3,818 matches
-
39. Nicodim, care la început se dusese la Isus, noaptea, a venit și el, și a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă și de aloe. 40. Au luat deci trupul lui Isus și l-au înfășurat în fîșii de pînză de in, cu miresme, după cum au obicei Iudeii să îngroape. 41. În locul unde fusese răstignit Isus, era o grădină; și în grădină era un mormînt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. 42. Din pricină că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
Bucu rești, 1998; Postmo der nismul româ nesc, studiu critic, Humanitas, Bucu rești, 1999; Jurnal I, Humanitas, Bucu rești, 2001; Orbitor. Corpul, roman, Humanitas, Bucu rești, 2002; Enci clopedia zmei lor, carte pentru copii, Hu manitas, București, 2002; Pururi tânăr, înfășurat în pixeli, publicis tică, Huma nitas, București, 2003; Par fu mul aspru al ficțiunii, audio book, Humanitas, București, 2003; Plu rivers vol. I și II, poeme, Hu manitas, Bucu rești, 2003; Cinci zeci de sonete, poeme, Brumar, Timișoara, 2003; , povestiri
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Și totuși timiditatea și inocența erau singurele ei puteri. N-aș putea spune când apăruse în vagon, dar a ieșit odată cu mine în piața Kennedy, cu maga zine de lux și palmieri, și, mergând dreaptă în sari-ul ce-i înfășura omoplații și fesele, s-a dizolvat în lumina complicată din jur. De multe ori după aceea m-am gândit că dacă, mergând în urma ei, i-aș fi atins înve li toarea de mătase, s-ar fi-ntors spre mine nu pentru că
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cu neliniște, că sub densul parfum franțu zesc cu care se dăduse în acea seară, pielea ei caldă și moale mirosea a... Extrem de slab, e drept, dar inconfundabil. I-am scos mai departe dantelele roz în care intimitatea ei era înfășurată, dar mintea mea deja nu mai era acolo. Corpul acela compact și viu, pentru care în orice altă situație mi-aș fi dat și pielea de pe mine, nu mă mai atrăgea deloc, de parcă n-ar mai fi fost din aceeași
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
clădiri bizare, pline de gorgone și de atlași de ipsos, era de-a dreptul colosală și-și lăsa umbra ca de gnomon peste vitrina cofetăriei. Ne-am îndreptat către ușa ei cu clopoțel. În vitrină erau bom boane de ciocolată înfășurate în poleieli colo rate. Mama a intrat „doar pentru o clipă“, lăsân du-mă s-o aștept afară. Norii se sfâșiau de creștetul încoifat al statuii. Tramvaiul nostru trecuse și piața era goală, doar șina sclipea de-a lungul ei
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
dai seama), un băiat fardat și epilat ca pe scenele elisabetane, zâmbindu-ți tandru și che mându-te cu degetul. Trecând pe lângă vitrinele ace lea baroce și exuberante, mă gândeam cât de mult semănau ele cu închipuirile mele din adolescență, când, înfășurat în cearceafuri ude de transpirație și feromoni, îmi imaginam femei goale, femei obscene, femei nerușinate, fără chip, fără per sonalitate și fără voință proprie, pure animale sexuale ce-mi ofe reau de-a valma fesele, pulpele, cefele lor parfumate. Acum
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
în perspec tive nesfârșite devin după o vreme... neliniștitoare, apăsătoare ca-n Chirico...“ Profesorul se-ntoarse spre mine și mă privi-n ochi: „Iar apoi, nu uita că aici, în dom, e adăpostit «La Sindone», giulgiul în care-a fost înfășurat Mântui torul și care i-a păstrat imaginea. Asta nu-i jucărie. Fiecare oraș în care el a fost păstrat, de la Edessa legendarului rege Abgar și până la Torino, s-a im pregnat de forțe misterioase...“ Ajunși în oraș, m-am
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mizerul corp de muiere (Mădă sau Cătă), în care intrasem nu ca-ntr-un templu, ci ca-ntr-o cofetărie, am știut că niciodată de-atunci încolo n-aveam să revăd știma de lapte și miere din golful cu stabilopozi, înfășurată-n părul ei de sârme și vrejuri și cârcei și spirale și volute de aur... De ce iubim femeile Pentru că au sâni rotunzi, cu gurguie care se ridică prin bluză când le e frig, pentru că au fundul mare și grăsuț, pentru că
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Am părăsit bodega aceea și în zece minute am ajuns pe o plajă asemănătoare cu cea a lui Estash; am plecat în larg înotând printre stâncile înalte și ascutite. Când m-am întors, mi-era deja foarte frig. M-am înfășurat în toate hainele pe care le-am găsit prin rucsac și m-am aciuat lângă o moviliță de nisip. Acolo am adormit ostenit, tremurând de frig noaptea întreagă și așteptând cu nerăbdare să văd ce-mi vor rezerva zorile. Când
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Un gât se întinde prelung; picioarele flutură în urmă. Aripile se arcuiesc în față, lungi cât un stat de om. Rășchirate ca niște degete, penele înclină pasărea în unghiul vântului. Capul roșu-sângeriu se pleacă, iar aripile bat împreună, un preot înfășurat în mantie oferind binecuvântarea. Coada se face cupă și pântecul se încovoaie, surprinse de înălțarea pământului. Picioarele lovesc, genunchii întorși înapoi zbătându-se ca un tren de aterizare avariat. O altă pasăre plonjează și vine grămadă, luptându-se pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
al fratelui ei cerea ceva ce pentru Karin rămânea de nedeslușit. Era din nou așa cum fusese când Karin îl văzuse pentru prima oară, când avea patru ani și se holbase de pe palierul de la etajul al doilea la boțul de carne înfășurat într-o pătură de un albastru-deschis, pe care părinții ei îl târâseră după ei până acasă. Prima ei amintire: stătea în capul scărilor, întrebându-se de ce se oboseau părinții ei să alinte ceva mult mai stupid decât pisicile vagaboande. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aceea e să moară. Dar moartea se îndepărtează odată cu apa care se retrage. Răsuflarea ei e un cutremur. Balena gâfâie și se rostogolește, strivind sub ea vieți, în timp ce aerul o strivește. În capul ei urlă furtuni. Căngi și funii o înfășoară. Pielea i se jupoaie, în straturi de grăsime. Săptămâni, luni, iar gemetele muntelui de animal putred slăbesc. Orașul risipit se adună înapoi. Mici vieți născute pe uscat împung monstrul cu ace și cuie, îl hăcuiesc, revendicându-și casele zdrobite. Păsările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Decât să mă mut în locul ăsta, mai bine i-aș da foc. Ce fel de loc e ăsta? întrebă Weber. Mark îl măsură din colțul ochiului. —Nu-i evident? Karin se așeză la piciorul patului, cu părul ca o mantie înfășurându-i umerii. Fratele ei se lăsă într-un scaun, bătând cu tenișii în podea și bucurându-se de tropăitul pe care-l scoteau. Îi făcu semn lui Weber să se așeze pe scaunul din fața lui. Weber se lăsă în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
curiozitate politicoasă. Duane își savura acest moment rar de avantaj informațional. Deja s-a fumat, Gus. E cuplată cu Rigel. Voi în ce țară trăiți, fraților? —Danny Rigel? Băiatul cu păsările? Iar? Rupp ridică spre Karin o cutie de bere înfășurată într-o învelitoare de plastic. Asta-i tare de tot. De ce n-oi fi mirosit eu nimic? Adică, s-a întors? Migrația anuală. Duane chicoti. —Băiatu’ ăla o să salveze planeta la un moment dat. —E mai mult decât o să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ceea ce ar fi trebuit să facă zilnic tot restul vieții, dacă ar fi rămas lângă el să-l îngrijească. —Mark, măcar de data asta, alege și tu soluția mai ușoară. Aia evidentă. —Ha! În viața asta? Te-ai țăcănit. Își înfășură prosopul în jurul taliei și o ajută să întindă canapeaua-pat. Mai târziu, după miezul nopții, ea zăcea pe salteaua plină de rotițe și arcuri, pândind în întuneric orice mișcare. Totul era viu: aerul condiționat pornindu-se și oprindu-se brusc, ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care aștepta, povestea era prea lungă. —Vrea să-ți vorbească. —Nu contează? Smulse pătura militară de pe pat. E adevărat, nu-i așa? L-ai iubit. Chiar l-ai iubit. El a fost singurul motiv... Eu n-am fost decât... Își înfășură umerii în pătura de lână și-i întoarse spatele, bâjbâind pe întuneric după telefon. —Mark? Ești bine? Știu ce mi s-a întâmplat în timpul operației. —Spune-mi. Era încă amețită de somn. —Am murit. Mi-am dat duhul pe masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că pentru Mark n-ar fi fost tot aia. Fața i se încruntă. Nu s-ar fi schimbat nimic. Nevoia ei de a-l crede o îngrozi. Se ridică în picioare, reorganizând lucrurile: urmele, ordinea lor, memoria ei. Timpul se înfășura și se desfășura, încetinea, își punea centura și o lua în marșarier. Cea de-a treia mașină, spuse ea. — Nu știu, zise Cain. De un an mă gândesc la asta. Cea de-a treia mașină, repetă ea. Cea care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care copilul, fructul iubirii dintre cei doi oameni implicați în povestea asta, nu mai simte fiecare piatră din pavaj în rinichii lui minusculi, în schimb privim cu o nedisimulată și oarecum vinovată admirație la femeia africană care-și poartă copilul înfășurat într-o cârpă. Îți amintești, Herr Doktor, ai scris o teză de doctorat despre alăptarea artificială, chiar așa se numea : „Laptele pulverizat în alimentația sugarului normal și dietetica sugarului cu tulburări digestive“. Am găsit-o în catalogul universității. Era în
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
la una dintre ele au venit soțul și soacra. Neavând niciun obiect de mobilier la îndemână, soțul a pus farfuria de plastic și pachetul cu carne unsă cu usturoi direct pe burta soției, care, operată fiind, prezenta o proeminență bine înfășurată în bandaje și nicio reacție umană, fața în sus și ochii închiși. Soacra turuia lângă ea pe pat, nu părea să fie deranjată de lipsa unui răspuns, soțul mânca foarte atent să nu scape vreo picătură de maioneză. Am ieșit
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
a ta. Avea o față drăguță, bine proporționată, păr castaniu și ochii căprui. Nu era o față pământeană... nu știa de ce. Estimă că avea înălțimea cam de un metru șaizeci. Hainele ei păreau a fi făcute dintr-o țesătură bej, înfășurată pe corp de sus până jos, ca un fel de eșarfe. În picioare, purta sandale maron și la gât un colier subțire, din piele, după toate aparențele. Avea un corp suplu; dar nu era, după standardele pământene, o frumusețe. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Este ca un fel de lumină acolo. Dacă i-am deschide capul, s-ar revărsa din el lumină. Dădu din cap către Crang. - Veniți și uitați-vă. Gosseyn se afla încă bine legat în scaunul lui; capul îi era efectiv înfășurat în aparaturi de tot felul, când Crang trecu pe lângă el dispărând din raza lui vizuală. El presupuse că detectivul de pe Venus se uita prin lentilele aparatului. Tăcere. Apoi se auzi un zgomot și senzația că cineva se îndepărtează cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
o condiție pentru a fi iertați de Dumnezeu (cfr. Mt 7), fără a uita niciodată că acela care iartă a păcătuit și el. IV PREOTUL, ADEVĂRAT ECLEZIASTIC „Firea bună, studiile serioase, stăpânirea cuvântului și a comportamentului sunt ca mantia care înfășoară umanitatea preotului: dar limfa divină a înclinației sale spre misterele divine și operele apostolatului, el va continua să o scoată din altar. Acela este locul său care i se potrivește întâi de toate. De acolo el vorbește credincioșilor și adresându
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
din ziua precedentă, iar pe mîini, pe mîinile sale înguste, bășicile s-ar fi umflat sub stratul insuficient de bătătorit și s-ar fi deschis așa încît lichidul lipicios să pornească a alerga pe degetele sale în jurul cărora ar fi înfășurat o mănușă sau o cîrpă în vreme ce și-ar fi îndoit din nou spatele și ar fi săpat în pămîntul mîlos, în mijlocul tuturor acelor alte spinări îndurerate. Dacă s-ar fi gîndit vreodată la asta, s-ar fi întrebat de ce nefericiții
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de a cere iertare de la cititor. Și pentru mulți, foarte mulți, avea dreptate să o facă; căci această credincioasă expunere a tot ce văzuse și auzise a fost cauza ponegririi lui. Când el era icoana credincioasă a unei lumi încă înfășurată în basmele ce înconjoară copilăria omenirii, cei nechemați vedeau în el, un om ce umpluse cartea lui numai cu povești lipsite de orice crezare. Acest observator cu însușiri atît de eminente avu prilejul de a cunoaște prin propria lui persoană
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
apoi își schimbară culoarea, devenind niște scame negre rotindu-se ca niște avioane în lumina roșiatică de deasupra unui oraș bombardat. Așa că Lanark își lipi o palmă peste ochi, se răsuci și se întoarse dezmeticit în încăpere. Trupul vecinului său, înfășurat în cuverturi, trecu pe lîngă el pe o targă cu rotile împinsă de un asistent. Lanark puse halatul și papucii în dulăpior, urcă în pat și-și trase cuvertura pînă la bărbie. Doctorul Munro coborîse jaluzelele și se dusese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]