2,365 matches
-
voi fi trezit, să am înaintea ochilor unde mă îndrept și pentru ce, trecându-mi pe scurt prin minte contemplația pe care vreau să o fac2, după cum ar fi misterul, străduindu-mă în timp ce mă ridic și mă îmbrac să mă întristez și să sufăr pentru atâta durere și chin al lui Cristos, Domnul nostru. A șasea se va schimba astfel: îndepărtând orice gânduri vesele, fie ele bune sau sfinte, cum ar fi cele ale învierii și ale slavei, și, dimpotrivă, străduindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
spunând: („Tată, dacă e cu putință, să treacă de la Mine paharul acesta; însă nu cum vreau Eu, ci cum voiești Tu”). Și, aflându-se în chin de moarte, mai mult se ruga. 3. S-a înspăimântat într-atâta încât spunea: („Întristat e sufletul Meu până la moarte”) și a asudat atât de mult sânge încât Sfântul Luca spune: („Și I s-a făcut sudoarea ca picăturile de sânge și cădea pe pământ”), ceea ce înseamnă că hainele Îi erau deja îmbibate de sânge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
A doua regulă. Cu persoanele care se curățesc cu râvnă de păcatele lor, iar în slujirea lui Dumnezeu, Domnul nostru, merg din bine în mai bine, se petrece contrariul primei reguli; pentru că aici este propriu spiritului rău să muște, să întristeze și să pună piedici, neliniștind cu motive neîntemeiate, ca nu cumva să înainteze; și propriu șspirituluiț cel bun șesteț să încurajeze, să întărească, să aducă consolare, lacrimi, inspirații și liniște, ușurând și îndepărtând oricepiedică, ca șpersoaneleț să înainteze în toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cu secretele ei după colț. Îl purtase când era mic ca pe o fetiță. Avea părul moale ca mătasea vegetală de culoarea unui tutun copt și cârlionțat la vârfuri. Când încetase să îl mai îmbrace în haine de fetiță se întristă și o întrebă: - Mamă!? De ce nu mai pot fi îmbrăcat ca fetițele? - Ai fost obraznic, ți-a crescut un cuc între picioare așa cum au toți băieții. Duse repede mâna între picioarele lui care erau perfecte, fără să le mai fi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
care nu mai scrie despre filme decât de la Cannes), n-am înțeles de ce n-au fost incluse câteva nume relativ noi, cu o experiență deja îndelungată și verificată, cum ar fi Alexandra Olivotto sau Angelo Mitchievici. în fine, am fost întristat să constat că nume de autoritate din interiorul breslei (Cristina Corciovescu, Magda Mihăilescu sau Valerian Sava) au ieșit pe ultimele poziții, probabil din același motiv menționat mai sus (faptul că nu apar pe sticlă)... Asta arată cum spuneam că totul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
uită, a zis el văzîndu-mă, ce faci, leule ? Dezbracă-te... Vlădeanu te cheamă, nu? Te-a adus mamă-ta la mine, cînd erai copil. Răzbătătoare femeie! Ce mai face? A murit, dom' doctor, acum două luni, îi spun. S-a întristat și a murmurat o formulă de condoleanțe. Eu m-am dezbrăcat și-am defilat prin fața lui. S-a uitat la radiografii, apoi m-a chemat și mi-a arătat: Vezi, cu timpul au apărut niște creșteri osoase, care te supără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
teme să nu mă internez în spital înainte de-a porni stația de separare. Și-apoi, ce amestec are Marinescu la stația de separare?! Nici măcar nu-i sectorul lui. Mda, poate că n-a fost decît un gînd. Vezi, mă întristez de fiecare dată cînd mă gîndesc că alții, poate mai slabi ca tine, au reușit, se precipită el ca să nu-l întrerup. Atîția au primit locuințe de cînd hăul. Numai tu continui să stai într-o garsonieră de confort cinci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Toată viața n-a făcut decît rău; a distrus, sau a încercat să distrugă, caractere. Avea răutatea în ea. Cînd a murit în accidentul acela de automobil, m-am dus la înmormîntarea ei. Voiam să mă bucur, dar m-am întristat: dintr-un combinat așa mare, veniseră doar zece oameni. "Iată răsplata!", mi-am zis. Există o balanță!... Zi-i ce-am pățit eu, intervine Lupu. Exact! strigă Graur. Uită-te la el, mi-l arată pe inginerul Lupu. A muncit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
un copil cînd face primii pași. Răspunsul meu a fost o necuviință. Azi m-am purtat urît cu o femeie, și tot azi mi-am primit răsplata. Zeița Iubirii, stăpînitoarea uneia din cele patru coordonate ale existenței noastre, s-a întristat cînd cinismul și vulgaritatea mea au ofilit floarea deschisă în sufletul doamnei Teona și m-a pedepsit prin vorbele Brîndușei. Recunosc! Dacă doamna Teona a fost sinceră, îmi merit pedeapsa. Dar refuz argumentele! Refuz acuzația! Sînt pedepsit pentru comportarea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aflat că a fost numită ingineră-șefă m-am bucurat mult, mai mult decît dacă aș fi fost numită eu... Întotdeauna am văzut în ea un model... Dumnezeule, exclamă iar doamna Cristina, cum de s-a putut transforma?!... Deși, se întristează ea, am avut mereu o reținere... Bănuiam că ea... Trage perna de la capătul patului, o ridică puțin și se sprijină cu cotul de ea. Privirea ei continuă să mă ocolească. Vezi, surîde Cristina, dacă nu ne-am fi întîlnit iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cartea poștală în care îmi spui că ai primit darul sau mai degrabă darurile de la Alexandre; am fost foarte încântată; mă gândesc că meriți și tu acele sărmane bucurii care îți aduc zâmbetul pe buze. Dar pe tine te-au întristat... Cunosc delicatețea lui Alexandre, știu că, din colo de cadoul în sine, a atins obiectele acelea, înainte de a ți le dărui, cu adorație și fervoare. Ciudată coincidență! Verișoara ta Mica a primit și ea o rochie verde-jad. Dar pe mine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lui Alexandre, știu că, din colo de cadoul în sine, a atins obiectele acelea, înainte de a ți le dărui, cu adorație și fervoare. Ciudată coincidență! Verișoara ta Mica a primit și ea o rochie verde-jad. Dar pe mine m-a întristat să aflu că ți se pare prea elegantă pentru tine. Mamounette, te lipsești de toate. Cum mai stau lucrurile cu tine? Mănânci întotdeauna pe săturate? Iubita mea, unele dintre cărțile tale poștale au o asemenea forță vitală, încât te simt
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
firul vieții noastre comune. Mă duc să mă culc, draga mea Mouette. Faptul că m-am cufundat prea adânc în gândurile astea care endemic, la tent, zac mereu în mine, faptul că le-am exacerbat m-a obosit, m-a întristat, m-a îmbătrânit cu o sută de ani. Oare am să te regăsesc peste 100 de ani? Am să te mai port o dată în pântece? Oare când, într-un alt timp, te-am mai purtat, de mă chinuie amintirea asta
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
oameni tot atât de hotărâți și de eroici, ca toți românii”. „Ei n-au stat la gânduri - scria Arghezi -, n-au ezitat o singură clipă să aducă jertfa lor de sânge pentru Patrie... ; acești oameni se bucură de bucuriile noastre și se Întristează de Întristările noastre ; acești buni patrioți, cărora li s-a contestat, ca o supremă insultă, chiar dreptul la sinceritate și suferință au sărit cu toții În ajutorul Patriei, prea fericiți ca să o slujească...” <endnote id="(699, I, p. 9)"/>. Și la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Eminescu (2 pagini), care nu cred să fie lipsite de idei, n-au apărut. Au fost preferate, pentru pagina 1, însemnările poetului Baconski . Acum am înțeles rostul celor două felicitări... Eu nu m-am supărat prea tare, numai m-am întristat că acele pagini ale mele, scrise cu atîta vibrație și atenție pentru sinteză, au fost considerate proaste, ca și un alt articol despre Eminescu (actualitatea unor idei estetice) care altădată a fost redus, fără milă, de la 10 pagini, la 6
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
tac despre greșelile lui din G. Ibrăileanu, dar acum nu voi mai tăcea, ca să nu mă ia drept altcineva (s-a pronunțat către cineva că, de fapt, mă apreciază foarte mult etc., etc. Nici nu mă bucură, nici nu mă întristează!). Aștept părerea ta! De altfel, trebuie să-ți spun că am înțeles că ai fost foarte ocupat, dar trebuia să-mi fi scris măcar două rînduri, să nu mă ții în tensiune. Tu știi ce înseamnă asta pentru mine, mai
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Ce faci cu teza? Mihai Drăgan </citation> (104) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”7 noiembrie 1976”> Dragă Costică, Acum două zile am primit răspunsul la scrisoare și ne-am bucurat cu toții de multele vești bune și ne-am întristat că ai nemulțumiri cu stomacul. Ceaiurile sunt la putere și pe lîngă tradiționala pojarniță îți recomand și gălbenelele. Ca să facem haz de necaz (fiindcă și eu beau ceaiuri) , mai ales că nu se găsește cafea, amintesc ce spune Hasdeu în
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Mai exact: n-am reușit să ies din mine, din lupta cu îndoiala și descurajarea, și să mă adun spre limpezire. Noi suntem dezavantajați în fața vieții deoarece trăim (totul) cu prea multă pasiune și încordare. și nimic nu mă poate întrista mai mult decît obtuzitatea și reaua credință a indivizilor (cu putere) care sunt ostili muncii și gîndului demn și dezinteresat. Am crezut că după năpraznicul cutremur mulți oameni „senini” se vor cutremura ei înșiși spre binele celor care au un
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Voiam să mă revanșez trimițîndu-vă numărul din Orizont cu articolul d-voastră, dar doamna care se ocupă, la redacție, de această problemă m-a asigurat că v-a expediat un exemplar. Aș fi bucuros să aflu că este așa. Mă întristează faptul că de aici nu a fost nimeni la Festival . Cît despre promisiuni, ce să mai zic. Personal, aș fi venit oricum, dar tocmai în acele zile eram ocupat. Mă anunț însă de pe acum pentru viitorul Festival cu comunicarea: Interferența
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
drum întortocheat neavând nimic de-a face cu drumul pe care îl avem de fapt de urmat. Concluzia este simplă. Peste o zi voi pleca din Chiguilpe. La prânz îmi prezint planurile Sandrei și lui Alfonso și mâncăm în liniște, întristați de perspectiva plecării iminente. M-am simțit ca acasă și a fost o experiență unică. După masă, Alfonso citește din nou în lumânare și îmi spune că ar trebui să facem o ultimă ceremonie cu ayahuasca se pare, este un
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
la ceva și a considera restul lumii inferioare. Cred că ideea nu poate apărea decât într-o minte închisă la lumea înconjurătoare, blocată într-un univers mărunt definit de propria persoană și deseori confirmat de câțiva din jur. Fenomenul mă întristează profund, deoarece cred că este o piedică semnificativă în evoluția atât a celui implicat cât și a celor din jur. Jorge a scris câteva cărți, printre care, cu câteva luni în urmă, un volum de poezii: Catarata Poetica , editat de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
singura care răspunde afirmativ. Beau, Jorge bea și el, urându-mi noroc și ne scufundăm din nou în întuneric. Fac greșeala de a mă concentra, din curiozitate, pe cei din jur și simt suferința fizică și psihică înconjurându-mă. Mă întristez și mă retrag în lumea mea magică, încercând să ignor zgomotele din încăpere. Vocea lui Jorge, punctată de bătăi ritmice de tobă, îmi arată calea pe care merg, dar m-am încărcat deja cu tristețea celorlalți. Ceremonia ajunge la sfârșit
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de foarte mare ajutor misionarilor din deșert. Unii dintre voluntarii prezenți acolo nu erau convertiți pe deplin, iar Ciongora și Cambati vedeau lucrul acesta și sufereau foarte mult. De multe ori ne atrăgeau atenția, alteori nu o făceau, doar se întristau, plecau și se rugau Lui Dumnezeu pentru noi. Am simțit durerea lor. Erau bolnavi de TBC, de malarie, aveau răni produse de animale sălbatice. Elefanții le distrug colibele, le perturbă viața și chiar îi omoară. Iată de ce trebuie să facem
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
lor, Mihai, după cum se știe era în marina militară iar Gheorghe, cel de al doilea fiu mai mare, era sub arme și nu mai avea cum să-i ajute în gospodărie. Trimisese fotografii în uniformă iar ai lui s-au întristat, văzându-l cum arată de schimbat în uniformă militară. Costache gândea cu tristețe la viitorul ce-i așteaptă, el, vlăguit de puteri din cauza durerilor de spate, fără vite de muncă și acum și fără cai și cu atâtea griji ale
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pt)manile de preocupare fâț) de aprigele probleme - ucig)toarele probleme politice. Mintea mea a apucat-o ast)zi pe un drum diferit. Nu este Ins) un drum pe care scapi de suferinț). Nu s-a putut s) nu m) Întristeze sinuciderea lui Berryman, când am recitat din Dream Songs. Nu era Ins) o tristețe f)r) sens. S-a mai amestecat ceva cu sentimentul de mâhnire - aditivul care transform): darul poeziei. Dup) câteva p)h)rele, crezi c) deții adev
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]