2,464 matches
-
tot acest joc este un joc de umbre speriate; ustensilele își reiau lucrul deasupra gurii de intrare.) PARASCHIV: Iar a început! (Izbucnește în plâns.) MACABEUS: Nu plânge. PARASCHIV: Ce vrea? De ce vrea să intre tocmai aici? MACABEUS: E speriat. E îngrozit. Îi put picioarele. PARASCHIV: E nebun? MACABEUS: Gata, îl omori și gata. PARASCHIV: Nu, nu-l omor, jur că nu-l omor, de ce vrei să-l omor, de ce să-l omor, omoară-l tu, n-am omorât încă, zău, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
caricatură; nu mai exista monarhia tradițională de odinioară - dar Portugalia nu devenise încă o țară europeană, asemenea Franței. În comparație cu Parisul, pentru "generația de la Coimbra" nu este nimic bun în Portugalia. Acei puțini cărturari care au acces la luminile Europei se îngrozesc de ce văd în jurul lor; se împrumutaseră constituții, legi, moravuri și cultură - dar se împrumutase prost, numai pe jumătate. Totul era hibrid, fals, steril. De aici furia și dezgustul lor, de aici critica de iconoclaști, - care nu iartă nimic; nici rege
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
1830), cu o față mică de broască țestoasă melancolică și cu niște tălpi mari pe care le târșâia veșnic. Era Îmbrăcată cu o rochie maro de călugăriță și degaja un miros vag, dar de neuitat, de cafea și putregai. Ne Îngrozeam când trebuia să ne felicite de zilele de naștere și de onomastică, sărutându-ne pe umăr, după obiceiul iobagilor. Cu vârsta devenise de o zgârcenie patologică, Îndeosebi În privința zahărului și a dulcețurilor, și de aceea au intrat treptat În vigoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cât brațul meu și lungă până la glezne“, comenta melodramatic Mademoiselle. Căci aceea era ea - dar În zadar cercetau ochii mei silueta ei familiară, Încercând să extragă din ea grațioasa făptură pe care o cuprinsese odinioară. Descoperirile pe care le făcusem Îngroziți fratele meu și cu mine n-au făcut decât să sporească dificultățile acestei sarcini; iar adulții care priveau În timpul zilei o Mademoiselle bine Înfofolită, nu vedeau niciodată ceea ce vedeam noi, copiii, când, trezită din somn de unul din noi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ivise o fisură, spunea ea. În tot răstimpul acelor luni, continuasem să-i Închin versuri, scrise pentru ea, despre ea, câte două sau trei poezii pe săptămână; În primăvara anului 1916 le-am publicat Într-o culegere și am fost Îngrozit când ea mi-a atras atenția asupra unui lucru pe care nu-l observasem când alcătuisem volumul. Există În el aceeași fisură de rău augur, acea banală notă cavernoasă, acea insinuare credibilă că dragostea noastră era condamnată, de vreme ce nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
bine cizelate și cam sterile, nu atât din celulele vii ale vreunei emoții puternice, ci mai mult În jurul unui cuvânt plastic sau al unei imagini verbale pe care voiam să le folosesc de dragul de a le folosi. M-ar fi Îngrozit pe atunci să descopăr ceea ce văd acum foarte clar, influența directă exercitată asupra structurilor mele rusești de diverse tipare de versuri din engleza contemporană („georgiană“) care mișunau prin camera mea și pe tot trupul ca niște șoareci Îmblânziți. Și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
evoca, acum, sentimentul prăbușirii din acea clipă. Nici măcar pagina aceea din cartea propriului meu destin nu cred că a mai stat cineva să o acopere cu cuvinte pe care eu acum le caut. Aproape știam ce avea să urmeze. Mă îngrozea doar întâlnirea care urma. Momentul când aveam să intru în garsoniera ei de lângă piața Kogălniceanu și să-i spun ce? Pe la Chitila, Ester a plecat din ușa compartimentului. M-am despărțit posac de B. N-am vrut să o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să mi-o dea, să mi-o explice, să mă facă să cred în ea. În afara Bibliotecii, cred acum, suntem slabi, pătimași, plini de prejudecăți, de ranchiune, de spaime, amenințați și amenințând, șovini, naționaliști, extremiști, dar, mai ales, veșnic speriați, îngroziți de celălalt, care, chipurile, ne vrea răul. Neamurile fără Bibliotecă au căzut întotdeauna în extremisme. Neamurile cu Biblioteci închise, furate sau distruse au putut fi stăpânite ușor, au putut fi îndobitocite, au putut fi asmuțite întruna unul asupra celuilalt, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îl leagă și-l duc cine știe unde. Am deschis ușa spre odaia în care dormeau părinții mei. Erau amândoi la fereastră. Erau îmbrăcați amândoi. Parcă așteptau într-adevăr să vină mașina. Am început să plâng. Îi vedeam de-acum ridicați. Mă îngrozea gândul că rămânem, eu și fratele meu, ai nimănui. Frica pătrunsese în mine, deși n-o simțeam. Dimineața, în drum spre școală, treceam prin fața casei omului aceluia. Am privit maidanul din fața porții lui. Căutam urmele mașinii. Zăpadă bătătorită de pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
incertitudini, măcinat, mai ales, de neputința în fața morții. Nu-mi părea rău că îmi bătusem joc de viața mea, de sănătatea mea, de fapt, cât mă frământa neputința în fața inevitabilei morți. Ușurința cu care se putea muri, simplitatea dusului mă îngrozeau și-mi răvășeau nopțile. Nu din cine știe ce generozitate sau solidaritate am acceptat propunerea acelui bătrân de a ne trece spaima de Moarte în vorbit. Pur și simplu eram și eu la fel de înspăimântat ca el. Mă simțeam neputincios, la cheremul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sunt încă cei morți în temnițe. Amintirea lor încă mă înfricoșa. Nu am înțeles că minciuna încă îmi stăpânea sufletul, gândurile, faptele. Nu am știut niciodată de care parte este adevărul. Și nu am avut curajul să-l caut. Mă îngrozea doar gândul că l-aș putea descoperi într-o bună zi de unul singur. Nu eram pregătit și îmi era teamă. Parcă tot mereu am așteptat ca un altul să-mi spună adevărul, ca și cum acest adevăr ar fi altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
majoritatea sînt ca tine... — Îmi imaginez că, În fond, multe trebuie să fie ca mine, admise Niña Carmen. Trec prin viață frustrate, neputincioase să accepte, nici măcar față de ele Însele, În singurătate, realitatea celor mai intime dorințe ale lor... Le-ar Îngrozi să le descopere, dar odată ce au Înmugurit, ca În cazul meu, trebuie asumate, așa cum se asumă homosexualitatea cînd iese la iveală, după ani În care a rămas latentă. Și nu pentru asta mă socotesc un monstru, continuă pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se pare că ar merita să-mi dau osteneala. Știu că Judy nu are intenții rele - e femeia cea mai generoasă și mai plină de compasiune cu putință, dacă știi cum să o iei, ca să zic așa, și ar fi îngrozită dacă i s-ar spune că are un snobism intrinsec care, dus la extrem, poate fi considerat o formă de infatuare. Dar uneori scoate omul din minți. Mai ales în chestiuni domestice, desigur. Chiar e convinsă că e singura care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să aibă grijă să-i fie trimisă lui Stacey! Sper că nu e un deranj prea mare. Brenda mă privi uluită o clipă, apoi își băgă mâna în buzunar și apucă plicul cu mâna acoperită cu mănușa groasă. Am fost îngrozit să văd cum, privindu-mă la rândul ei, un mic zâmbet de recunoaștere - nu, nu zâmbet, mai degrabă rânjet - îi face colțurile gurii să tresară un pic. Trebuia să fac față faptului neplăcut că preferința mea pentru Stacey, atunci când alegeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
-s proastă, Crystal. O să vorbesc cu mama să-mi schimb planurile de locuință, cum se zice. Poate ne vedem de Partea Cealaltă mai repede decât credeam, nu? Te-ai prins?? Cu drag, Amica ta de pe e-mail Stacey Sally M ă îngrozește Ben. Holly m-a sunat aseară pe mobil, lucru neobișnuit în sine, dat fiind că nu ne-am înțeles niciodată prea bine, așa c-am bănuit c-ar putea fi ceva destul de grav. Ba chiar m-am întrebat o fracțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fie bine. Sper că acest chirurg știe ce face, asta-i tot. Ceea ce-și propun să facă pare suficient de logic și m-au asigurat că n-au avut nici o problemă gravă de când fac operația asta, dar tot mă îngrozește. Știu că va trebui să mă duc pe acasă și să vorbesc cu Judy și cu copiii, deci mai bine-ar fi s-o fac în curând, înainte să trebuiască să mă duc la Northampton. Chipstead E clar că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
erau păianjeni. Le-am ferit în părți și, în casă, a intrat lumina. Geamul era murdar și plin de tot soiul de gunoaie. Afară, nu se vedeau deslușit lucrurile. Când m-am întors și am privit în cameră, m-am îngrozit, Doamne. Casa mea era atât de murdară! Lucrurile pe care le aveam zăceau în cea mai mare dezordine. Era greu de spus de cât timp nu se mai făcuse curat. Primul gând, care mi-a venit, era, firește, cel de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în agendă. Îi căută ochii și preciză cu o privire rea: Nu uit nimic. Doar proștii uită. Matei se sprijini de zid. Încercă să-și aprindă o țigară, dar bețele de chibrit i se rupeau între degete. Bătrânul firav îl îngrozea. Să porți ranchiună după 50 de ani unui tip care te-a turnat pentru că ai copiat la teză, ori fiindcă i-ai suflat iubita cu codițe pe spate, să nu uiți, să nu poți să uiți, să te montezi la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nimic din ceea ce ați scris nu e adevărat? ― Extraordinar! Aveți cuvântul... Cristescu șopti cu ochii pierduți în gol. ― Inutil! Sânt convins că ați scris adevărul. Din punct de vedere al complexului psihic, sînteți un om în stare de orice. Mă îngrozesc pur și simplu! ― N-ar fi cazul, având în vedere ceea ce profesați. Maiorul aprinse o țigară. Degetele îi tremurau. ― În viața mea n-am întîlnit pe cineva care să vă semene! Am avut de-a face cu escroci, pungași, criminali
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ciudat, Groznic și înfricoșat; Este-n stat de șapte coți, Socotește dacă poți, Și de șapte palme-n spate De te - apucă grozi de moarte, Cu capul cât stambolul, Cu ochii cât păharul, Cu cialmaua cât o roată De se-ngrozea firea toată. Dacă-mpăratul L-au văzut, Lui tain că i-au gătit De toată casa vacă grasă Și o casă prea frumoasă, De gustare gonitoare Și de noapte fată mare. Cinzeci de oca de vin, Cinsprezece de rachiu, De
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
creează stilul, geniul schizofreniei civilizate: literatura dă lecții asasinului. * Un schizofrenic aude „voci“, fuge din ospiciu, își cumpără un cuțit banal de bucătărie și îl înjunghie pe primul nefericit care îi iese în cale. Pe omul civilizat, fapta schizofrenicului îl îngrozește. El însă nu trăiește același timp istoric cu omul civilizat; el participă la un timp pre istoric și manifestă mentalul omului de grotă. În cavernă, asemenea gesturi trebuie că erau firești; întrebarea asupra motivației unei fapte nu exista, iar mirarea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
această iubire nepământeană și deci improprie omului - o dragoste care nu dorește nimic. Un oricât de neînsemnat adevăr - și instantaneu înțelegi chemarea către neant. * Să regreți o grămadă de lucruri care s-au adunat în viața ta, și să te îngrozești cu adevărat de cele pe care nu le vei regreta niciodată. Acestea din urmă, ele te vor judeca mai aspru. Fiindcă vei fi făcut din ele slugile iluziilor tale. * Lubric, bâjbâind prin tramvaie senil sau alcoolic, uitat în lume de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Moscova a fost astfel mărit, Încât să se ridice la nivelul așteptărilor pe care le au miliardarii. Prețul de 80 $ pentru un pahar de șampanie roz, cum e la barul hotelului Park Hyatt, este ceva obișnuit. Până și Lauren fu Îngrozită. —Lui Phoebe i-ar plăcea la nebunie aici, remarcă. Apropo, a născut. I-a pus copilului numele Lila Slingsby și vrea să vii și tu la botez. E la vreo zece zile după ce ajungem Înapoi acasă. Pe neașteptate, Lauren sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
atât de toantă să cer divorțul, care este ultimul lucru care vreau să se Întâmple. Poți să mă ierți? Nu, mi-a zis Hunter privindu-mă drept În ochi. Am Înghețat. Primisem ce meritam. M-am uitat lung la Hunter, Îngrozită de ceea ce făcusem. După aceea, s-a Întâmplat ceva ciudat. Hunter s-a așezat la masă și mi-a luat mâna În mâna lui, după care a spus: Nu trebuie să te iert... Nu este vina ta. Eu am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
preț atât de nemilos și de crud, că Harry nu și-a mai revenit niciodată din rușinea și repulsia pe care le simțise când a acceptat propunerea bătrânului. Dar a acceptat-o. Era prea slab ca să n-o facă, prea îngrozit de propriul viitor ca să nu primească, dar în clipa în care și-a pus semnătura pe contract, a știut că-și vânduse sufletul și că avea să fie blestemat pe vecie. În momentul acela se găsea în închisoare de aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]