4,649 matches
-
vânt, clopotele bisericii Uspenia se tânguiră jalnic. Dangătele lor se sparseră-n ecouri, rostogoindu-se peste acoperișurile caselor. Berzele clămpăniră din ciocurile lungi, defăcându-și aripile largi, pregătite pentru zbor. Un stol imens de corbi se scurse dinspre apus, plutind În vârtejuri Întunecate peste ulițele satului, Învăluite Într-o liniște ciudată. O apăsare grea plutea În aer. O așteptare. Un sfârșit. - E timpul, repetă oaspetele, sărutându-i Mașei fruntea În semn de rămas-bun și mulțumindu-i pentru găzduire. Vântul stârni În curte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să fie perfectată iar În cazul acesta, altul ar fi fost sensul istoriei...!!!” „Totuși, trebue să recunoaștem - atinse Tony Pavone coarda sensibilă a discuției - debarcarea Aliaților În Normandia a fost dincolo de orice imaginație...! Mii de planoare de mare capacitate au Întunecat cerul Franței În timp ce avioanele grele de bombardament au răscolit pământul pe metru pătrat...!! Parașutarea armatei o putem numi „Metaforic”, o simplă formalitate...!” Fermierul fu nevoit să recunoască. „Întradevăr!! O debarcare grandioasă care a decimat În mare măsură armata noastră și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tinerețea mea, mai precis starea materială nu a fost la Înălțime de a putea explora alte meleaguri pentru a mă documenta. În momentul de față Însă, pot aprecia cu mâna la inimă, efectiv sunt Îndrăgostită...!” O fracțiune de secundă se Întunecă, revăzând imaginea arestării, momentele de groază din arestul miliției Însă nu era cazul să facă comentarii din motive Întemeiate: oricum nu avea cu cine discuta, și continuă cu aceeași melodioasă voce. „Îmi permit să fac o confidență: Am fost deosebit de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În momentul de față nu pot livra nici măcar un singur metru pătrat de carton asfaltat. Lăsa-ți aici hârtia... Dacă ave-ți timp, peste câteva zile, dați un telefon...!!” Tony Pavone văzu negru În fața ochilor În timp ce o ușoară amețeală Îi Întuneca gândirea, observând cu multă atenție, directorul nici măcar nu fuma. Toată alergătura, pledoria, mai ales banii cheltuiți urma să fie pierduți...! Stătu câteva momente În reculegere, hotărând să utilizeze tot arsenalul său humoristic adoptat la situația respectivă, potrivindu-și vocea. „Toavarășe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
primite, directorul Îl mai privi câteva secunde apoi puse un „Da”, undeva pe un colț al hârtiei, făcând mențiunea. „Înainte de a te prezenta la Serviciul desfacere, treci pe la Contabilul Șef să pună și el o viză...!”. Cum Tony Pavone se Întunecă la față, directorul adăugă!„Dacă ai necazuri, roagă-l să-mi de-a un telefon...!” Cum serviciul contabil se afla În partea opusă clădirii principale, Tony Pavone fu nevoit să facă o mică escală la șoferii ce vociferau agitându-se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
teribilă, o foame cum niciodata nu-și o putuse imagina, o foame ce-i mistuia Întreaga putere de concentrare de-a fi lucid pentru a-și pregăti apărarea În procesul ce avea să fie fixat curând. Aceeași teribilă foame Îi Întuneca rațiunea ne mai fiind În stare să-și dozească efortul pentru a Întocmi rapoartele de lucru zilnic care urma să le prezinte maistrului de șantier: aceeași foame care-l determină să ridice de printre dărâmături o bucată de biscuit parțial
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
piardă timpul Întorcându-se Înapoi. Dar se răsgândi, În favoarea fetei pentru a-i oferi câteva minute În plus de satisfacție sufletească. Mai făcu câțiva pași În direcția intrării În subteran și totuși se opri, fulgerat de o presimțire ce-i Întunecă rațiunea, privind În direcția Atenei, hotărât să-i facă semn să-l urmeze Însă cum fata nu-și deslipise ochii din vitrina auriferă, Înălță din umeri coborând scările intrării către stația metroului...! Nu cunoscând topografia locului, Tony Pavone nu avea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sunt puteri - suzerani, regi, zei. Și bineînțeles că nimeni nu știa când să se dea bătut. Nimeni nu negocia pacea În mod sobru și decent cu moartea. Cafeaua măcinată din sertărașul de sub râșniță o ținu deasupra recipientului. Sârma roșie se Întunecă mai adânc, mai alb, alb. Cârlionții făceau crize. Mărgele de apă țâșniră În sus. În mod individual, Înaintașele se duseră la suprafață grațios. Apoi clocotiră laolaltă. Turnă cafeaua măcinată Înăuntru. În cana sa, un cub de zahăr, o linguriță prăfuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
forsiția În borcane Mason. Unul dintre borcane fu răsturnat pe dată. Sammler aduse un sul de șervete de hârtie din bucătărie, stabilind În trecere prin casă că nepoata lui ieșise. Absorbind apa vărsată cu șervetul, privind hârtia absorbantă cum se Întunecă, ridică apoi telefonul pe brațul de arțar al sofalei, se așeză pe cuvertura de eșarfe, și formă numărul Shulei. Nici un răspuns. Poate că-și Închisese telefonul. Sammler n-o mai văzuse de câteva zile. Hoață acum, foarte probabil că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
acesta e adevărul - că toți știm, Doamne, că știm, că știm, știm, știm. Sentimentalism exagerat (În idiș În original) 1 „...munții verzi ai Angliei...”. Poezie de William Blake În care se face referire la the dark Satanic mills („fabricile satanice Întunecate”), În general interpretate drept o condamnare a Revoluției Industriale. 1 Snack sub forma unui salam subțire, uscat, În țiplă. Aici, poreclă dată unei persoane foarte slabe. 1 În uzanța americană curentă, măturător, femeie de serviciu, Îngrijitor. Dilapidated - sensul În engleză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Clerkenwell, a găsit una - înghesuită, supraâncălzită, plină de aburi de mâncare și de zăngănitul aspru, metalic, al tacâmurilor. A comandat ouă și pâine prăjită și o ceașcă de ceai, iar apoi, cu ochii pe geamul mizerabil al cafenelei spre strada întunecată de afară, a stat și s-a gândit ce să facă în continuare. Trebuia să se ducă acasă - și-a zis - să-și împace fiica arțăgoasă, să se justifice în fața soțului plin de reproșuri. Știa că deja probabil își făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
nimic, dar se gândeau la asta tot timpul. Jina s-a simțit ușurată când a descoperit că și Zach ura ferma. În noaptea nunții, în camera de copil a lui Zach, bărbatul a sărutat-o pe gât și în scobiturile întunecate de sub fiecare sân. Ea și mușcat buzele ca să nu țipe. Uneori sunt minus șase grade până-n aprilie, a spus Zach. Îți faci planuri de vacanță, apoi te trezești că tractorul are nevoie de-o curea de transmisie nouă sau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
doi. Jina s-a târât prin apa mică. Picioarele îi aluneau pe pietriș. Și-a înfipt unghiile în roca neagră și netedă ca să nu se lase dusă de curent. Jina continua să-l caute pe Zach, iar cerul s-a întunecat. Ploaia s-a întețit și-a devenit mai rece. Picăturile i se înfingeau în ochi. O dată, i s-a părut că undeva, în depărtare, îl vede pe Zach: o cămașă verde răsucită într-un smoc de vegetație, un ciuf de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
existau deja în viața lui. Puștiul s-a uitat înspre pajiște, dar fuga nu i se mai părea așa de imperioasă. Voi credeți în fantome ? a întrebat el. Naji s-a aplecat înspre în față, punându-și palmele mici și întunecate pe genunchi. Tu crezi ? Danny își ținuse răsuflarea, iar acum a expirat. Până când cineva nu-l credea pe el, nu-i era limpede câți oameni nu credeau în fantome. Băiatul s-a dus către treptele care coborau de pe verandă. Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
un scaun adăpostit, dar Mary s-a așezat la pupa, în bătaia vântului și a apei. Și-a întors fața în ploaia de stropi și-a încercat să se concentreze pe găsirea lui Danny, dar mulțimea de posibilități i-a întunecat vederea. După ce-l văzuse pe Drew înotând împreună cu somonii, se întrebase cum s-ar simți dac-ar înota și el alături de el, dacă s-ar trânti pe plaje cu nisip, dacă s-ar săruta. Și Drew venise acolo din altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
s-a dus și s-a așezat lângă Irene, întinzându-și picioarele. Jina și Alice plecaseră împreună ca să discute. Tot mai aștepți s-auzi muzică de banjo ? a întrebat-o Mary. Irene a izbucnit în râs. Pielea lui Mary se întunecase până la o nuanță de maro Danville, dar aici, în Idaho, culoarea era superbă. Degetele femeii dansau pe mânerele scaunului pliant. Și ție îți place aici de nu mai poți, a zis Irene. Mary a dat din cap. Puse față în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a evaporat, iar ceața a acoperit ceea ce altfel ar fi putut să se vadă - flăcări obraznice cocoțate pe o culme îndepărtată, o coroană in crescendo de fum alb. Drew a încins focul de tabără la ora trei. La patru se întunecase deja de parcă soarele ar fi apus. Naji a intrat în cortul Irenei; ceilalți și-au adus scaunele și le-au așezat lângă foc. Jake a frământat puțin pământul cu lăbuțele, a rostogolit cu nasul un con de pin, a încercuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și ferfenițite; puștii erau legați la cap cu bandanele albastre ale lui Drew. În ciuda straturilor de loțiune de protecție solară cu care Jina îi acoperise pe amândoi, și Danny și Charlie se arseseră pe nasuri, iar restul pielii li se întunecase la nuanța mierii. Pistruii lui Danny dispăruseră. Cei doi foloseau două bețe pe post de arme. Danny s-a repezit în față și și-a înfipt bățul-suliță într-un gâtlej imaginar. Apoi puștiul a ridicat pumnii în semn de victorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Mike, fixând deja cărarea care urca la Black Ridge. Alice a grăbit pasul ca să le prindă din urmă la începutul cărării. Nu te duce, a zis Alice. Jina nici n-a tresărit. Irene mi-a încărcat arma ei. O să se întunece curând. Jina - Dacă e el ? Alice știa că nu numai scriitorii trebuie să fie îndrăzneți în poveștile lor. Și prietenii trebuiau să aibă curajul să rostească adevărul. Atunci înseamnă că el nu vrea să te găsească, a enunțat Alice. Irene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de personaje și de povești. Când s-a așezat în barcă, femeia a simțit pixul împungându-i șoldul. Când barca a început să prindă viteză, a simțit în locul respectiv ca o mâncărime. După un kilometru în susul râului, când cerul se întunecase de-a binelea, pixul se transformase într-o greutate pe care nu avea cum s-o mai ignore. Alice l-a scos din buzunar și-a luat o foaie mototolită de hârtie de pe fundul bărcii. Se simțea plină de compasiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dintre nouri rotundă și galbenă, privește bolnavă cu fața-i de rocă, spre suprafața pământului căutându-și loc printre oameni. Își curătă chipul de zgura neagră a nopții iar ochii ei plâng lacrimi amare ce curg în ceară de lumânare. Întunecă cu privirea-i colțul de cer se pierde în spații și vremuri uitate revine sporadic cu același amar picurându-și stropii de fiere amestecați cu durere. Tristețea ei se strecoară cu ușurință prin crăpăturile inimii, lasă urme adânci pe apusuri
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nu mai am stare. Umbre, dureri și-un trecut făr’ de uitare, Mă fac să-mi iau zborul, să cat alinare. Mă-ntorc tot mai des către ani ce s-au dus, Căutând întrebărilor mele răspuns Și chiar dacă nori îmi întunecă zarea, Nicicând eu nu voi opri căutarea. Pașii, mă duc pe cărări mult umblate Și visuri mă poartă nebune în noapte, Iar zorii mi-aduc în tainice șoapte, Gânduri răzlețe, ce mă cheamă departe. O pereche sau două de aripi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Ce toată viața ei a jinduit Lumină... Dor de iubit Se plimbă prin mine un abur de gând, În parcul de colo, prin cerul plăpând Și-n pietre se-agață și-i sângeră firul, Prin zori ce se-arată, se-ntunecă cerul. Mi-e sânge prin dor și mi-e dorul prin sânge, Mi-e aerul greu și mă hăuie plângeri, Mi-e greu fără tine și arși îmi sunt îngeri, Mi-e șchioapă și umbra, din ochi picur sânge. Din
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
zi-i să-ți dea țâță, că poate mai crești. Cât mă costă o oră cu mă-ta, uăi Vasâli? Nu ți pune mintea cu ei! Sunt niște țărani amărâți, plini de complexe, îmi spuse ea observând cum mi se întunecă privirile. În timp ce încerca să mă calmeze, eu îmi căutam adversarii prin sala aceea imensă, dorind să le pot memora figurile. Aveam destul timp să le plătesc polițele. Nu sta încruntat! În seara asta vreau să râzi împreună cu mine. Habar n-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
se creadă dorit așa cum și el se lăsase înrobit de dorințele sale, spera cu toată ființa să o aibă, să-i aparțină și să-i poată oferi totul. Din cauza lui am văzut-o pe Sini plângând și ochii ei unici întunecându-se ca un cer înainte de ploaie. Eu o mângâiam. Ce puteam să fi făcut ca să-i treacă? Nu aveam cum să impunem sorții propriile noastre dorințe și să ne așteptăm să schimbăm prezentul după bunul plac. Fiecare aveam un drum
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]