numit și "cel groaznic" ajunsese la apogeu. După domnia lui Ivan cel Groaznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lungi cât o veșnicie, Cerkatov se întorsese către tânărul soldat. Era un tip mic de statură, blond spălăcit și cu niște ochi cenușii, reci și total inexpresivi. Era îmbrăcat în uniforma de campanie și purta cizme negre. Boris nici nu îndrăznea să-l privească, își rememora faptele din ultima perioadă, încercând să-și amintească dacă nu cumva comisese vreo abatere de la regulamentele militare, ce ar fi putut determina chemarea lui în fața CI-stului. Acesta se apropie de birou și rămase în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Noul patron ridicase din sprâncene mirat când auzise cum cheamă pe mercenarul proaspăt angajat. Cred că nu începeți și dumneavoastră să faceți glume pe seama numelui meu! spusese Boris, suspicios. Crezuse că scăpase de ironiile celor din jur. În armată, nu îndrăznea nimeni să se ia de el din această pricină. Nu am nici o problemă! Numai să nu cumva să te bată gândul să faci și tu ca tizul tău! Nu vă faceți griji, domnule! Am știut întotdeauna unde să leg calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
săptămână, acesta aflase de un loc unde era convins că se află aur, mult aur. Îi împuiaseră capul doi mineri în vârstă pe care îi angajase încă de la începutul aventurii lor miniere. Îi vorbiseră de un munte unde nimeni nu îndrăznise să sape niciodată. Era apărat de un blestem pe care nu reușise să îl înțeleagă. Fără discuție că lui Vlad și lui Godunov, cu atât mai puțin, nu le păsa de superstițiile locale. Plecaseră împreună în pădure, în locul unde spuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îi văzuse și el, ridicase toiagul deasupra capu lui, apropiindu-se de ei. Prinsese să vorbească cu un glas puternic, proferând amenințări și blesteme. Minerii se strânseseră unul în altul în lada camionului, privindu-l speriați. Nici unul dintre ei nu îndrăznea să scoată vreun cuvânt. Moșneagul nu îi dădea nici o atenție lui Boris, el avea de vorbit cu minerii din camion. Părea că îi cunoaște pe toți, pentru că li se adresa pe nume fiecăruia. Văzând că lucrurile încep să-i scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]