12,158 matches
-
Mazurienii, câți au mai rămas, mai precis cei care au refuzat să plece în ciuda ostilității și a tuturor avertismentelor, devin temporar țapii ispășitori, victimele de substitut, lăsați fără nicio apărare în fața hoardelor sovietice. Smarzowski nu are nicio reținere în a înfățișa atrocități, însă le înfățișează nu ca pe situații excepționale, ci ca pe o rutină, amortizată prin repetiție, devenită o practică, un fapt cotidian așa cum crima se naște spontan în Casa rea, și nu conjunctural pentru că ea se află deja acolo
Trandafirii sălbatici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4123_a_5448]
-
rămas, mai precis cei care au refuzat să plece în ciuda ostilității și a tuturor avertismentelor, devin temporar țapii ispășitori, victimele de substitut, lăsați fără nicio apărare în fața hoardelor sovietice. Smarzowski nu are nicio reținere în a înfățișa atrocități, însă le înfățișează nu ca pe situații excepționale, ci ca pe o rutină, amortizată prin repetiție, devenită o practică, un fapt cotidian așa cum crima se naște spontan în Casa rea, și nu conjunctural pentru că ea se află deja acolo și intră pe poarta
Trandafirii sălbatici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4123_a_5448]
-
cerere a dispărut în condițiunile prevăzute la Cap. I, putând lua orice informațiuni și admite orice mijloace de dovadă, după care președintele va fixă un termen la care urmeaza că instanța să se pronunțe. Articolul 16 Dacă petiționarul nu se înfățișează la termen, instanța va respinge cererea din oficiu și va desființa măsurile provizorii luate. Hotărîrea se va da cu ascultarea Ministerului Public. Articolul 17 Dacă tribunalul în cursul desbaterilor, constată că presupusul dispărut se află în vieata, sau daca constată
LEGE nr. 173 din 3 martie 1941 pentru declararea morţii prezumate a celor dispăruţi. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106082_a_107411]
-
colerice, la care altercațiile dau naștere unor dureroase remușcări tardive. Mai mult, un pudic cu înclinații spre autoflagelare, genul de rușinos pentru care viața e un șir de mizerii insuportabile. Sub acest unghi, meritul corespondenței e de a ni-l înfățișa pe gînditor în goliciunea sucurilor interioare, fără înfrumusețări retorice menite a le altera timbrul. Cei patru apropiați cărora Wittgenstein le trimite epistole sunt doi profesori universitari de la Cambridge (Bertrand Russell și G. E. Moore) și doi intelectuali extra-academici: un prieten
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]
-
muza care nu-i dă pace. Citea - a scos din geantă - Moarte la Veneția de Thomas Mann. Cu un creion sublinia tot ce o uluia. Esența, zicea ea, cât de profund e totul în această carte, mult mai adânc sunt înfățișate lucrurile aici, doar în câteva pagini față de sutele de pagini ale Muntelui vrăjit. Facem schimb de cărți, i-am adus un album cu România și vorbim despre minunățiile țării, ce merită a fi văzute. Ceva-ceva din România a văzut ea
Inga Abele (Letonia) Vârstele iubirii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3861_a_5186]
-
îi strigau numele s-a strecurat și un preot. Președintele s-a îmbrățișat cu acesta și a acceptat un cadou din partea duhovnicului. Din dialogul președintelui cu preotul reiese că cei doi nu sunt la prima întâlnire. Cand preotul s-a înfățișat în fața lui Băsescu, presedintele României l-a întrebat ce-i mai face copilul. În timpul scurtei întrevederi preotul i-a dăruit o icoană, despre care a spus că este adusă de la Muntele Athos.
Băsescu, îmbrățișat de un preot. Ce obiect special i-a dăruit by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/38649_a_39974]
-
putem decât să regretăm că această specie literară a căzut în desuetudine, concurată de știutele, modernele, dar incolorele, lipsitele de afectivitate mijloace de comunicare. Cartea lui Ion Brad se poate citi în primul rând, ca un roman epistolar de dragoste, înfățișând o perioadă de opt ani, ani de zbucium, 1947-1955, cum îi numește și prietenul său Dumitru Micu în cunoscutul său roman autobiografic, Timpuri zbuciumate , Editura Vestala I.O., București, 2001. Povestea lor de dragoste începe în Blaj, „orășelul școlilor”, unde
„Ci tu citești scrisori din roase plicuri“ by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3872_a_5197]
-
el exclude, radical și decis, din cîmpul poetic biografia, politica, socialul, anecdota, pitorescul, discursul de mari dimensiuni, adică tot ceea ce făcuse specificul romantismului și nu numai. Față de discursul poetic al lui Petică, cel al lui Macedonski (aparent „maestrul" său!) se înfățișează eterogen, indiscret, redundant și plin de scorii nepoetice. In raport cu marile poeme macedonskiene, diluate la nesfîrșit, poezia lui Petică are concentrarea celei de a cincea esențe: este epurată, diafană, compusă într-un limbaj ușor de recunoscut, sculptată în același
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
nu aduc vreo noutate importantă. Chiar dacă n-a putut evita complet autobiografia și confesiunea lirică directă, Petică s-a specializat în tablouri inedite și stranii, complet exotice în poezia românească. Cele mai reușite piese novatoare din unicul său volum ne înfățișează neașteptate mostre de art nouveau, adevărate desene bockliniene: „în calda voluptate din serile-argintine Feciorele trecură cu mijloace de trestii Plecate-n tremurare, iar farmecul poveștii Cînta în note clare pe culmile senine. Rîdeau privind nainte albastra depărtare Cum tremură în
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
a compune tratate și epistole pe această temă. Avicenna însuși a scris pagini de sine stătătoare despre iubire, iar înaintea lui, societatea secretă a Fraților Purității așezase între cele 54 de epistole pe teme esențiale și una Despre natura iubirii, înfățișând dragostea ca izvor al virtuților, putere înnobilatoare. În Spania, teologul și juristul Ibn Dawud, m. 909, alcătuise o antologie cu cele mai frumoase versuri și aforisme ale poeților arabi despre iubire. Urmașul său, moralistul și teologul Ibn Hazm al-Andalusi (m.
De amore. De la Ibn Hazm al-Andalusi la Andreas Capellanus by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3883_a_5208]
-
de filosofie, fost ministru al Învățământului, Luc Ferry. Ele prezintă gândirea unor filosofi cunoscuți din Antichitate până astăzi. Într-un interviu, autorul spune: „N-am vrut să simplific, să rezum sau să vulgarizez gândirea marilor filosofi, ci, din contra, să înfățișez ce este genial și profund la fiecare, ceea ce aș lua cu mine pe o insulă pustie, cum se spune ... Asta nu seamănă deloc cu ceea ce găsim de obicei în manuale”. Urmează să apară alte 10 volume, tematice, acestea. Unul se
O serie editorială foarte utilă () [Corola-journal/Journalistic/3886_a_5211]
-
critică și pierzîndu-și publicul, ei s-au găsit izolați în tratatele de istorie literară. Nu insist. În actualitate, Gabriela Adameș teanu revigora în Provizorat posibilitățile conceptului prins în păienjenișul istoriei și politicii. Ori, din alt punct de vedere, Marta Petreu înfățișa în Acasă, pe Câmpia Armaghedonului arhitectura morbideț ii din iubire. Nu întâmplător cele două cărți sunt parte din canonul postdecembrist. Corina Sabău debuta acum trei ani cu Blocul 29, apartamentul 1, iar Ana Maria Sandu scria Omoară-mă! (2010), ambele
Copilăria adulterului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4074_a_5399]
-
în căzături în cur, și o mamă unguroaică, Sabine (Eszter Ónodi), specializată în numere de acrobație la înălțime, „femeia cu cele mai frumoase picioare din România”, cum orgolios o elogiază fiica. Un scurt film alb negru similar unui clip ne înfățișează o idilică scenă de familie cu ceva din ludicul inocent al filmelor lui Méliès, unde personajele de o teatralitate îngroșată țopăie vesele într-un paradis al fanteziei eliberate de orice cosntrângeri. Pare de la sine înțeles că de acum încolo, încapsulată
Circul și nostalgia by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4077_a_5402]
-
oferă, precum în serialul Carnivale 2003 al lui Daniel Knauf. Acolo, aspectele mai puțin frecventate ale societății americane în perioada Depresiei configurau însă imaginea unei confruntări emblematice dintre bine și rău. Aici însă nu lumea occidentală sau cea comunistă sunt înfățișate cu adevărat, ci numai ceea ce Aglaja vede din ele. Aceasta pentru că asemeni lui Peter Pan, Aglaja încearcă să păstreze ceva din inocența lumii dezvăluită în parabola benedictină din filmulețul alb-negru cu care debutează filmul. Filmul suferă de la bun început de
Circul și nostalgia by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4077_a_5402]
-
iresponsabil și am dobîndit un scriitor cu o operă vastă. Istoria ieroglifică beneficiază de toate atributele noutății, inclusiv de imprevizibil. Romanul prezintă o construcție dezechilibrată: primele patru părți, centrul de greutate al întregii fabule, se ridică deseori la nivelul capodoperei, înfățișînd o lume viermuitoare și fantastică, de uimitoare bogăție, și lăsînd cititorului impresia de haos magnific. Totul converge spre centrul acestui straniu univers, spre Cetatea Epithimia, o așezare de copleșitoare bogăție, dominată însă de reguli misterioase, veritabil ținut de basm, centru
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
Misterios! De nepătruns! Uluitor!!! Stans - omul ghicitoare! Magnificii acrobați din Spania Inas! Brezina - diva cabaretului parizian Folies-Bergère! Surorile Drafir și alte numere de senzație Surorile Drafir - trei la număr - se fîțîiau încoace și încolo pe scena minusculă, al cărei fundal înfățișa o imagine a Versailles-ului, și cîntau cu accent din zona Volgăi: Aici, ca niște păsărele Plutim prin fața voastră. Aplauze ne însoțesc, Beau monde e în delir. După acest cuplet, surorile se înfiorară, se prinseră de mîini una pe alta
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
fuge de abstracțiuni, de vorbele „mari”, de patetism, practicînd un soi de „întoarcere la natură” (realitate) de rang secund, într-un mediu urban care apare deconvenționalizat, depreciat printr-un soi de golănie vag intelectualizată, persiflatoare. E o saturație de viață înfățișată fără ocol, ca o miză de căpetenie a lirismului. Drept care poezia nu e „imagine și senzație” cum socotește un comentator, citat pe coperta a IV-a, ci mai curînd tehnică și sens, fiind articulată „la rece” printr-o operație de
Un nou mal du siècle by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4099_a_5424]
-
de parcă amprentele mi-ar fi fost false/ și înăuntru s-ar fi dat alarma” (Scanner militar). Întrebarea, de ordin existențial, care se poate pune e dacă un atare autor vrea să pară insensibil, crud, „rău”, mascîndu-și un fond sentimental, ori înfățișează o sicitate morală de-a adevăratelea, sugerînd doar, spre a-și deruta receptorul, că ar putea fi o disimulare a contrariului acesteia. Dar are oare rost să găsim un răspuns? Aflate mai toate pe muchia negativului, voit inconfortabile, textele se
Un nou mal du siècle by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4099_a_5424]
-
ci și măsura științei (romanul fiind prevăzut cu note ample și amănunțite, lucru absolut necesar în cazul literaturii de calitate dintr-o sferă culturală mai puțin la îndemâna cititorului; în plus, ambiguitatea stilistică e notorie la Pamuk). Prima propoziție din roman înfățișează deja straturile simbolice ale acestei proze: „Liniștea zăpezii, cugeta bărbatul așezat în autobuz, chiar în spatele șoferului. Dacă ar fi fost vorba de începutul unei poezii, ar fi numit ceea ce simțea atunci «liniștea zăpezii». Prinsese în ultima clipă mașina care urma
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
puținele cazuri în care filmul acțiunii nu modifică în rău filmul personal. Din păcate, biografia unui om curge cel mai adesea în sensul maltratării filmului personal, iar cînd puntea între universuri se frînge, mintea se clatină: apare inadaptarea sau nebunia. Înfățișat în forma aceasta lapidară, volumul lui Zografi pare o meditație amară a unui spirit dezgustat de contemporaneitate, cînd de fapt arta autorului stă în ușurința cu care pendulează între universul teatrului și cel al vieții reale. Rezultatul e un spectacol
Domeniul nedefinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4165_a_5490]
-
doar de formă în viața comunității scriitoricești. Aș spune încă mai mult : în anumite împrejurări, chiar l-a pasionat această implicare, l-a interesat, oricum, în chip special. Astfel, la centenarul Uniunii Scriitorilor, celebrat în 2009, comite gestul de se înfățișa cu o lucrare-sinteză consacrată istoriei instituției noastre din anii de după război („în sistemul culturii socialiste”) și din cei ai „tranziției românești”. Tendințe, orientări, conflicte, crize, reașezări, personalități fac obiectul unei cercetări care vorbește odată mai mult despre ceea ce spuneam că
O viață și o epocă (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4171_a_5496]
-
în împlinire, este puntea spre un „dincolo”, întrevăzut ca spațiul unde sentimentul iubirii domnește în exclusivitate, spațiu ce nu s-ar opune acestei lumi, ci ar veni în prelungirea ei. Lui Simon îi putem contempla chipul în tablourile ce-l înfățișează în înaltele sale demnități, cea mai importantă, de guvernator al coloniei Massachusetts, deținută în două rânduri, după moartea Annei. (I-a supraviețuit un sfert de secol.) De la ea nu a rămas niciun portret și nu i se știe nici mormântul
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
poate că tocmai glonțul a declanșat acel proces alchimic misterios, care-i va marca întreaga existență. A doua notație de jurnal, din 7 aprilie 1917, poartă sigiliul unei neliniști accentuate. Desenul însoțitor, o acuarelă dominată de nuanțe sângerii, ne-o înfățișează pe Pandora într-o postură profund melancolică. Așezată într-un fotoliu, tânăra femeie privește prin geamul deschis, acoperit în partea de sus de perdelele văluroase. O șuviță de păr se zbate dezordonată, sub briza care intră în cameră. Mâna dreaptă
Iubitele lui Corto Maltese (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4202_a_5527]
-
mă păgubește foarte mult și în contra căruia trebuie să se revolte cu toată puterea conștiința mea de artist, lucrările mele fiind nu niște bufonerii menite să parodieze în treacăt persoane reale, ci niște lucrări de artă cu intenția de a înfățișa în mod mai durabil tipuri ideale [subl. mea, C.C.]” Dacă, deci, la prima ediție, excelentul eseu al lui Ștefan Cazimir a putut da naștere unor interpretări oblice (folositoare, poate, în circumstanțele date), ar fi de dorit ca măcar acum, după
Caragiale față cu actualitatea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4205_a_5530]
-
se înscrie, cu arme și bagaje, în solda unor acțiuni politice bazate pe iluzie, complexe de inferioritate metamorfozate în complexe de superioritate, resentiment și violență. Dar asta nu face decât să accentueze importanța simbolică a Versetelor satanice. Intuitiv, scriitorul ne înfățișează un proces în care politicul și iraționalul merg mână în mână, înainte ca dimensiunile prefacerilor să fi fost evidente pentru multă lume. Cartea lui are un limpede caracter profetic, așa cum avuseseră - în opinia lui Berman - și lucrările unor Henry James
Final amânat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4030_a_5355]