3,364 matches
-
nopții, când vecinii, exasperați de scârțâitul patului, începeau să ciocănească în calorifere... Într-o seară de iarnă știu că toate mi-au mers pe dos. Nu curgea apa rece, așa că ieșisem opărită de sub duș; prăjitorul de pâine scotea un fum îngrozitor deși era aproape nou; în plus, când scoteam feliile din aparat, ia untul de pe ele de unde nu-i. Ziceai că s-a topit, nu alta, trebuia să le ung din nou... Cum vă spuneam, toate îmi mergeau pe dos; nerăbdător
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
nu se mai diluează cu apă nesărată; mare grijă dacă în bucătăria voastră au acces și alte extraterestre; acestea ar putea crede că vă ajută la salvarea ciorbei și vă strică opera; - în cazul supei și al tocanei cu gust îngrozitor puteți proceda la fel; - friptura nefăcută nu se aruncă la gunoi; puneți carnea la loc în tigaie/tavă/pe grătar și așteptați până se frige cum trebuie; la fel, felia de carne friptă doar pe o parte* nu se aruncă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
eliberarea unor energii noi de o putere inimaginabilă, care ar da naștere la o tehnică nouă, depășind cele mai îndrăznețe închipuiri... Einstein: Munca noastră e deschizătoare de drumuri. Dar de răspundere nu ne putem degaja! Noi furnizăm omenirii cele mai îngrozitoare mijloace de distrugere. Avem deci dreptul să punem condiții... Ca fizicieni, suntem obligați să urmăm o politică de forță... Să hotărâm în favoarea cui vom face să se încline balanța științei, de ce nu vii la noi? Am depășit de mult perioada
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Mă credeai mort, nu-i așa?" îl scoate din minți. Nuvela este structurată în trei capitole, care dezvăluie în mod gradat, drumul spre nebunie, deplasarea de la real spre oniric: La început geme, apoi "se ridică drept în picioare, cu chipul îngrozitor, cu părul vâlvoi, cu mâinile încleștate, cu gura plină de spumă roșcată". Stilul se caracterizează prin replici scurte, conciziune, limpezimea enunțurilor. Caracterizarea lui Stavrache Stavrache, eroul din nuvela În vreme de război de I.L. Caragiale are crize de conștiință și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de conflictul dintre infatuarea lui Baiazid și modestia lui Mircea. Urmează conflictul dintre cele două oști, turcii sunt înfrânți, iar Baiazid strigă disperat "ca și leul în turbare". În cealaltă tabără, Mircea conduce oastea spre victorie, "mână-n luptă vijelia-ngrozitoare / Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare". Prin comparație, metafore, expresii onomatopeice sunt reliefate cele două oști: oastea română e "potop ce prăpădește, ca o mare tulburată", iar oastea turcească e "ca pleava vânturată". Partea a doua a poemului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și cu atât mai puțin să inițiezi stadii erotice mai avansate decât cele inițiate de el. Să spunem că el te sărută, iar tu începi să-l mângâi în zona genitală. În închipuirea lui, asta înseamnă o sumedenie de lucruri îngrozitoare: „Asta e o femeie avansată, pretențioasă, nesătulă! Voi face sex cu ea o dată și gata; cel care a învățat-o să facă asta trebuie să fi fost un mascul mai bun ca mine.“ Un alt lucru pe care n-are
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
încheiat cu bună înțelegere din partea ambelor părți. Orfană de părinți, Neacșa s-a tocmit singură cu Voico, crezând, probabil, că fiind din același sat și cunoscându-l nu poate avea mari surprize. Cu rând viața comună devine insuportabilă, nesigură, rătăcitoare, îngrozitoare. Ori decâte ori are chef, Voico fură agoniseala comună și fuge. Astfel Neacșa își pe trece primii trei ani din viața de cuplu în căutarea și aducerea soțului acasă. Cum nu poate cere despărțirea fără să facă propria anchetaă, femeia
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Antim observa cu emoție că are gură foarte mare și dinții neregulați și asta îi dădea un aer de frumusețe sălbatică, amenințătoare, aproape agresivă. [P.P. Maria] Auzisem dar nu-mi venea să cred. Ar fi îngrozitor, îmi spuneam, ar fi îngrozitor să fie adevărat că Maestrul nu mai dă lecții particulare, tocmai acum, când mi-am găsit slujba și am bani. Tocmai acum, cănd puteam lua și eu lecții. Măcar câteva. Măcar o lecție, două pe lună, adaogă văzându-l că
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
dintre interogațiile ce încep să îl macine ("Ce înseamnă asta?"; "De unde ieșea vedenia?"; Cum pătrunsese omul din vis în viață cea adevărată?" etc.) nu poate da un răspuns rațional mulțumitor, de aceea conchide, el însuși, că s-a întâmplat ceva îngrozitor, ca a început să-și piardă conștiința de sine, într-un prim pas spre pierderea totală a simțurilor: "Desigur, așa începe nebunia îmi spuneam și îmi fu deodată o groaznică și nestăvilita frică de mine însumi". Nu de puține ori
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
martor inflexibil. Au fost șase ani de dictatură militară, ani grei, în care zilnic era martorul unor atrocități de neconceput, imagini pe care Sábato le-a purtat toată viața. Zece sau douăzeci de mii de dispăruți, ridicați noaptea în condiții îngrozitoare. Tineri și tinere au fost smulși din căminele lor, bătuți cu sălbăticie în fața părinților sau uneori în fața copiilor lor, apoi legați și duși spre camerele de tortură, unde cei mai mulți au murit îi spune Sábato lui Cătănia. Ani de groază, care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pe care un scriitor o dă prin scrisul lui este mult mai complexă, spune Sábato, decat gândirea să rațională, de aceea nu trebuie să-l judeci pe autor pentru cuvintele personajelor sale, pentru că "scriitorul lupta în român cu o realitate îngrozitoare și nedefinita, pe care cuvintele obișnuite nu pot să o redea cu ușurință. Cu cuvinte ca masa, vas, ploaie, trebuie să reconstruim fantezie. Ce misterios și puternic este limbajul! Am fost întrebat despre bogăția limbii. Toate limbile sunt bogate. Poporul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
unor migrații îndelungate, vor răzbi și ei. E vorba despre o cunoaștere transmisă, o moștenire de la părinți la copii, exact ca la noi. Au și animalele, așadar, o cultură a lor...". Lumea rechinului "Despre rechini circulă de mult timp povești îngrozitoare, vehiculate de marinari, dintre care mulți nu știu nici măcar să înoate. Multă vreme s-a crezut că rechinul este extraordinar de periculos. Pentru a aduce încă un argument, s-a turnat filmul Fălci. De mai bine de zece ani, oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
de îmbietoare, atunci avea să pornească la drum. Cel puțin avea să o ia în direcția bună? Avea, oare, cea mai mică idee încotro trebuia să meargă? Nu era imposibil. Dacă reținuse ceva, un singur lucru din toată călătoria aceea îngrozitoare cu mașina, poate era tocmai direcția. Chiar și noi, rătăciți într-o pădure, în ciuda mijloacelor noastre limitate, avem o intuiție vagă a direcției. Deocamdată, un lucru era sigur: fuga aceasta era o mașinărie generatoare de speculații, o fabrică formidabilă de
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
să credem că specia noastră, denigrată, urâtă, persecutată vreme îndelungată, era specia aleasă. Aleasă de Dumnezeu, destinată unui viitor măreț, ea a fost singura, dintre miile de specii care mai trăiesc pe planeta noastră, care a reușit să scape din îngrozitoarea catastrofă spre care se îndreaptă lumea, de când e condusă de ființa care se consideră înzestrată cu rațiune și conștiință. Prima oază de repopulare pare să fi fost Sahara. Într-adevăr, în acest deșert, mai exact în masivul Hoggar, a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
curent vioi și amplu, plin de viață și de puritate. Eu eram menit să rămân veșnic în marginea lui, îmbâcsit de întuneric și de slăbiciuni de leșin 255; sau: ,,pentru întâia oară îmi simțeam capul strâns puternic în scheletul craniului. Îngrozitor și dureros prizonierat"256. Conștientizarea situației sale are ca efect imediat libertatea eului de a proiecta lumea exterioară conform propriilor percepții. Astfel, iluzia pe care o are imaginându-și, în locul eșarfei de pe noptieră, un buchet imens de dalii roșii trimite
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
atingere a obiectivului ei: cautarea adevărului. PRIMA PARTE ISTORIA SIMBOLULUI "DIVINITĂȚII" 1.Sursa simbolului "divinității" 1) MISTER ȘI APARIȚIE Dacă, privind într-o noapte spre cer, am observa brusc două sau mai multe luni, am fi cuprinși de o panică îngrozitoare! Am crede că a sosit clipa în care viața va dispărea, Iar lumea va fi distrusă. Care ar fi sursa unei asemenea groaze? încheierea domniei cauzalității. Într-adevăr, nimic nu ar putea fi mai înspăimîntător decît să fim martorii sfîrșitului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
naturală ar dispărea și încrederea noastră în natură. Necunoscînd cauza evenimentului, urmările acestuia ar deveni imprevizibile, lunile și aștrii s-ar putea desprinde din cer și să se năpustească asupra pămîntului, amenințîndu-l cu prăbușirea în neant. Acest eveniment, cel mai îngrozitor care poate exista, ni se pare imposibil tocmai din cauză că avem încredere în legile naturii. Efortul îndelungat al spiritului, cercetarea științifică, au înrădăcinat în noi această încredere în regularitatea și stabilitatea naturii ce ne înconjoară. Dar omul primitiv nu nutrește această
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
preferați. A noastră pare să prefere progresul și liturghia sa seculară. Progresismul și umanismul au devenit obsesii ale timpurilor noastre, care produc schimbări pe care nimeni nu știe cum le va mai putea controla și ale căror consecințe pot fi îngrozitoare. Ceva din spiritul multicultural, grandios și nihilist ce caracteriza mult invocata Pax romana pare să se regăsească și sub tutela actualei Pax americana. Mulțimea olimpiană a vechilor zei pare să fi revenit, sub alte nume doar: știință, rațiune, ideologie, politică
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
trebui... Să născocim o nouă morală, mai omenească... Să urcăm un nou Moise... pe alt Sinai... Să ne aducă alte table de legi... Mai largi... mai înțelegătoare... mai aproape de viața noastră... Ceva cu codiciluri și excepții... Legile fără excepții sunt îngrozitoare... Nu ne trebuie... Ne sufocă... Să căutăm un nou Moise, mai psiholog... că dacă nu, Europa noastră dă faliment."65 Păsări ale căror excrescențe le dau un aer anacronic, intelectuali geniali, erudiți și de o exacerbată moralitate, predestinați să sucombe
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
acea vreme de un ansamblu de semne escatologice: morminte care se deschid, pete în soare și planete cu niște cozi de foc. Nu-i vine greu să realizeze că puternicul regat al Danemarcei va traversa momente de cumpănă: "Aceleași prevestiri îngrozitoare,/Ai soartei înainte-mergători/Și crainici ai restrișei care vine,/ Au fost trimise pe pământ și cer/ Pe-aceste plaiuri, oamenilor noștri."219 Prințul, chiar dacă cinstește așa cum se cuvine memoria tatălui, este înfiorat aflând de nefireasca bântuire, aceasta înseamnă că o
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
vremea era rece.v. Un sacrificiu comparabil cu cel al cuplului Manole, unde bărbatul și-a zidit soția legitimă pentru ca murii bisericii să nu se prăbușească. Alături de el, această nouă Ana, punându-și nurii la temelia moralei comuniste prin demascarea îngrozitorului vampir de inocențe romano-daciene, având în suflet dramele corneliene și aspirația de a sluji învățământul din cătune, la munte și la șes. Sublimitatea sugestiei subliminale a gestului mă face liric, așa încât nu pot rezista ispitei de-a scrie un poem
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
adesea nemulțumit că nu reușește să se exprime destul de clar și, în același timp, sugestiv. O nemulțumire căreia îi dădea glas uneori prin aprecieri ironice, chiar sarcastice, profund depreciative. Malcolm își amintește de exclamații ca „Aveți într-adevăr un profesor îngrozitor!“, „Astăzi sunt pur și simplu prea prost!“. La capătul fiecărei lecții era nu numai epuizat, dar și profund nemulțumit, chiar dezgustat de ceea ce resimțea drept un eșec al încercărilor sale de a înainta în clarificarea temei care îl preocupa și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
coridor întunecat, și tocmai când ai ajuns la mijloc lumina se stinge și ești lăsat singur.“ O splendidă metaforă! Iată și comentariul lui Russell, într-o scrisoare către Ottoline Morrell: „Sărmane! Cunosc atât de bine aceste sentimente. Este un blestem îngrozitor să simți impulsul creator atunci când nu ai un talent pe care te poți bizui, cum au avut Shakespeare sau Mozart.“ (Citat după R. Monk, op. cit., p. 93.) 19 „Extracts from the Diary of David Pinsent“, în op. cit., p. 223. 20
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Sunt, oare, toate aceste folosiri ale expresiei doar cazuri particulare ale uneia și aceleiași imagini generale ale unui proces mintal? Sau să ne gândim la expresia „sunt convins“, folosită în exprimările : „Sunt convins că în curând va izbucni un război îngrozitor.“, „Sunt convins că vremea va rămâne frumoasă astăzi.“, „Sunt convins că în acest calcul există o greșeală.“. La întrebarea de ce în aceste exprimări folosim unul și același cuvânt, Wittgenstein răspunde: „Jocurile pe care le jucăm cu el au o anumită
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
spații întinse, discursul textual se construiește aproape exclusiv din judecăți morale rostite cu dispreț sau cu un sarcasm vecin cu cinismul. Sau, dacă vreți, dintr-un fel de denunțuri mai mult sau mai puțin voalate ale unei stări de fapt îngrozitoare, pe care poetul le percepe exact așa cum sunt. Hipersensibilitatea ori sensibilitatea vulnerată a altora este înlocuită, în textele lui Doru Maximovici, fie de o luciditate tăioasă, fie de o răceală solemnă. Din ambele atitudini, în fond la fel de impunătoare, se încheagă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]