8,846 matches
-
Acasa > Literatura > Recenzii > ION UNTARU-POEME CU OCHII ÎNGUȘTI Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 650 din 11 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Ion Untaru, Poeme cu ochi înguști, Editura Online ,,Semănătorul Tismana”, Tismana, 2012, 95 p. Recenzie de Iuliu-Marius Morariu După o jumătate cruntă de secol în care literatura lirică a fost dominată de curentul prolecultist, acum, într-o grabă și furie de nedescris, dorind parcă să recupereze
ION UNTARU-POEME CU OCHII ÎNGUŞTI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346388_a_347717]
-
cursiv ideologic, neprozodic, ce ar putea fi parcă încadrat în postmodernism. Între eforturile remarcabile în acest sens se numără și cele ale poetului giurgiuvean Ioan Untaru, care ne pune în față un nou volum, al cărui titlu, Poeme cu ochi înguști”, sugerează parcă necesitatea unei lecturi sinestezice, care să nu se limiteze doar la esteticul vizual, lucru care se și împlinește în opera sa. Lucrarea, cuprinzând patru poeme destul de întinse din punct de vedere cantitativ, este segregată în cinci subunități, prima
ION UNTARU-POEME CU OCHII ÎNGUŞTI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346388_a_347717]
-
plăcută de petrecere a timpului liric, prin acumularea de informații de natură moarlă, filosofică și literară, fapt ce ne îndeamnă să o recomandăm cu toată căldura cititorilor dornici de extazul provocat de mesajul liric. Referință Bibliografică: Ion Untaru-Poeme cu ochii înguști / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 650, Anul II, 11 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ION UNTARU-POEME CU OCHII ÎNGUŞTI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346388_a_347717]
-
urmărea când traseul mărginaș al conturului, când explorarea în străfundul umed al interiorului”. Mai apoi, la finalul operei, atunci când descrie procesul înmormântării, naratoarea realizează din nou o sinestezie de imagini artistice, descriind parcă antitetic micimea bisericii în contrast cu sicriul lung și îngust ce adăpostea cadavrul: ,,Biserica micuță din cartier părea mai sumbră decât de obicei, adăpostind în întunecimea-i caracteristică, un sicriu lung și îngust ce trăda silueta subțire și foarte înaltă a Danei” (p. 41). Dincolo de aceste aspecte extrinseci însă, savoarea
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346437_a_347766]
-
realizează din nou o sinestezie de imagini artistice, descriind parcă antitetic micimea bisericii în contrast cu sicriul lung și îngust ce adăpostea cadavrul: ,,Biserica micuță din cartier părea mai sumbră decât de obicei, adăpostind în întunecimea-i caracteristică, un sicriu lung și îngust ce trăda silueta subțire și foarte înaltă a Danei” (p. 41). Dincolo de aceste aspecte extrinseci însă, savoarea creației literare este dată de profundul mesaj moral. Descrierea fetei persecutată de părinți, muncitoare, silitoare, dar totuși prostuță și credulă, care încape pe
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346437_a_347766]
-
bărbat morocănos, care încerca zadarnic să-și aprindă o țigară. Curentul îi stingea de fiecare dată chibritul, dar el se încăpățâna s-o aprindă. Mult timp nimeni nu mai scoase o vorbă, încerca fiecare să-și facă loc pe culoarul îngust și plin de bagaje. Abia la Lehliu, se mai eliberă puțin, preț de câteva secunde, când unii coborau dar alții se grăbeau să urce. Unul din mediciniști aflat mai aproape de un compartiment care se golise se grăbi să-l ocupe
VACANTA LA MARE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348275_a_349604]
-
despre cei care au trecut prin focul purificator al comunismului, au avut curajul să mărturisească și să meargă pe urmele lui Isus Cristos, predicatorul a subliniat că ACEASTA ESTE CALEA. Părintele Petru Albert a acceptat să meargă pe această cale îngustă, chiar dacă a trebuit să treacă prin temnițele comuniste. Puțini au avut șansa să vadă eliberarea, victoria și înflorirea Bisericii. Memorialul Durerii este înscris la Sighet cu sângele preoților și al martirilor pentru libertate, pace, credință. Ceea ce i-a ținut acolo
PĂRINTELE PETRU ALBERT, O.F.M.CONV. de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348320_a_349649]
-
pentru ai păcăli pe alții și ai stoarce de bani. Acest soi de persoane în final ajung dezumanizați și foarte periculoși pentru semenii lor. Apoi sunt oamenii ce toată viața lor au avut din punct de vedere spiritual un orizont îngust se zbat să-și câștige existența, apoi puțină distracție și viețile lor se sting. Însă providența divină încă din tinerețe m-a așezat între o categorie de oameni ce fie că unii sunt bogați, iar alții cu o stare materială
VISUL UNUI IDEALIST de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348488_a_349817]
-
Dar și viceversa: dreptul de a avea bunuri presupune obligatoriu dreptul la existență. Iată de ce devine cât se poate de evident că atunci când Guvernul îi refuză Mitropoliei Basarabiei dreptul de susccesiune în sens larg și dreptul de proprietate în înțeles îngust, dorește să-i refuze însuși dreptul la existență, așa cum și Curtea de Apel a Republicii Moldova a observat și a susținut prin Hotărârea sa din 19 august 1997, când a dat câștig de cauză Mitropoliei Basarabiei[18]. Negarea personalității juridice și
CÂTEVA CONSIDERAŢII ISTORICE DESPRE MITROPOLIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ A BASARABIEI – TRECUT, PREZENT ŞI PERSPECTIVE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344962_a_346291]
-
pereche de ghete. Când mi-am pus ghetele în picioare, ceva s-a întâmplat... nu s-au potrivit! La început n-am știut ce este, apoi am realizat că încălțămintea din pușcărie erau cu defecte, una mai înaltă cealaltă mai îngustă. Așa că pot spune că toată perioada a fost grea. Nu degeaba este proverbul: „Nu-i da, Doamne, românului câte poate să îndure!" Adalbert GYURIS: Dintre cei care v-au înjurat și umilit a venit cineva după 1989 să-și ceară
DE VORBĂ CU ACTORUL LUCIAN SPIRU IANCU de ADALBERT GYURIS în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/345142_a_346471]
-
în ce publicam și în ce dădeam la publicat, fiind sau de-a dreptul niște politruci, fie conștienți ei înșiși de faptul că nu pupă să publice ceva dacă nu analizează literatura conform „liniei partidului”. Și, cum linia partidului era îngustă, ne subțiam și noi ca să facem față acestei îngustimi, poate chiar fără să ne dăm seama că o asemenea critică de direcție ne omogeniza ca-ntr-un malaxor făcând din personalitățile literare în devenire o masă literară ca o personalitate
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (I) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345172_a_346501]
-
fi lăudat mai mult decât geniul succesorului său. Critica de direcție a acelor vechi cărturari împătimiți estetic de preferințele pentru ceea ce se chemaseră cândva curentele literare spre care îi îndemnau pe scriitori, devenea o critică de două direcții: fie cea îngustă, a publicării unor poncife care mulțumeau la partid (sau, măcar, nu nemulțumeau), fie a cenzurii pe care ți-o impunea tot criticul, abilitat prin funcții editoriale. Mai târziu, când aparatul de represiune s-a perfecționat cu servicii specializate de urmărire
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (I) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345172_a_346501]
-
mine, fie fiindcă pricepuse că nu îmi voi ceda locul, chiar dacă cel din fața mea miroase a mosc și vorbește în engleză. Îi vâr brusc biletul sub nas în timp ce cresc mare, mare, ajung în tavan, mă revărs în tot spațiu acela îngust al vagonului ca un șuvoi de apă învolburată, măturând în frigul de afară pe cei care îmi sunt în preajmă. Cei trei se simt prinși de șuvoi, în ultimul moment, găsesc soluția de-al îmblânzi, bărbatul se retrage din ușa
TRENUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345325_a_346654]
-
formau cete de copii, care veneau în sens invers cum ar veni...pe contrasens...și la un moment dat ca și în trafic, te intersectai. Întâmplare a făcut ca noi să ne întâlnim cu un grup, pe o ulicioară foarte îngustă,care se ramifica dintr-o alta , unde nu era decât o singură casă. Și ne-am... amestecat . Ceilalți, mai mari, ai mei,s-au ,,ales"și au plecat mai departe, însa eu, ca să pun cum se spune, capac la toate
AMINTIRI III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376853_a_378182]
-
trebuia să fie stogul, folosind calul care trăgea căpițele. Omul cu pălăria și câinele, la un moment dat, lăsă grebla din mână și se duse lângă gardul unde era locul pentru un nou stog, săpă cu un crompaci o groapă îngustă și adâncă în pământ, în care ridică și așeză partea de jos a unui prepeleac mare, un trunchi alb de molid, înalt, cât un copac, mai gros la bază și mai subțire la vârf, în jurul căruia se va clădi stogul
OMUL ŞI CÂINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376863_a_378192]
-
pe jos, răzemându-și picioarele de peretele din față, aflat atât de aproape, cam la un metru... Un fir de întrebare îi zgârie cumva creierul o clipită, constatând că deja nu mai putea sta culcat pe podea... Spațiul devenise mult prea îngust. Traversă noutatea, obișnuit deja cu năvala schimbărilor. Învăță odihna stând în picioare sub lumina tot mai palidă a senzorului. La câteva palme de el, oglinda, fosta ușă a băii, părea să-l ademenească tremurând un contur străin. Ar fi încercat
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]
-
Acasa > Poeme > Devotament > ÎN LUMINA ZBORULUI CU TINE Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Pentru tine, am învățat să mă desprind fără durere de marginea îngustă a singurătății. Viața în lumină e altfel. Trecutului i-am săpat mormânt în valea deșertăciunilor și am redefinit iubirea. Acum stiu că verbul „a fi” se conjugă și „noi suntem”. În lacrimă ceruită am pecetluit dureri reinventând surâsul. Conturul zâmbetului
ÎN LUMINA ZBORULUI CU TINE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377055_a_378384]
-
în: Ediția nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului „Oameni ca Eminescu răsar la depărtări de veacuri în existența unui popor.” (Alexandru Vlahuță) A-l plasa pe Eminescu într-o anumită epocă istorico-literară nu ține decât de sfera îngustă a detaliului biografic și nimic mai mult, deoarece creatorul de limbă națională Mihai Eminescu nu aparține în exclusivitate nici segmentului romantic, nici spațiului modern și cu atât mai puțin actualei postmodernități controversate, ci el se constituie drept parte integrantă, dar
IDENTITATEA ASUMATĂ A POPORULUI ROMÂN de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377066_a_378395]
-
Acasa > Poezie > Cantec > MOZAIC Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1512 din 20 februarie 2015 Toate Articolele Autorului strada este îngustă nu este loc pentru nemuritori calc pe ritmurile instrumentului la care se cântă din mii și mii de pori stă în parcare viața cu instrucțiuni de utilizare expirate trec pe roșul morții sinceră în suprema mea altruistă nuditate spre stații
MOZAIC de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377085_a_378414]
-
SOARELUI Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1518 din 26 februarie 2015 Toate Articolele Autorului diminețile se dezbracă de trandafiri mă îmbrac în ii brodate cu roșii spini dorm pe geana curcubeului care plânge comete tu râzi pe ulița îngustă a copilăriei /porumbel voiajor/ cu cerul din mine îți mângâi soarele tatuat în piept șchiopătez de prea puține cuvinte pe drumul albastru pictat mult prea lent rochia îmi miroase a fragi picioarele a pietre de râu ți-e teamă de
PIETRELE SOARELUI de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377087_a_378416]
-
pentru el, căreia s-a străduit a-i realiza pentru eternitate identitatea unor personaje complexe precum Floria Tosca, Scarpia, Mimi și atâtea altele realizate cu migala unui maestru desăvârșit al artei miraculoase de a șlefui de data aceasta nu geometria îngustă și fără luciu a pietrei, ci pe aceea necuprinsă a sufletului omenesc. Doi ani mai târziu, pe 29 noiembrie 1926, rămășițele compozitorului italian au fost așezate în cavoul vilei de la Torre del Lago. La finalul ceremoniei, pe sicriul acestuia, vibra
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
tăcere. Inimile strigă una la alta. “Îmi vine s-o sărut aici, de față cu toată lumea!”, gândește el. “Să-i spun cât l-am iubit? Ce rost mai are acum. E însurat are copii, eu maritată am copil. ” Pe sub masa îngustă genunchii li se ating ușor. Îi prinde între picioarele mușchiuloase de ofițer bine instruit pulpele gingașe și le strange cu putere. Femeia scoate un țipăt mut. Se înroșește, până în albul ochilor. Își ascunde obrajii în palmele reci și umede. Nu
INFIDELITATE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377806_a_379135]
-
gâze întregiră sonor scena. Se îndreptă spre un dulap vechi de lemn, înalt cât peretele și, atingându-i lacătul ruginit, deja tăiat de polițiști în timpul căutărilor, îl făcu să cadă cu zgomot pe podeaua devenită translucidă. Pe cele trei rafturi înguste tronau: un cap miniatural fără nas, fără ochi, urechi ori gură, cu o piele strălucitoare de un alb vetust, un ghiveci cu o mușcată fără flori și o pereche de andrele argintii, obiecte, se pare, fără valoare pentru cei care
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
Dacă îi pare rău de ceva , este că nu au avut-o decât pe Tuta, o fată, să ducă singură dorurile prin lume. Așa cum duce ea acum dorul, de casă,de aer, de pământ... Pașii preotului se pierdeau pe cărarea îngustă a cimitirului, iar în aer tot mai era miros de tămîe.... Tușa Anica și-a rezemat bastonul de crucea de piatră ridicată acum, „la an”, așa cum e datina, și privea lung la poza lui Ion. Toată slujba a privit poză
ASTEAPTA-MA , IOANE..... de MIRELA PENU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377940_a_379269]
-
Nici nu știu ce popas te-a adus și-a ivit, Ca durerea pe nopți, mâna ta de livezi Într-o cameră bej cu ferestre-n zăpezi Trecătorii tot ning, șlefuiți pe cuțit Vor rămâne tăceri, se va duce în fum Strada-ngustă, și tu, scara vieții de Iov Într-o cameră bej, cu ferestre spre mov Două scâncete vii rătăcind prin parfum... Camelia Radulian Referință Bibliografică: Într-o cameră bej... / Camelia Radulian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1697, Anul V, 24
ÎNTR-O CAMERĂ BEJ… de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378109_a_379438]