3,744 matches
-
de ce nici o armă n-a fost eficace. Pentru întuneric, fiecare om este dotat cu aparat de vedere nocturnă, dar ca să funcționeze are nevoie de energie și ― în plus trebuie îndreptat spre o anumită direcție. Gemând de furie, adăugă: ― Simți că înnebunești văzându-i pe prostănacii ăștia comportându-se ca orice soldat prostănac de oriunde. Mai bombăni furios o vreme, apoi se potoli. În spatele lui Gosseyn se făcu tăcere. Apoi Thorson reluă pe un ton mai calm: ― Nu înțeleg de ce mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
sincronizări până la a douăzecea zecimală între două creiere pentru a realiza efectul de telepatie, el recepta totuși gândurile altcuiva. Momentul culminant al crizei fusese atins atât de brusc și într-un mod atât de diferit față de cum se aștepta, încât înnebuni pe loc. Un gând îi reaminti stăruitor: "Trebuie să merg mai departe! Trebuie să merg!..." "Gosseyn, intră în firidă și anulează vibratorul". Deja se afla lângă ușă când îi parveni acest ordin mintal. Firida era la trei pași de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și porni în zbor deasupra orașului. Corl se pusese în mișcare ceva mai înainte, alergând repede și ascunzându-se ori de câte ori găsea vreun adăpost. Alerga de la un grup la altul, îmboldit de o foame ce-i dădea aripi, dar îl și înnebunea. Un vehicul se apropie de el, iar când se opri în fața lui, o cameră de luat vederi începu să înregistreze, bâzâind. Un perforator gigantic începu în clipa aceea să atace o stânca. Corl privea distrat toate aceste lucruri, care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
vreme, cu un regim frugal, nici nu îndrăznea să folosească această energie uriașă. Prefera să lase o parte din ea să se scurgă înapoi în spațiu. Dar cantitatea reținută de propriu-i trup îl făcu să se trezească la viață. Înnebunit de perspectivele ce i se deschideau în față, se topi întreg în raza care brăzda spațiul. Deși stoarsă de energie, nava continua să înainteze în virtutea inerției, depărtându-se tot mai mult de el, întâi cu un an-lumină, apoi cu doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
necunoscutul cules de Petre din zăpadă, azi-dimineață, aproape de pădurea Băneasa, în câmp, la lacuri. A fost dus în arest la Prefectura de Poliție. Mama, care e la zi cu absolut totul, zice că-i scăpat de la balamuc, că sigur a înnebunit de prea multă învățătură. Și s-a uitat amenințător la mine: „Așa o să pățești și tu dacă citești toată ziua!“ Apoi s-a uitat la papa: „E timpul ca Iulia să se gândească la un bărbat cumsecade cu care să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-s oameni pe acolo, ce zi e azi, nu-i luni? Azi era luni! Petre n-a găsit cu cale să-mi mai răspundă. Părea limpezit. Calul mergea la trap, și nu locurile erau de vină că-mi venea să-nnebunesc cu-adevărat. Copacii se bolteau albi deasupra capului, apoi drum întins, soare, iarăși pâlcuri de pădure și câte o pasăre care zburătăcea fără griji. Am dat curând de drumul mare, pe care se vedeau multe urme amestecate. — E vineri, a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
doar eu, mai puternică decât bietul meu trup chinuit și decât bietul meu creier înspăimântat. Vorbesc cu mine ca să mă obișnuiesc cu mine, ca să nu-mi fie atât de frică de frica mea și ca să fiu sigur că n-am înnebunit. Mi-e frică de ei, de mine, de Cel care se joacă cu noi. Mă înconjoară ființe care par să fie rodul unei închipuiri bolnave. Dar de ce nu dispar? De ce le aud? De ce nu pot înțelege cu mintea mea cum
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ești în oraș. Te îmbrățișez etc.“ Mi-a plăcut la nebunie acel „N-o să fiu oare lăsat în pace?“ și, mai ales, declarația de amor: „Ești hotărâtă să faci concurență Dunării?“ Iar la urmă „Te îmbrățișez“. Și, poate că am înnebunit și eu, cine știe, dar domnul Bastaki ăsta, hulit de toată lumea, îmi e simpatic, are ceva de om din Vanity Fair și cred că furia lui era adevărată și, pesemne, justificată, într-o oarecare măsură. Dar ce-aș fi făcut
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
tot la Glay. Ei bine, acest gând i se păru insuportabil. Asta, mai degrabă decât cearta cu tatăl său, îl făcu să insiste pe lângă maică-sa să-i dea bani. Acum, când ședea în autoavionul local cu destinația Ferd, îl înnebunea faptul că fata nu se îmbarcase și ea. La Centrul Aerian Ferd, așteptând avionul către Orașul Imperial, se așeză în diverse locuri cu vizibilitate mai bună și o căută din ochi pe Lucy Rall. Dar, în mulțimea care se înghesuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
așa se va întâmpla! Vorbele ei avură efectul unui sfârșit de replică, în teatru. Deodată, aerul căpătă o vibrație stranie. Acolo unde fusese o imensă gaură de formă regulată se înălță brusc o clădire. - Exact la tanc, zise căpitanul Clark, înnebunit de fericire. Innelda, încremenită, privi lung clădirea. Mai urmărise o dată acest proces pe teleecran. Acum însă era altceva, întrucât se afla la fața locului. În primul rând putea vedea mai bine mărimea clădirii. Se înălța spre cer, cam la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
câțiva ani. Așa e, cum spui, îl judecau ceilalți, dar nu i s-ar fi dat niciodată ocazia să-și plătească eliberarea dacă nu te-ai fi însurat de îndată cu fata unui pasdar. Bătrânul bazari din Tabriz ar fi înnebunit să-i audă. Se simțea chiar singur pe lume, dar luase tot de la capăt, ca și cum i s-ar mai fi dat încă o viață. De când se mutase în capitală, fiul lui, „inginerul de frig“, venea tot mai rar către nord
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
gândise vreodată că, într-o zi, o să-l doară caninul în așa hal și că o să-i încapă pe mâini. N-avusese necazuri cu dinții, însă numai faptul că unul ca Max trebuia să i se uite în gură îl înnebunea. Sigur, putea să se ducă la alt dentist, dar nu se făcea, iar Godun și toți ceilalți s-ar fi îmbufnat. Ghinionul fusese că făcuse o pană cum ieșise din câmp și întârziase. Nu-i trecuse prin cap să-și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vrăbiile care se scăldau în țărână dispăreau alungate de vânt. Tăceau broaștele și greierii în lan, iar Omar își auzea respirația. Treceau astfel ore ale fricii ori ale unei singurătăți încordate, care se dizolva chiar la limită, când simțea că înnebunește. În asemenea treceri era străin, presimțea că nu e de-al locului. Se simțea ca un corb fără cuib, un fel de navigator cu o hartă de pe care se șterseseră drumurile. Ce ne dă sens într-o viață? O țintă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
zburătoarea să îi alunece pe luciul pupilei, ca pe o pieliță de măslină, ca și cum era mort. Aștepta încordat și insecta prinse curaj, îi trecu spre buza de sus, care îi păru netedă, ademenitoare. Omar strânse pleoapele, să nu vadă armăsarul înnebunit de înțepătură, dar, fiindcă nu îi simți saltul de durere în aer, se uită și-l văzu pe Zet cu dinții rânjind, ca în spasm. Viespea se lăsă înșelată, coborî de pe buză pe incisivi, căutând răcoarea salivei, și- atunci Zet
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
înnăscută, era greu s-o imaginezi c-ar fi fost vreodată mai tânără sau îndrăgostită sau că ar fi râs vreodată cu poftă, din toată inima. Pe bărbați îi intimida, dar femeilor le transmitea imediat o empatie specială, ca atunci când, înnebunit de o durere de dinți, simpla vedere a doctorului îți ia suferința cu mâna. Femeile o iubeau necondiționat și deveneau îndrăznețe în preajma ei. Cam asta făcuse și din Ghazal: o exaltată cu deficit de adrenalină, cum credea tată-său. După
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
te lovesc. Firea veselește Ca să omorâți Cu dulcea cântare Pre nenorociți. Taci privighetoare Că m-am spăimântat, Căci dulcea cântare Preste tot m-au săgetat. Nu mai sunt în stare Ca să te privesc, Că de-a ta strigare Văz că-nnebunesc. Și tu cuculeț, Păsăruică sură, Dulce cântăreț Care inimi fură, Ajungă-ți cântarea, Că m-ai fermecat; Caută-ți mâncarea, Destul ai cântat, Și mai dă răgaz Ș-altor păsărele Tot spre mângâiere Să cânte și ele. 8 Toată ziua
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
acum? ― Păi ce să facem?! Strângem pozele de pe pereți și o întindem. Ce credeai? ― Uite, băiete, cum stă treaba! Tot circul ăsta a fost inventat pentru două tablouri. Un Goya și un Rembrandt pe care nu le găsesc ori am înnebunit și nu le mai văd. Individa voia dama cu evantaiul. Rembrandt-ul ni-l pasa nouă. Cârnul tăcu un gest cu mâna. ― Au rămas destule. ― Nu reprezintă nimic față de alea două. ― Și ce vină avem noi? ― Că sîntem ghinioniști. ― Eu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Lupu. Acționează altfel, în sfârșit, așa o văd, mai ocult, fără complici, mai... dosnic. Cristescu surâse amar. ― Nu ți se pare destul de dosnică pătrunderea într-un muzeu prin canalul colector? Începu să se plimbe agitat: Are idei, domnule, înțelegi? Mă înnebunește cu ideile! Când i-am spus că Doru Matei s-a înzdrăvenit, a intrat în panică. Mă rog, e un fel de a vorbi. Individa nu și-ar pierde cumpătul nici în fața unui regiment de marțieni. Hm, cred că exultă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
călare pe un scaun cu paharul în mână. Scarlat închise ochii. ― Ai dreptate. O să mă culc totuși. Cârnul îi măsură sâcâit pe bătrâni. ― Hai, spuneți ceva! ― Lasă-i în pace. Ți-au făcut program artistic, ce mai vrei de la ei? ― Înnebunesc! Nu pot să stau să mă uit așa la tine șapte ceasuri. Sânt un tip activ! ― Descoase-ți pantalonii și coase-i la loc. O să te liniștească! ― Ești tîmpit! Vreau o poveste! ― Aș încerca eu, interveni timid Melania Lupu. Știu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
melodie: Deci! O oaie creață pensionară ha, ha... ― Dădea cu pudră întîia oară, sugeră sfioasă Melania Lupu. Și completă: ha, ha! Florence Miga oftă. "Biata Melania! S-a zaharisit de tot." Cârnul exclamă pe neașteptate. ― Ce fac ăia, domnule?! Au înnebunit? * În ultima clipă, viră reflex ca și cum nu și-ar fi putut stăpâni mâinile. Șerbănică veni peste el bolborosind speriat: ― Ce-a fost asta? ― Fără demonstrații, scrâșni Raul Ionescu. Ne-am înțeles? Ioniță Dragu își înghiți lacrimile: Sînt un laș! Un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
om de bun gust care avea și bani. În garderobă am găsit un șnur metalic. ― Și? ― O spun cu titlu informativ. E ceva relativ ieșit din comun. ― Altceva? ― Grigore Popa, dar în special sculptorul, care m-au asistat, au rămas înnebuniți de ce-au văzut! Are, tipu' o garderobă trăsnet. Nici nu se cunoaște că și-a luat lenjerie și haine pentru un concediu. ― Nici la Carlo Ponti când i s-au furat cele treizeci și șase de costume nu s-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și iar în jos. S-a întîmplat și altă dată... Cu ani în urmă. Mă trezeam noaptea din cauza lor. Aprindeam lumina și... nimic. Sculptorul îl privi tulburat: " Într-adevăr ciudat! Eu simt pe cineva... O prezență constantă. El îl aude... Înnebunim!" ― M-am întrebat totdeauna, vorbi răgușit bătrânul, mă întreb și astăzi. Cine... Cine poate fi? Melania Lupu, lăsând mâinile să-i alunece pe lângă obraji, spuse încet: ― Pentru numele lui Dumnezeu, vă rog... ― N-am vorbit nimănui despre unchiul Alecu. Grigore
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ai omorît! Cum dracu' n-am înțeles mai de mult?! ― Vă comportați nechibzuit. Băgați de seamă că eu nu vă acuz pe dumneavoastră. ― Firește! Știi că eu n-am ucis. ― Nu știu nimic. ― Așa dintr-o dată? Până acum m-ai înnebunit cu ideile! ― Exagerați, domnule Matei. Sculptorul o măsură gâfâind. Mâna în care ținea țigara îi tremura. ― În regulă! Eu n-am ucis, dumneata n-ai ucis! Atunci cine dracu' a făcut-o? Explică-mi! Bătrâna își masa tâmplele. Nu răspunse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
adevăr cineva... Simt o respirație ciudată... ― Copilării! Sîntem singuri. Tot atât de singuri pe cât pot fi doi oameni. Sculptorul se aruncă într-un fotoliu. Dinții îi clănțăneau: ― Valerica avea dreptate. Trebuie anunțată Miliția. Cu ce mă încălzesc banii dacă crăp sau o să înnebunesc? ― Vom fi și mai prudenți, domnule Matei. ― Prudenți! Stau nemâncat de trei zile, abia îndrăznesc să aprind o țigară, mi-e frică să adorm! Popa își economisea până și respirația! ― Asta nu înseamnă nimic. Ați fost după el în baie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
SĂ SPUNĂ MAI MULT. HEDROCK ÎL LUĂ CU VORBA: ― Mde, genul meu de viață nu prea e călătoria prin cosmos în căutarea meteorilor. Am mai făcut-o și cam știu eu despre ce e vorba. ― Meteori? explodă Greer. Ce, ai înnebunit? Nu cumva îți închipui că pe Împărăteasa Isherului ar interesa-o meteorii? E vorba de o afacere de o sută de miliarde. Ai auzit? Și ea o să-i și plătească. Începu să pășească în sus și în jos în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]