4,474 matches
-
în rînd și am defilat prin fața ultimelor spasme ale muribundului." Nemții au reușit ceea ce și-au propus: "E greu să distrugi un om, aproape la fel de greu cum e să-l creezi: n-a fost deloc ușor și nici repede de înfăptuit, dar voi, nemților, ați făcut-o. Iată-ne docili în fața voastră, fără să mai așteptați nimic de la noi: nici acte de revoltă, nici cuvinte de împotrivire, nici măcar o privire care să vă judece." Cîteva zile mai tîrziu, pe 20 ianuarie
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
țiganii statului și ai mănăstirilor), iar în februarie, anul următor, a inițiat întocmirea proiectului de lege privind libertatea presei, pe care tot el o blocase anterior. Abolirea robiei și instituirea libertății presei, două vechi deziderate ale mișcării revoluționare și naționale, înfăptuite într-o vreme când "chestiunea română" se afla pe agenda diplomatică a marilor puteri europene, au avut un larg ecou în epocă și, în pofida limitelor generatoare de noi reproșuri și calomnii la adresa domnitorului 41, au servit nemijlocit cauzei Unirii Principatelor
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
2, lucrare menită a înlocui vechile pavele de pe străzile principale Ulița Mare, Sf. Spiridon, Podul Vechi, Golia și Sf. Vineri cu piatră cubică, pe o lungime totală de circa 4.000 de stânjeni, sub supravegherea inginerului Singurov. Proiectată a fi înfăptuită în termen de șapte ani, cu noi amendamente introduse la clauzele contractuale după nici doi ani de la demararea lucrărilor, când o comisie de control raporta Obșteștii Adunări că "pavelile până acum lucrate sunt cu totul rele și netrebnice, încât nici
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
de Hodocin was a real counsellor of the Moldavian Government, an enterprising man, whose high knowledges and useful initiatives undoubtedly helped his adopted country on the way of modernization, prosperity and progress. 1 Gh. Platon și colab., Cum s-a înfăptuit România modernă. O perspectivă asupra strategiei dezvoltării, Editura Universității "Al. I. Cuza", Iași, 1993, p. 56. 2 Vlad Georgescu, Memorii și proiecte de reformă în Principatele Române (1761-1830), Editura Academiei, București, 1970, p. 184. 3 V. Șotropa, Proiectele de constituție
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Române în vremea războiului Crimeii (1853-1856), Editura Academiei, București, 1972, pp. 291 și urm. 39 Memoriile principelui Nicolae Suțu, pp. 248-249. 40 L. Boicu, op. cit., p. 290. 41 Al. Cretzianu, op. cit., p. 51. 42 Gh. Platon ș.a., Cum s-a înfăptuit România modernă..., p. 83. 43 O aruncătură de ochi asupra Unirii Principatelor, în Acte și documente..., vol. III, București, 1889, pp. 288-313. 44 N. Iorga, Istoria românilor, tom IX, Unificatorii, București, 1938, p. 325. 45 Gh. Platon, Lupta românilor pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
fenomenele mondiale, dar în special cele europene, și ceea se întâmplă în societatea și cultura autohtone. Astfel, orice discuție despre un posibil postmodernism (/postmodernitate) cultural românesc revine la stabirea unor frontiere ale modernismului (/modernității) românesc, lucru nici el lesne de înfăptuit. Mircea Cărtărescu, de pildă, vorbește despre un prim modernism (în perioada interbelică) și un al doilea modernism, care era contemporan, de fapt, cu "fenomenele de contracultură, neoavangarde, artă psihedelică și postmodernism de pe alte meridiane"84, fiind curentul esențial în literatura
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
postmodernism mai curând continuitate și pe cele care susțin varianta rupturii de modernism, observă intruziunea termenului opus în fiecare dintre cele două poziționări. Chiar dacă criticii postulează continuitatea sau recuperarea trecutului și a tradiției, de obicei reclamă ca acestea să fie înfăptuite la modul ironic, parodic, intertextual, ceea ce înseamnă că postulează în același timp și ruptura. De cealaltă parte, cei care văd în postmodernism ruptura de modernism, ajung să accentueze atât de mult diferențele specifice față de cel din urmă curent, depășirea și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
formele de opoziție dintre cele două concepte își păstrează interesul sintetic și capacitatea de a oferi informații într-o modalitate "prescurtată", rapidă și sugestivă, dar reliefează și capcanele la care sunt supuse discursurile postmoderne, ce riscă de cele mai multe ori să înfăptuiască exact aceleași tipuri de "greșeli" pe care le deconstruiesc la început. Posibilitatea de a construi o nouă logică a privilegierii din dorința de a demola o alta este un tip de eroare care se întâlnește destul de des și reprezintă o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
coerență decât în circumscrierea lor parțială (în ignorarea lor), și nu sunt generalizabile ca scheme de analiză"400. Mai mult, consideră Baudrillard, cele două câmpuri critice se află în plină criză, iar construirea unei teorii noi, radicale, nu se poate înfăptui decât prin exterminarea lor. Practic, la o asemenea precipitare a crizei marxismului și la apariția unui stil de scriitură netributar formei sale vom asista de aici înainte în evoluția scrierilor autorului francez. Într-o primă etapă a criticii marxismului, Baudrillard
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
legitimitatea din faptele trecutului, ci din evenimentele viitoare, care sunt singurele ce îi pot verifica valoarea. Același tip de teorie se regăsește și în viziunea adoptată asupra modernității europene aceasta trebuie să se întemeieze pe viitorul său, care este deja înfăptuit, și anume modernitatea radicală a Americii ("America este versiunea originală a modernității; noi suntem versiunea dublată sau subtitrată"502), percepută în termenii provocării "utopiei realizate". Relația dintre hiperrealitate și modernitate devine astfel una ce trebuie discutată, din moment ce America este echivalată
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și după criterii dintre cele mai variate, cred că o direcție fructuoasă de cercetare este oferită de abordarea sa sub semnul a ceea ce Kristeva numea "scrisul-ca-experiență-a-limitelor". Alături de percepția postmodernismului ca o "dominantă culturală" (Jameson), particularizarea cercetării pe tipurile de disoluție înfăptuite de discursul postmodern poate aduce o serie de precizări importante despre stratul profund al organizării discursive. În contextul în care deplasarea către problematica limbajului devine vizibilă în foarte multe domenii, iar disoluția teoriilor moderne ale semnificației și referinței a produs
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sale idei-forță. Astfel, avertizați fiind că fiecare gânditor postmodern a dezvoltat propriul său postmodernism, sarcina lucrării a fost și aceea de a extinde acest pointillism al concepțiilor într-un cadru mai amplu, care să poată da seama de noile configurații înfăptuite în discurs și societate, dar fără a minimaliza singularitatea cercetărilor. Necesitatea de a clarifica termenul de postmodernism în sine a fost dublată constant de evidențierea trăsăturilor conceptului și ale curentului pe care le desemnează, știind că deși termenul a fost
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cu adevărat mistic. Meditația, răgazul, uimirea trebuiau învățate. În orice contopire adevărată se recreea androginul. Cînd, după luni de concentrare și meditație fusese aleasă de Guru pentru o demonstrație în fața învățăceilor, a simțit o mare mîndrie. Ei doi aveau să înfăptuiască un transfer energetic printr-o unire carnală încremenită. În fața discipolilor cuprinși de venerație, Guru a stat în ea aproape trei ore. Fără nici o mișcare, în cea mai înaltă împreunare cu putință. Că dragostea nu era doar zbatere animalică știa și
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
abordat o temă cu largi implicații teoretice și practice ce vizează analiza fenomenului de globalizare, cu referire special ă la piețele de capital, feno men care a generat multiple discuții contradict ori i cu privire la cauzele sale și căile de depășire. Înfăptuind o cercetare profundă a problematicii gl obalizării piețelor de capital, materialul de față reprezintă o luc rar e de ținută științifică, realizată pe o temă strictă, de actualitate și interes. Lucrarea de față vine să răspundă nevoii de cunoaștere științifică
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
morților în bătălia de la Marathon, care continuă să bântuie câmpul de luptă fie din frustrarea de a fi fost măcelărite în mod violent, fie din supărarea produsă de absența unei ceremonii funerare. În Metamorfozele lui Apuleius, spiritele celor decedați pot înfăptui chiar crime: o vrăjitoare controlează stafia unei femei pentru a-și atinge un asemenea scop. Și exemplele ar putea continua 82. Fără îndoială, eroul caragialian crede că se confruntă cu stafia vindicativă a fratelui său, o combinație, dacă ar fi
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a cuprins marea Federație Rusă corectează schimbările istorice impuse de noile state apărute după Primul Război Mondial în Europa de Est, cu diferențe etno-lingvistice importante. Sub influența puternicului curent de divizare a statelor estice, la noi, multe din cele ce s-au înfăptuit nu numai în cei patruzeci și cinci de ani postbelici, dar și în secolul al XIX-lea, s-au transformat în praf și pulberi. Or, praful, pulberile sunt dăunătoare atât sănătății fizice, cât și echilibrului spiritual al oamenilor. Într-adevăr
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
se degajă din textul de mai sus, nu vrem să ne disculpăm, dar nici nu vrem să se uite prea repede diferențele postbelice dintre Est și Vest, pe care politicienii români importanți ai timpului nu le-au crezut a se înfăptui nici după ce au fost încarcerați. Târziu s-a știut că România fusese predată de anglo-americani sovieticilor în proporție de 90%, Iugoslavia 50%, iar Grecia 10%. (33, p. 242) Grupurile militarilor și civililor români angajați într-o îndelungată rezistență în munți
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
iakuți și buriat-mongoli răzvrătiți în 1928-1929, funcționari din fostul regim (15, I, pp. 31-53). Se pare că dezaprobările din exterior ale acestor crime în masă au fost puține în raport cu gesturile de admirație exagerată. Acțiuni violente și exterminări absurde au fost înfăptuite și în deceniile trei- cinci de către fascismul italian, nazismul german, războiul din Spania, legionarii din România, ultranaționaliști și antisemiți. Se pare că rațiunea occidentală, tipică, adormise sub presiunea entuziasmului naiv și periculos. Stalin și Beria au extins duritățile pentru că aveau
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
mulțumesc într-o primă fază a evoluției lor profesionale, ci de diploma de "muncitor calificat" "cu înaltă calificare" ș.a.m.d. Chiar înainte de 1989 se vehicula ideea stupidă a abandonării școlilor profesionale în favoarea liceelor industriale. După 1989 ideea s-a înfăptuit. Școlile profesionale au fost cumva incluse în "grupurile școlare", dar elevii nu mai aveau baze de instruire practică corespunzătoare. Primeau doar "certificate", neacoperite de abilități. Fenomenul s-a extins și în facultățile tehnice, unde au fost abandonate stațiile-pilot și micile
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
se juxtapuneau în cadrul unui discurs coerent, în condițiile în care nici una nu putea fi concepută fără cealaltă. Popoarele tradiționale aveau nevoie de magie și de miracole, care formau o parte importantă a existenței lor. Și nu conta dacă miracolele erau înfăptuite de zei sau de sfinți. Ceea ce conta era faptul că existau și că oamenii credeau în ele. De aceea, este imposibil astăzi să discuți despre culturile tradiționale fără a face referire la figurile mitice care le populau universul. Pentru aceste
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
subliniase că, în lipsa oricărei intervenții și reglementări din afară, acțiunea agenților economici, care își urmăresc doar propriul lor profit, nu duce, cum s-ar putea crede, la haos și dezordine, ci la recompensarea și promovarea celor mai eficienți. Optimul este înfăptuit, așadar, nu prin reglementări, ci prin acțiunea „mâinii invizibile“ - concurența - care îi selecționează pe cei mai buni. Familiarizarea cu asemenea veritabili ochelari ai gândirii l-ar fi putut ajuta pe Darwin să vadă că ființele vii, angajate în lupta pentru
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
a lumii vii ca lume a păcii și a armoniei, expresia intențiilor unui Creator milostiv și iubitor, acea imagine ce a fost cultivată de tradiția religioasă în care a crescut și de teologia naturală. Desprinderea de această imagine s-a înfăptuit treptat, cu zbucium și luptă interioară, sub presiunea respectului pe care cercetătorul autentic îl datorează faptelor controlabile. Ideea evoluției speciilor nu l-a atras, prin urmare, pe Darwin pe filiera gândirii speculative, prin ceea ce semnifica ea din punctul de vedere
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
lungul istoriei Pământului. Este sensul în care opera științifică a lui Darwin a reprezentat un punct de cotitură în istoria ideilor despre evoluția lumii vii. Miza considerațiilor de mai sus a fost să arate că această cotitură pe care a înfăptuit-o Darwin a devenit posibilă prin convergența unor influențe venite din orizonturi diferite, care au fost receptate relativ simultan de mintea unui cercetător aflat în căutarea unui răspuns la întrebări bine precizate. Pare plauzibil că, dacă Darwin nu ar fi
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
numit teoria „teoria selecției naturale“. Darwinismul secolului XX, în configurația pe care a primit-o prin așa-numita „teorie sintetică a evoluției“, s-a sprijinit în primul rând pe realizările unei științe necunoscute lui Darwin, genetica. Sinteza care a fost înfăptuită în anii ’30-’40 ai secolului trecut, devenind general acceptată în jurul anului 1950, a întregit teoria formulată de Darwin cu o explicație a cauzelor ce determină variațiile caracterelor organismelor și a mecanismelor transmiterii acestor variații urmașilor. Ideea selecției naturale a
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
anume că norma este stabilitatea formelor vieții, iar apariția de noi specii reprezintă un eveniment relativ rar, excepțional, este nu numai incompatibilă cu acea înțelegere a teoriei lui Darwin care a fost consacrată prin acceptarea pe scară largă a sintezei înfăptuite în anii ’30-’40 ai secolului trecut, dar și cu unele supoziții acceptate de Darwin însuși. Ce i drept, în scrieri ale lui Eldrege sau Gould accentul cade pe distanțarea critică față de evoluționiștii „genocentriști“, cum sunt John Maynard Smith sau
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]