4,859 matches
-
întâlnirile la care am mers. După o vreme am încetat să mă mai uit după el. Și, în cele din urmă, l-am uitat cu totul. Asta până în seara în care Helen m-a abordat, stânjenită și agitată. M-am îngrijorat imediat. Helen nu era niciodată stânjenită și agitată. — Ce-i? am zbierat la ea dărâmată de-ngrijorare. —Trebuie să-ți spun ceva, mi-a zis ea. Știu, am urlat eu. Asta e clar. —Promite-mi că n-o să te superi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
moarte, mi-a spus Luke plin de regrete. — Sigur că nu te urăsc, am insistat eu. Adică acum nu-l mai uram. Nu-i așa? — Sigur? m-a întrebat el îngrijorat. Sigur, l-am asigurat eu. Ce ironie: Luke era îngrijorat dacă îl uram sau nu. Dacă te consolează cu ceva, să știi că mi-a venit să-mi crăp capul când am spus toate chestiile alea, a zis el oftând din rărunchi. Și când am completat chestionarul ăla nenorocit. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
s-a dus la bar ca să plătească nota. Mohorâtă, am mai luat gură de vin, uitându-mă la barmanița atrăgătoare care-l privea lung pe prietenul meu în timp ce acesta își aștepta rândul. În mod ciudat, chestia asta nu m-a îngrijorat - știam că Randall e un tip de încredere și niciodată nu-l surprinsesem nici măcar aruncând o privire scurtă spre vreo altă femeie. Din punctul ăsta de vedere, nu semăna deloc cu foștii mei iubiți. În plus, nici pe femeie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să se rupă și să bea o cafea cu mine și cu mama. Nu avusesem prea mult timp, dar măcar mama ajunsese să-l cunoască. I s-a părut că e un băiat bun. Îmi dădeam seama că era încă îngrijorată din cauza faptului că mă mutam la el, dar a încercat să mă sprijine în legătură cu acest gest. Am tăiat ziua de luni de pe calendar. Cu un X greu câștigat. Punctul culminant al fiecărei zile devenise înscrierea unui X roșu, uriaș, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
apucă accesele astea bruște de entuziasm și dinamism, dar nu o țin prea mult. Pur și simplu așa e ea făcută. Ce-a fost a fost și-a trecut. Așa e Eva. — Mi se pare că exact asta îl și îngrijorează pe Henry, zise Braintree. Partea cu „a fost și-a trecut“. — O, nu, în nici un caz! Eva nu-i deloc genul ăla! Wilt stătea așezat la masa din bucătărie și-și sorbea cafeaua. Nu știu de ce-ar fi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
zise Betty atunci când urcă împreună cu Peter la etaj. Arăta într-adevăr groaznic de tot. — Mi-a spus c-a avut o pană pe drum și a trebuit să-și schimbe roata. Nu mă gândeam la hainele lui. Pe mine mă îngrijorează privirea lui. Nu ți s-a părut că e pe cale să cedeze nervos? Peter Braintree clătină din cap. — Dacă ai avea parte de elevii din anul III Instalatori de Gaz sau de cei din anul II Tencuitori vreme de zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Gaskell. Și într-una din zilele astea o să ne bagi pe amândoi până-n gât în așa ceva. — Gaskell dragule, uneori mă sâcâi îngrozitor cu toate grijile astea pe care ți le faci! — Dă-mi voie să-ți spun ceva. Tu mă îngrijorezi, cu atitudinea asta nenorocită față de bunurile altor oameni! — Proprietatea e furt. — Da, cum să nu! Adu-i numai pe polițai și încearcă să-i faci să judece așa după ce reușesc să se prindă ce vrei să zici. în țara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
începuse să se simtă dacă nu chiar ca acasă, cel puțin mai familiarizat cu secția de poliție, mintea lui se concentra pe problema dispariției Evei. Se văzu nevoit să recunoască faptul că petele de sânge din baia soților Pringsheim îl îngrijoraseră. Ca să-și mai omoare timpul, încercase să își transpună gândurile pe hârtie și încă se mai ocupa cu asta când inspectorul Flint intră în cameră, trântind ușa. — în ordine, Wilt. Așadar, ești un tip deștept, zise el, așezându-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
zece ani instalatorilor de gaz și-ai fi fost întrebat la fel de multe întrebări cretine câte-am auzit eu, ai fi înțeles. în plus, n-ai cunoscut-o pe Eva. Când o s-o vezi, o să-ți dai seama de ce nu sunt îngrijorat. Eva este extrem de capabilă să-și poarte singură de grijă. Poate că n-o fi ea prea deșteaptă, dar are o trusă de supraviețuire încorporată în ea. — Iisuse, Wilt, dacă te-ai ținut pe lângă ea aproape doisprezece ani, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
petrecut cu el cea mai mare parte a săptămânii și dacă am învățat ceva din experiența asta, atunci acel lucru e că ticălosul ăla dinăuntru știe foarte bine ce face. Orice om normal aflat în situația lui ar fi fost îngrijorat, alarmat, ba chiar de-a dreptul înfricoșat. Orice individ nevinovat, pus în fața absenței soției sale și a dovezilor în favoarea crimei pe care le avem, ar fi avut un atac de nervi. Nu și Wilt. O, nu! El stă acolo, plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de o crimă multiplă, dându-i astfel ocazia fiecărui cetățean din țara asta să creadă că mi-am măcelărit soția și pe un blestemat de biochimist și... — Gura! strigă Flint. Mă doare-n cot de ce crezi tu. Pe mine mă îngrijorează ce-ai făcut și ce-ai spus. Ne-ai indus în eroare în mod intenționat... — N-am făcut nimic de genul ăsta, zise Wilt. Până noaptea trecută n-am făcut altceva decât să spun adevărul, iar dumneata n-ai vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să-i cadă sfânta lumină pe chelie și îl privea uimit pe lungan, ca și cum abia acum îi descoperise prezența. — Te-am supărat cu ceva, coane? Te supără voioșia mea deșănțată? Un joc ingenuu. Merită ignorat. N-ai de ce să te îngrijorezi. N-am să te sâcâi cu melodrama mea, nu-s pisălog. Cât despre împrumut, altă dată. Când o fi să fie. Altă dată. Când începem ședințele de rememorare... Apoi tăcu, tăcu. Își aduna, probabil, forțele pentru ultima tiribombă. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spre mica fereastră. Scaunele vibrează ușor, un scurt curent de alarmă frisonează pântecul de știucă metalică al avionului. Pasagerii privesc spre distinsul turist, ca și cum comportarea acestuia ar fi, de fapt, adevăratul test al zborului. Își consultă, agitați, ceasurile, se uită îngrijorați unii la alții. Elegantul străin nu dă, însă, nici un fel de semne de neliniște. Privește spre vecinul său, un tânăr îngust, tuciuriu, cu o cicatrice, ca un vaccin, lângă sprânceana stângă. Întinde mâna spre măsuța din dreptul fotoliului, dar stewardesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
scurt curent de alarmă prin pântecul de știucă metalică al avionului. Pasagerii privesc iar spre distinsul pasager, ca și cum comportarea acestuia ar fi, de fapt, adevăratul test al zborului, ca și cum de el depinde soarta lor. Își consultă, agitați, ceasurile, se uită îngrijorați unii la alții. Elegantul străin nu dă, însă, nici un semn de neliniște. Se întoarce spre vecin, un tânăr îngust, tuciuriu, cu o cicatrice, ca un vaccin, lângă sprânceana stângă. Leit șoferul camionului eșuat! Camionul acela batracian, preistoric, în naufragiul clisos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a luat scamatoria. Hai, fă o dată pe curajosul, recunoaște. — Ba sună, uite că sună telefonul, n-au descoperit șarlatania. Uite că sună. Telefonul suna, într-adevăr, și nu era greu de prevăzut conversațiile: „Da, iubitule, am văzut analizele, nu te îngrijora, va fi bine, va fi bine“, „Firește, doamnă, sunt efectele tratamentului, totul e normal, o să vă convingeți“, „De ce să plângi, tovarășe inginer, ești om în toată firea, vino să vorbim, există soluții, sigur că există, totdeauna există“... tot așa, caramele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
erau afaceri, mi-a spus, și, deși Marina îi plăcea „al naibii de mult“, nu voia să își asume nici un risc cu nebunul de bărbatu-său. Pe urmă, a adăugat ceva ce m-a ars ca dogoarea unui fier înroșit. — Nu te îngrijora, a spus el. Nu e vina ta. Dar era vina mea. Eu eram vinovat pentru toată porcăria asta și mă disprețuiam pentru nedreptatea pe care i-o făcusem inocentei Marina. Primul ei impuls fusese de a refuza colierul. Ea știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ce trebuie să faci pentru cele douăzeci și cinci de procente ale tale? Să vând manuscrisul. Eu sunt umilul, dar respectabilul achizitor de cărți rare, autografe și curiozități literare. Dă legitimitate proiectului. — Și ai găsit un cumpărător? Asta e partea care mă îngrijorează. Am propus să-l vindem direct unei biblioteci din oraș - Berg Collection, Morgan, Universitatea Columbia - sau să-l scoatem la licitație prin Sotheby’s. Dar Gordon e decis să găsească un colecționar particular. Zice că, dacă nu facem vânzarea publică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cei mai fericiți ani din viața ta. Când a fost asta? La sfârșitul lui martie? Începutul lui aprilie? Căsniciile nu se erodează așa repede. Nu când oamenii se iubesc. Eu încă îl iubesc, mi-a răspuns Rachel. Dar Terrence mă îngrijorează. — Omul te-a fugărit până pe partea cealaltă a pământului ca să te convingă să te măriți cu el. Îți aduci aminte? El a venit după tine. La început, nici nu erai sigură că îți place. Aia fost demult. Asta e acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
multașteptatul telefon a ajuns la un final brusc și neconcludent. Cele mai negre bănuieli ale noastre căpătaseră greutatea realității, dar tot nu aveam nici o idee unde era. Tom mai trecuse prin clipe asemănătoare cu sora lui și, deși era la fel de îngrijorat de soarta ei ca și mine, preocuparea lui era temperată de epuizare, de iritare, de anii de dezamăgiri și regrete. — E cea mai iresponsabilă persoană pe care am cunoscut-o vreodată, a spus el. Lucy abia începe să se obișnuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pe chip și vorbindu-mi cu glasul ăla moale și egal. E greu să-i reziști, unchiule Nat. Ți se strecoară în creier și, după o vreme, începi să crezi că nu se înșală niciodată... Știu că Tom a fost îngrijorat. S-a temut că o să devin vreunul din creștinii ăia ambulanți, renăscuți, dar eu nu sunt făcută pentru așa ceva. David a continuat să mă îndoctrineze, dar mă prefăceam doar că sunt de acord. Dacă vrea să creadă tâmpeniile alea, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
care voiam să i-l spună. Așa a fost întotdeauna. Când avea trei ani, am dat-o la o grădiniță, unde mergea câteva ore în fiecare dimineață. După câteva săptămâni, m-a sunat educatoarea și mi-a spus că e îngrijorată din cauza lui Lucy. Când venea ora de băut laptele, Lucy aștepta întotdeauna ca toți ceilalți copii să ia câte o cutie, și abia apoi lua și ea una. Educatoarea nu înțelegea. Du-te și ia-ți laptele, îi spunea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cariera decât cele „combinate“. Și asta nu pentru că ar fi înverșunate sau nu ar avea nimic mai bun de făcut, ci pentru că nu-și petrec jumătate din săptămână întrebându-se dacă partenerul lor e sau nu fericit. Nu sunt permanent îngrijorate de bunăstarea altcuiva, ceea ce e bine. Nu e sănătos. Mai ales dacă acest altcineva iese în oraș vineri seară, în timp ce tu stai în casă. Sau e în New York. Și tu ești în Boston. Probabil vă întrebați unde anume se încadrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
face. Astfel că a-ți face griji e complet fără rost. Dar asta nu mă împiedică. Îmi fac multe griji. Că oamenii ar putea să nu mă placă și că n-am obținut tot ce vreau de la viață. Uneori mă îngrijorează că o să rămân singură, dar în aceeași măsură și că o să mă mărit cu cineva pe care nu-l iubesc cu adevărat. Îmi fac griji că n-o să pot avea copii, dar și că, dacă o să-i am, o să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
că nu ar trebui să pară deloc veselă când îi dau vestea proastă. —Doamne, ești bine? Debbie pare foarte îngrijorată și își coboară privirea de la fața mea la burta mea, de parcă aș putea fi... o, Doamne, e ridicol. Nu te îngrijora, nu sunt însărcinată sau ceva de genul ăsta, încerc să o liniștesc. De fapt, nu are nici o legătură cu mine. E, ăă... despre tine. Debbie pare ușor amuzată, dar, pe de altă parte, nu știe ce lucru oribil sunt pe cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Îmi croiesc cu greu drum prin cameră, trântesc cutia pe jos, după care mă Întorc la el, având grijă să nu calc pe ceva. — Fii atentă, Emma, zilele trecute am citit un articol dintr-un ziar, care m-a cam Îngrijorat, spune el În clipa În care mă așez pe un carton de ambalaj. Despre siguranța În Londra. Mă privește intens, cu ochi vioi ca de nevăstuică. Sper că nu circuli cu transportul public seara, da ? — Ăă... nu prea, spun, Încrucișându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]