10,200 matches
-
izvoare După voia Ta în taină. Iar când ai strigat la nori Și-ai tunat a Ta poruncă Prăvălindu-se la vale Apele au prins să curgă. Ai pus mărilor hotare Și cu ele jurământul Că-nvrăjbite niciodată N-or mai înghiți pământul. Tu faci să tâșnească râul Și izvoarele în văi Și adapi cu ele fiara Toropită de văpăi. Tu dai apa Ta la toate Și la păsări și la leu De aceea tot pământul Te numește Dumnezeu. Tu ești Cel
PSALMUL 104 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382906_a_384235]
-
să nu cadă din pat. Când eram prin clasa a patra mi-am făcut prima expoziție personală în casă, iar bunicii, i-am pictat cu acuarele un perete exterior al casei, cu o prințesă...a fost tare greu că varul înghițea acuarele. Însă bunica mi-a păstrat mult timp pe perete acuarela; văruia, dar nu și peste prințesă. Când am venit în Tulcea, atmosfera a fost mult mai lejeră. Făceam pictura cu Adrian Pall. Dânsul făcea pe atunci artă decorativă și
PENELUL LUMINII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382890_a_384219]
-
și ale copilăriei cântărețului prin glasul căruia au vorbit în toată a doua jumătate a veacului trecut și bucuria și lacrima inimii țărănimii ilustre și autentice de altădată a sudului Moldovei, făceau întrucâtva parte din mărginimea Bacăului, dar au fost înghițite bucată cu bucată cu gura lacomă a administrației orășenești, pentru ca azi să fie o falie pestriță de interferență a uliței cu strada, nici una nici cealaltă în aspectul lor civilizat, și una și cealaltă eșuate în a nu fi nici stradă
NELU HUŢU. PEREGRIN PRIN LETEA VECHE A BACĂULUI DE-ODINIOARĂ… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382917_a_384246]
-
într-un trup osândit și inert Tremurând la răceala din coasă... De ce azi? mă-ntrebam căutand să mă iert Că o clip-am uitat să respir, că nu-mi pasă!? S-au privit ca doi corbi ce doreau să mă-nghită, Ca doi lupi ce-ar fi vrut să devin al lor miel, Unul bun, altul rău, mă simțeam schingiuită De cel rău, nu voiam să mă-njunghie el, S-a retras într-un colț cu privirea-n pământ Iar cel
OSÂNDA MACULUI ROȘU de ANA PODARU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382944_a_384273]
-
mișcat din coadă Și s-a răsucit ca o frânghie Pe un ghem de umbră Și a clătinat planeta Precum furtuna pântecul Unei corăbii pe valuri. Când va asfinți bine, desigur, Și balaurul își va da sfârșitul Și-i va înghiți întunericul Trupul înmormântat în noapte. Dimineața când se vor ivi zorile Dacă va mai fi ca balaurului Să îi mai crească șapte capete Ori dacă ar fi cumva să reînvie Ucide-l dintr-o dată Și pentru totdeauna, Sfinte Mucenic Gheorghe
SFÂNTUL GHEORGHE ȘI BALAURUL de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382961_a_384290]
-
Fiul: Mamă! Cum te simți? Muribunda: Mi-e sete. (Baba 1 ia un pahar cu apă și o lingură. Se apropie de pat. Fiul îi ia paharul și-i dă muribundei apă cu lingura. Aceasta se îneacă. Nu poate să înghită. Abia poate să ia câteva picături de apă.) Muribunda (foarte lucidă) Domnule doctor? Doctorul: Am venit să te duc la spital ca să te faci bine. Muribunda: Nu merg la spital. Eu vreau să mor la casa mea, pe perna mea
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
lui. A luat din bar sticla cu băutură, era o țuică uleioasă,veche și tare din care bea ocazional, îi plăcea să simtă cum alunecă pe gât, deși avea multe grade, nu-l ardea când o bea, abia după ce o înghițea simțea o căldură în tot corpul. După două păhărele pline date peste cap, așa cum îl învățase un ardelean din satul lui de moți, și-a luat inima-n dinți și și-a strigat nevasta: -Sanda, vino te rog să vorbim
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
mai mari, care se hârjoneau, țipau, se îmbrânceau. Asta era învățătura? Pe urmă, observam că atunci când suna un clopoțel, respectivii copii alergau bezmetici spre ușa școlii, ca niște oi fugărite de un câine ciobănesc. Iar lacoma gură a școlii îi înghițea pe nerăsuflate, după care se înfășura cu o mantie de liniște. Dar înăuntru?... Ce făcea acolo hămesita școală cu oițele-copii înghițiți? Mama spunea că învățau carte. Hm! Misterul acesta m-a chinuit multă vreme. De aceea eram emoționat că mi
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
și tăvi, eu cu toaletele, mă rog, toată casa pe dos. I-am dat un telefon pe la nouă, să-l întreb dacă a prins trenul. Că nu l-a prins, că a fost aglomerat, că n-a mai găsit bilet. Înghit gogoașa. Că iau trenul următor, stai liniștită. Încerc să stau liniștită, dar șoriceii îndoielii începeau să-mi ronțăie din liniște. Peste câteva ore îl întreb ce face. Sunt pe drum spre gară. Într-un sfert de oră sunt în tren
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
printre lanuri de porumb, încă necules, sau porumbiști cu grămezile de coceni aliniate în rânduri ce păreau infinite, în luciul lor cenușiu. Dar, oricât alerga muta reptilă, nu întâlnea în cale-i nicio mașină, nici un om, pe care să-i înghită. Înșirate pe panglica sa lucioasă, satele erau scufundate în hăurile somnului, parcă atinse de mantia muiată-n cloroform a unui zeu necunoscut. În zadar somnoroasa oră izbea în porțile de lumină ale dimineții, că tot nu reușea să destrame pânza
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
din goarnă,... VII. LEBĂDA NEAGRĂ, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2251 din 28 februarie 2017. Sub podul de cobalt apare-o vidră, Pe malul de bazalt așteaptă-o hidră; Se uită ochi în ochi apoi, fatal, Le-nghite noaptea rece de metal. Pe vârful unui munte impozant Se-așază un cocor de diamant, Cu aripi translucide, de oglindă, Și ciocul gata-gata să mă prindă. Sub fagul care doar ce-a desfrunzit M-adun lângă o frunză de granit
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
frunte mă îndemn, Prin vântul, întețindu-se, de lemn. Apoi mă uit subit în calendare, ... Citește mai mult Sub podul de cobalt apare-o vidră,Pe malul de bazalt așteaptă-o hidră; Se uită ochi în ochi apoi, fatal,Le-nghite noaptea rece de metal.Pe vârful unui munte impozantSe-așază un cocor de diamant,Cu aripi translucide, de oglindă,Și ciocul gata-gata să mă prindă.Sub fagul care doar ce-a desfrunzitM-adun lângă o frunză de granit,Din palmă ciugulește câte
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
dată ”rudele„ aduceau 2-3 pachete cu țigări, un pachet de cafea, pe toate le lăsau supraveghetorului, acesta le împărțea „frățește„ cu ceilalți colegi. Mama Lăzărica tocmai se sculase, apucase să se spele pe față, să-și spună rugăciunea și să înghită o gură de aghiazmă, când telefonul a început să sune. I s-apărut că în acea dimineață telefonul suna mai tare, parcă era nervos din cauza cuiva nevăzut. Cu teamă a luat telefonul să răspundă, o săgeată îi trecuse prin inimă
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
sub braț, apoi a plecat la bucătărie de unde s-a întors cu o cană cu ceai. După un timp, a luat cu grijă termometrul și s-a uitat la el 39,7, foarte mult, fără ezitare i-a dat să înghită cele două pastile de paracetamol și să bea cana cu ceai. Trebuia bine hidratat la o asemenea temperatură. Era roșu la față, broboane de sudoare își făcuseră apariția pe fruntea lui, începuse să vorbească inteligibil. Fără să intre în panică
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
cea care în viziunea lui Eminescu însemna garantarea ,,drepturilor noastre speciale, întrucât se vor putea împăca numai cu interesele comune” capabile să asigure ,,dezvoltarea liberă a fiecărui popor”. Din nefericire, actualmente Uniunea Europeană este o utopie în care cultura românească este înghițită de cea străină, americanizată. De acee vom zice precum același etern Eminescu: ,,Nepăsarea noastră ne pierde” și ...punctum! Prof. dr. Florian COPCEA
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92370_a_93662]
-
am văzut și lacrimi de durere pentru „țopăiala” haotică dezlănțuită pe scenă, și ochi care nu știau unde să se ascundă de rușine. Organizatorii, probabil, au lăsat programul artistic la voia întâmplării, știind că publicul nostru, setos de puțină înviorare, înghite și aplaudă orice kitsch cu pretenții de evoluare scenică. Dar nu e chiar așa, căci am observat sus, la balcon, un bărbat mai în vârstă, ce arăta mai mult a simplu țăran decât a intelectual, care flutura flamura tricoloră numai
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92332_a_93624]
-
cu frica zilei de mâine sau poate a orei care urmează, deculturalizată, numai bună de pus pe masa tranzacțiilor între marile puteri. De regulă, istoria se repetă Este în legea universului. Dacă România va fi sau nu iarăși ciopârțită sau înghițită cu totul, dacă va fi sau nu stearsă de pe harta lumii este o situație reală si nu poate fi lasată la voia întâmplării. Totul depinde de modul cum această națiune va reuși să renască din propria ei cenușă, de modul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92364_a_93656]
-
de Dac de pe Columna lui Traian). Ilarie Hinoveanu a fost și rămâne un model, o efigie eclatantă de Cetățean al Craiovei, al Olteniei, al Europei și al Lumii acesteia nebune, nebune de legat care a devenit Terra, satul gobal ce înghite hulpav tot ceea ce ține de tradiții, identitate culturală, specific național, demnitate națională, patriotism și naționalism luminat. Se cuvine să-i aducem omagiul reînviind cuvintele-cheie, cuvintele-emblemă pe care regretatul Mitropolit al Olteniei, Nestor Vornicescu, le dăruia celor cu adevărat merituoși: Prețuire
ILARIE HINOVEANU Ultimul Pandur al Românismului [Corola-blog/BlogPost/92469_a_93761]
-
am rămas? Cuvintele-albine/ Roit-au toate! Mierea-i aguridă!// Rănit definitiv, văd ghilotine!/ Golgota e aproape... Sub hlamidă,/ Iubirea tace, inima-i lividă!/ Groparul, de-ntristare, nu mai vine!// Ce mort frumos voi fi întru vecie!/ Țărâna rimelor mă va înghite/ Slujindu-te pe tine, Poesie!// Zălog etern al Clipei ostenite/ Fi-vor doar lacrimile unor urme/ În care nici Uitarea n-o să scurme...”. Salutând cea de-a 18-a apariție editorială a remarcabilului poet Theodor Răpan, nu ne sfiim să
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
credite, nici macar întârzieri de facturi la plata. Ne finanțăm singuri investițiile, din 2012 nu mai primim bani de la bugetul de stat“, declară triumfal la bilanț Ovidiu Mi-culescu, președintele-director general al SRR. Dar, ghinion, Ministerul Finanțelor lucrează cu cifre și nu înghite vorbe, fă-când publică o concluzie deloc măgu-li-toa-re, ca mediile publice ar denatura rapoartele financiare: „În urma misiunii cu te-ma auditul financiar al contului general de execuție a bugetului de stat pe anul 2014 la Ministerul Finanțelor Publice, Cur-tea de Conturi
Statuia radioului public pe soclu de carton [Corola-blog/BlogPost/92901_a_94193]
-
tonuri bronzate de maro, ocru, roșu aprins și chiar negru lucios. Am carnea pietroasă ca de țărăncuță la seceriș și sunt fierbinte ca arșița verii. Pe unele porțiuni e bine să nu mă atingeți, căci s-ar putea să vă-nghit. Prin alte locuri sunt mai potolită, dar să nu vă pună Satana să săpați mai departe de doi metri în adânc, decât dacă vreți să vă prăjiți vreun pui la frigare sau să vă preparați o papară rapidă. Cu Ucigă-l-Toaca
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
trecut prin foc și pară, dar pas de te opune îndărătniciei lor ciudate! Unii șușotesc că aș fi îngropat și legendara Atlantidă sub „efectele mele pirotehnice”, dar asta va trebui să-mi dovedească ei mai întâi! Una peste alta, am înghițit destule până acum. În clipa asta am 140.000 de mii de ”fani permanenți”, fără să pomenesc cele 1,5 milioane de turiști, care vin să mă vadă în fiecare an. Vor ști ei de ce! Abia-mi mai trag sufletul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
cea legată de sacrificarea porcului în ogradă. Onoarea de a gusta nu doar odată ci chiar de două ori din urechea porcului Grigore, cu care apucase de fapt să se împrietenească înainte, îi e fatală bietului William. Nu reușește să înghită șoriciul, lăcrimând ca un copil care refuză convertirea la canibalism, sub privirile amuzate ale maramureșenilor contrariați. Sunt multe pasajele de acest gen, care fac deliciul cititorului, răspândite generos pe tot parcursul volumului de 300 de pagini, dar ar fi păcat
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
România Întregită a fost folosită abia dupăTratatul de la Versailles din 1920 până în 1940. Urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), așa zișii protectori ai României o hărtănesc în secret. S-a ajuns până acolo încât și teritorii neprevăzute în pacte să fie înghițite de lăcomia stalinistă. Vezi ținutul Herța. Se știe că actul marii trădări s-a semnat la Yalta, unde țări, majoritatea regate ale Europei Centrale și de Est au fost vândute colonizatorilor sovietici pentru un experiment, care a falimentat în 1989
De la UNIRE la REUNIRE – Sergiu GĂBUREAC [Corola-blog/BlogPost/93043_a_94335]
-
ar trebui să aibă un căpitan român, care ar cerși într-un mod plăcut : „Va rog, dați-mi mingea (...) ca am doi copii acasă”. Deci, cine a amalgamat bunul mers al statelor lumii, încît au creat găuri negre care au înghițit milioane de vieți omenești? În numele democrației, cucerirea națiunilor prin tot felul de „primăveri eliberatoare de suveranitate și bogății” și prin îndatorare va fi declarată, mîine, poimîine, filosofie, știință, artă și cultură universală, iar milițienii lumii capitaliste, preocupați, oricît ar costa
Pornografie, teroare, laicitate fără limite, dispreţ faţă de alte culte şi planuri secrete [Corola-blog/BlogPost/93046_a_94338]