4,199 matches
-
din pernă... Înțelege în sfârșit că a depășit măsura. Deformat la chip de un rictus macabru, bătrânul împărat îi arată cu un deget tre murat ușa. Iese de-a-ndăratelea, ploconindu-se adânc de nenumărate ori. Odată perdeaua groasă lăsată în urma sa, înjură printre dinți fără să-i pese de însărcinatul cu corespondența imperială care așteaptă în anticameră cu un vraf de tăblițe în brațe. Trece ca o vijelie pe lângă secretarii imperiali, Polybius și Hilarion. După câțiva pași se oprește clătinându-se. Dacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu atributele celorlalți zei și să pretindă că toți sunt - de fapt - unul singur. EL, Unicul. Sau Unica, fiindcă nici femeile nu vor să rămână mai prejos. Diferă doar numele, altminteri au aceleași puteri. Se abține cu greu să nu înjure. Asta e blasfemie curată! Își continuă, încruntat, inspecția. Și totuși, aceia dintre strămoșii lui care se trăgeau din coloniștii asirieni stabiliți de Sargon în Samaria - căci, fără îndoială, îi curge și sânge de-al lor prin vine - ei bine, oamenii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că zeilor de sus li se aduc jertfe în număr fără soț. Tiberius simte pieptul tânărului bubuind sălbatic lângă el. S-a speriat, prostuțul! Ca să-i abată atenția, se apleacă și glumește: — Cam cum crezi tu că următorul taur îl înjură pe ăsta? Velleius cască ochii mari la el. Nero încearcă cu greu să ră mână serios: — Probabil că dacă ar avea gură, i-ar zice: „Bine mă, boule, de ce trebuie să devin eu jertfă expiatoare și să dau spatele meu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aprecia că "dacă este o nenorocire pentru Dobrogea, aceasta este că domnul C. N. Toneanu a demisionat din cauze pe care toți le cunosc, conflictul între domnia sa și Paul Stătescu"2223, cel care "îi susținea pe escrocii care azi îl înjură și pe Stătescu"2224. Totodată, autorii articolului precizau că "domnul prefect Nenițescu, sprijinul nostru l-a avut și-l va avea cât va lucra cu sentimentu-i românesc numai cu români sinceri și onești, departe de a-i comenta dispozițiile întru
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
ar putea să nu vin, spuse tânărul domn, e foarte probabil să nu vin. O să-ți las vorbă la hotelier. Capitolul 12 Dacă erai așezat aproape, puteai să-l vezi pe Villalta cum Își arăta colții la taur și-l Înjura, iar când taurul ataca, el se legăna ca un stejar În bătaia vântului, cu picioarele lipite și cu muleta trasând o curbă pe care o urma apoi spada. După care Înjura și blestema taurul, Îndrepta muleta spre el și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Villalta cum Își arăta colții la taur și-l Înjura, iar când taurul ataca, el se legăna ca un stejar În bătaia vântului, cu picioarele lipite și cu muleta trasând o curbă pe care o urma apoi spada. După care Înjura și blestema taurul, Îndrepta muleta spre el și se ferea de fiecare atac În pași de dans, pe care publicul Îi primea cu aplauze și strigăte. Când trecea la lovitura ucigătoare, o făcea la fel de agitat. Taurul Îl privea În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
superb să-i vezi cum trec prin fața ta și cum se-ndepărtează, se fac tot mai mici și apoi se-ngrămădesc la turnantă, iar când ajung În linie dreaptă se-nșiră din nou și-ți vine tot mai tare să-njuri, să urli. În cele din urmă luară ultima curbă, cu Kircubbin ăsta conducând detașat. Toți spectatorii aveau niște fețe ciudate și strigau Întruna „Țarule“ cu niște voci de parcă ar fi fost bolnavi; caii galopau pe ultima parte a liniei drepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-n nisip. Se simțea Înfierbântat și lipicios din cauza sângerării. Simțea fiecare Împunsătură. Câteodată taurul Îl lovea doar cu capul. O dată cornul trecu cu totul prin el și-l simți cum se Înfige În nisip. Careva prinsese taurul de coadă. Îl Înjurau și-i fluturau capa În fața ochilor . Apoi taurul dispăru. Câțiva Îl ridicară pe Maera și Începură să fugă cu el spre mantinelă, apoi ieșiră pe poartă și, trecând prin tunelul de sub tribune, Îl duseră la infirmerie. Îl Întinseră pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
urmă taurul atacă, cei care țineau calul fugiră spre barrera, picadorul lovi prea În spate și taurul se băgă sub cal, Îl ridică și-l aruncă pe spate. Zurito privea cum picadorul era scos din arenă. Ridicat În picioare, picadorul Înjură și-și lăsă brațele În jos. Manuel și Hernandez erau pregătiți, cu capele desfășurate. Iar taurul, marele taur negru cu calul În spinare, cu coarnele Încurcate-n scări și picioarele din față ale calului atârnând În aer, taurul negru Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
O s-o fac. — Nu. O să te vadă bărbatul ăla. Și pe urmă o să ți-l confiște pe tot. Ne-am dus la mașină și ne-am Întors la Fontan, oprindu-ne ca să lăsăm cheia. Fontan nu făcea altceva decât să-njure Întruna În engleză. Era distrus și incoerent. Intrarăm În casă. — Fiu de cățea! spuse. N-am putut să luăm vinu’. Vinu’ pe care l-am făcut cu mâinile mele. Toată veselia de pe chipul lui madam Fontan dispăru. Fontan se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
erau lipsiți de mănunchiurile impresionante de flori liliachii. La Întâlnirea dintre culturi, se făceau și greșeli, neintenționat, asta e sigur, și nu s-ar fi Întâmplat nimic dacă Rupert nu ar fi strigat: „Taaată! Taată! N-ai niște hârtie igienică?“. Înjură, Își scoase cartea din buzunarul de la geacă și rupse cu inima Îndoită paginile pe care le citise deja. „Lasă!“, strigă el drept răspuns. Astfel Întrerupți din Îndeletnicirea lor bahică, doi Nați Întrupați În doi polițiști militari săriră ca arși. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Harry sări spre dreapta și căzu Într-un șanț puțin adânc, aterizând pe umărul stâng Într-o manieră care nu-i lăsa loc să-și rotească brațul pentru a-l proteja. Câteva clipe mai târziu, ieși din șanț tușind și Înjurând. Era o glumă? Sigur, asta era, dar nu una prea reușită. Își frecă umărul. Putea să se considere norocos dacă nu făcuse o Întindere musculară. Bine, ha, ha, ha. Acum prietenii lui ar trebui să se oprească și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
avea părul Încă negru și maxilarul ceva mai ferm. Polițistul mai scund dădu din cap și mârâi ceva care lui Harry Îi sună ca o afirmație de genul „hai să omorâm străinul și să terminăm povestea“. De fapt, polițistul Își Înjurase colegul pentru că uitase sticla cu băutură pe câmpul Înghițit de beznă. Polițistul mai tânăr răsfoi pașaportul, cercetând diferitele ștampile de intrare și ieșire, Anglia, SUA, Franța cu o proaspătă cucerire, Bali cu altă cucerire, Canada la schi, la Whistler, Bermude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
copilărie. „Ce naiba a fost În mintea ta?“ Îl Întrebase mama lui și-i strigase Marlena. Simți cum Îl ia durerea de cap. Nu putea să doarmă, așa că stătea pe marginea patului dublu rămas Întreg, dând cu pumnii În pernă și Înjurând. „Legea lui Murphy! A dracu’ lege a lui Murphy!“ Dacă e să meargă ceva prost, atunci sigur așa va fi. Îi revăzu fața Marlenei, cât de jenată era, cu un prosop prea mic Înfășurat În jurul trupului, Îndoită de spate, rugându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Îți dai seama că sunt un trib după culorile roșu și negru pe care le poartă bătrânii - și chestiile Înfășurate În jurul capului, turbanele din material flaușat. Ăsta e un semn clar. Se făcuse deja ora trei, remarcară prietenii mei. Dwight Înjură: —Naiba să te ia, Walter, oriunde ai fi, noi coborâm și sper să ai o explicație foarte bună pentru faptul că n-ai fost aici. Pată Neagră le auzi planurile de a pleca și se Întoarse către Vaselină și Limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cădeau unul după altul. Stătusem în al treilea vagon din spate și nu aveam nici cea mai vagă idee despre ce se întâmplase în față. Cred că și cei de lângă mine erau în aceeași situație. Mă îndreptam spre ieșire și înjuram pe sub mustață. Apoi, am zărit oameni întinși pe jos, cu spume la gură, tremurând. «Ce se întâmplă aici?» Aproape de mine se afla un bărbat care avea convulsii, făcea spume la gură, avea un fel de criză de epilepsie. Mă uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mocnit, moartea și-au dorit, spre ea au gonit, de ea au fugit, iar s-au întâlnit. De bolți s-au aninat, cu colți ce-au veninat, hulpăvind credința, vomitând dorința, 'nlocuind căința cu nesăbuința. S-au jurat, s-au înjurat, jur împrejur s-au căutat, s au certat, s-au împăcat și la urmă n-au aflat de au fost doi, unul de Moarte și-altul de Viață, sau unul doar cu îndoită față.... Arhivarul Capitolul I DE FUNCȚIONAR ÎL
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în vanele noastre peregrinări prin Lume: "Soarta i-a pus față n față, vorovit-au despre viață, despre moarte și iubire, despre rost și omenire, despre tot ce-i pe pământ de la leagăn la mormânt. (...) S-au jurat, s-au înjurat, jur împrejur s-au căutat, s au certat, s-au împăcat și la urmă n-au aflat de au fost doi, unul de Moarte și altul de Viață, sau unul doar cu îndoită față..." Al doilea text, Arhivarul (titlu-metonimie), tratează
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
considerați fiecare schiță din acest volum ca un mic pamflet îndreptat fără răutate spre niște persoane drăguțele în felul lor, dar care înțeleg mai greu, uneori, că dacă ajungi persoană publică, dracul te-a luat, fiindcă toți cârcotesc, toți te înjură, ba se mai găsește și câte unul, de-alde mine de exemplu, care să pună sare peste rană și să toarne câte un pamflet, cu ceva iz de focul Gheenei. Declar aici, cu mâna pe inimă, că nu am nimic
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
am 3 (trei) ani de când nu am pus țigara în gură și nici nu am de gând să mai înnod vreodată acest obicei atât de urât și atât de păgubos pentru sănătatea și pentru punga omului. De Dumnezeu încă mai înjur dar se pare că El este binevoitor în continuare cu mine fiindcă de sus vede al naibii de clar că pe pământul acesta de tină și noroi, cum ar spune poetul, sunt foarte multe lucruri demne de înjurat, începând de la Președintele României
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
De Dumnezeu încă mai înjur dar se pare că El este binevoitor în continuare cu mine fiindcă de sus vede al naibii de clar că pe pământul acesta de tină și noroi, cum ar spune poetul, sunt foarte multe lucruri demne de înjurat, începând de la Președintele României, guvernul și toate pușlamalele cocoțate în capul nostru. După atâta vreme, că totuși trei ani nu sunt chiar un fleac, îmi amintesc precis fiecare moment din dimineața ceea care putea să-mi fie fatidică. Era o
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de muncă la strung). Se știe că aveau mâncarea asigurată la cantina PNȚCD, aveau asigurate serviciile medicale, plata la termen a indemnizației și pentru asta nu trebuiau decât să stea în piață cu insigna de „golan” în piept și să înjure cât îi ziulica de mare pe Iliescu și alții ca el, adică pe cei care nu doreau să distrugă economia ci doreau să o păstreze în continuare pentru poporul român. Și, Doamne, ce le mai sticleau peste hotare ochii hienelor
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ziua a șasea să facă una boacănă de tot. Parcă dracul i-a luat mințile și l-a pus ca să creeze omul, adică specimenul acela înzestrat cu înclinări spre toate păcatele cerului și pământului, cel care mai târziu îl va înjura și terfeli în fel și chip chiar pe el, singurul și marele Dumnezeu, omul, care în cumplita-i pornire spre înavuțire, va inventa statul, impozitele, taxele, amenzile, munca la negru, mita, șperțul și ciubucul, va da naștere la băsești, boci
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
numi nici pe departe așa ceva, fiindcă nici nu se compară ceea ce scriu eu, cu ceea ce produce „măiestria” jurnaliștilor de la gazete. Eu îngân în scris un fel de monolog, bineînțeles că la persoana întâia ca orice monolog, în care râd, plâng, înjur de mamă și toți sfinții pe toți cei care mă supără, îmi dau cu părerea și cu presupusul, fac tumbe umoristice uneori doar de dragul umorului, îmi amintesc de strămoși, tot atât de des ca și de datoriile de la bănci, încerc să
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
decât cu ușurință, și mă deprindeam cu greu cu această idee. Irina suferea toate toanele mele. O pedepseam amarnic de orice mi se întîmpla, o umileam, o disprețuiam. Găseam cuvinte savant combinate care s-o doară. De la tatăl meu, care înjura birjărește, și până la mine, care căutam și în mânie să mă exprim interesant, era un progres mare. Când o vedeam așa de abătută, mă cuprindea mila, și o târam cu aceeași frenezie spre camera unde ne întîlneam de obicei, și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]