9,278 matches
-
mare. Lansarea la apă a bărcilor se face colectiv, de către cel puțin două persoane, fiecare barcă fiind de peste 100 kilograme și ridicată pe plajă la 5-6 metri distanță de apă. Pe cer, mai străluceau palid câteva stele, rătăcite printre norii întunecați Era un cer care nu prevestea o zi însorită, putea să plouă sau să apară valurile largi. Vântul bătea destul de neplăcut, dinspre mal înspre larg.Deocamdată, marea se prezenta ondulată, de gradul doi spre trei. Mi-am propus să merg
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365592_a_366921]
-
este îndurerat de-a pururi. Un asemenea chin sufletesc poate dura, uneori, și zeci de ani. Persoană lovită moral trece printr-un calvar, având impresia că are un vis urât. Parcă o înghite Iadul și ajunge în partea cea mai întunecată a lui, în Tartar. Un canon la care o supunem inutil. Și starea aceasta se prelungește infinit de mult. De cele mai multe ori, buzele noastre vorbesc fără rost. Un lung șir de cuvinte fugar rostite. Dureroase. Suntem superficiali, nedandu-ne seama
«STIHURI MELANCOLICE de DRAGOȘ MARIUS CHIRIAC în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365614_a_366943]
-
pentru care arabescurile cuvântului sunt șlefuite cu migală și dragoste. Redescoperind mitul, Theodor Răpan construiește un univers capabil să germineze etern, din sâmburele inițial în care Eros și Thanatos, într-un antagonism neveștejit prin vreme, își contopesc energiile izvoditoare de întunecată lumină.” [...] „Chenarul poeziei sale vibrează de o armonie interioară, izvorâtă firesc, fără efort aparent, în virtutea unei forțe de atracție singulare care determină o păstrare laolaltă a contrastelor, într-o decantare ce aduce, în final, cititorului, bucuria lecturii.” (Vladimir Alexandrescu) Exemplul
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
Cât de adevărat. Există mereu această despărțire foarte încrâncenată, foarte adâncă între Rai și Iad. Și această parte a oamenilor care nu înțeleg și nu cred că pe pământ există Rai și Iad se află de fapt în cea mai întunecată condiție spirituală a umanității. Și tocmai din cauza faptului că sunt lipsiți de credință și de viziune, ei își fac din Rai - Iad. Și din Iad - Rai. De aceea, în acest crunt război între forțele infernale și cele cerești, acești oameni
DESPRE ADEVĂRUL CREAŢIEI, ALTERNATIVĂ LA TOATE IDEILE ŞI CREDINŢELE RELIGIOASE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365693_a_367022]
-
fim fericiți, ci să fim mai puțin singuri”(Octavian Paler) Poetul se află permanent într-o tensiune existențială. O căutare neobosită și o nostalgie după libertatea sinelui. Există în fiecare clipă ce trece o pândă a seismelor existențiale, cu zile întunecate, dureri sufletești și trupești și zile senine, luminoase, când sufletul se deschide, devine frenetic în fața frumuseților lumii. Stările oscilante ( când pozitive, când negative) alunecă de multe ori într-un vid afectiv. Edificiul spiritului se surpă de multe ori. Uneori, poetul
NOI APARIŢII EDITORIALE. O ALTFEL DE ANTOLOGIE. CONFESIUNEA POETULUI, PROZATORULUI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365759_a_367088]
-
voluptoasă și amară în același timp - își pune amprenta asupra poetului, acesta devenind adesea, subjugat de orgoliu, spirit vindicativ, dorința de întâietate. Toate acestea sunt trăiri omenești, aceptate, tolerate... până la un punct... punctul în care “conștiința de sine” poate fi “întunecată” de prea mult zel ... sau de prea multă “mărire”... Nici o zi nu este la fel cu cealaltă. Orice gând care se vrea concurent cu universul poate deschide un abis sufletesc, o spaimă în fața necunoscutului. În aceste zile, fragil și sensibil
NOI APARIŢII EDITORIALE. O ALTFEL DE ANTOLOGIE. CONFESIUNEA POETULUI, PROZATORULUI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365759_a_367088]
-
Și, dintr-o dată i se făcu frică. Parcă era acolo, în tarlaua cu cartofi, în plină noapte, păzind-o de fiarele nopții. Începu să numere: - Unu... doi... trei... patru... Îl învățase moșul său, când l-a găsit într-o nopate întunecată, în care stelele și luna uitaseră să apară, tremurând ca varga. Zicea el, că, dacă va număra cu voce tare, fiarele n-or să se apropie. Ultima dată numărase acolo, în tranșee, când șuieratul obuzelor și gloanțelorîi purta prin clipe
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
Și, dintr-o dată i se făcu frică. Parcă era acolo, în tarlaua cu cartofi, în plină noapte, păzind-o de fiarele nopții. Începu să numere:- Unu... doi... trei... patru...Îl învățase moșul său, când l-a găsit într-o nopate întunecată, în care stelele și luna uitaseră să apară, tremurând ca varga. Zicea el, că, dacă va număra cu voce tare, fiarele n-or să se apropie.Ultima dată numărase acolo, în tranșee, când șuieratul obuzelor și gloanțelorîi purta prin clipe
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
ferecată, se îndepărtează, dar revin, doar, doar, o vor găsi altă dată deschisă. Așa a făcut într-o lungă perioadă marcată de opresiuni și cumplite umilințe Părintele Arhimandrit Cleopa Ilie, unul dintre marii duhovnici români dintr-un veac zbuciumat și întunecat. A bătut la ușa multor suflete, le-a vorbit ca un părinte, a vindecat răni adânci, a adus multă speranță și lumină, până când suferințele și anii i s-au adunat ca norii lungi pe șesuri. Părintele Cleopa Ilie a fost
DIALOG DESPRE MARII DUHOVNICI AI ROMÂNIEI CU TEOLOGUL ŞI PUBLICISTUL STELIAN GOMBOŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366106_a_367435]
-
împăratului și moștenitorul de drept al împărpției. Ce foarte tânăr era fratele său mai mic. Iar vârstnicul oștean era povățuitorul și păzitorul acestora. Cei trei tătari purtau veșminte bogate, cu multe podoabe de aur și nestemate pe ele, iar pe întunecatele lor căciuli fluturau semețe pene de vultur. Și se cădea ca cei trei să aibă veșminte de preț, căci Împăratul Tătarilor îi trimise ca soli, departe, la Împăratul Țării de la Răsărit! În urma celor trei soli gonea o ceată de călăreți
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
însemnate daruri și, ceea ce era mai important, să vadă de sunt adevărate vorbele care i-au ajuns la ureche despre minunata lui fiică. Treceau, deci, tătarii, ca tainice năluci peste câmpuri pustii. Și nu ocoleau nici râurile mari, nici pădurile întunecate, nici crestele înalte și înzăpezite ale munților. Când un râu le ieșea în cale, îl treceau înot pe spinările cailor. Iar de întâlneau păduri întunecate și dese, treceau prin ele întocmai ca foșnetul vântului. Și încă, de le stăteau în
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
tătarii, ca tainice năluci peste câmpuri pustii. Și nu ocoleau nici râurile mari, nici pădurile întunecate, nici crestele înalte și înzăpezite ale munților. Când un râu le ieșea în cale, îl treceau înot pe spinările cailor. Iar de întâlneau păduri întunecate și dese, treceau prin ele întocmai ca foșnetul vântului. Și încă, de le stăteau în cale munții cei înalți, treceau de ei cu elanul tinereții și al iubirii. Și cât de voioși zburau caii lor, adulmecând priveliști și câmpii necunoscute
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
de voioși zburau caii lor, adulmecând priveliști și câmpii necunoscute. Dar mai aprinse erau inimile lor arzând de flăcările dragostei. Învingeau ușor și seceta și pustiul stepelor. Seara se odihneau la adăpostul pădurii, ascultând povești în preajma focurilor înalte, aprinse în întunecatele corturi. Și nu aveau alți sfetnici decât Soarele și Luna și stelele de pe cer, în imensitatea necuprinsului. Străbăteau de zor câmpiile și munții, satele și râurile cele mari și nu se opreau cum nu se oprește vântul deasupra ierburilor din
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
zicând aceste vorbe ochii împăratului o învăluiau cu dragoste, grijă părintească și adorație pe fiica sa. Solii tătari căzură în extaz privind-o pe frumoasa prințesă. Precum cerul senin după zilele de ploaie, precum lumina unui palat luminos în noaptea întunecată, sau precum un izvor limpede într-un pustiu, așa le apărea lor această strălucitoare ființă. Toate cuvintele graiului omenesc erau prea sărace pentru a descrie trăsăturile ei nobile. Și sunetele oricărei harfe păreau prea surde pentru a reda glasul ei
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
cuprinsă de adâncă iubire pentru fiul mezin al Împăratului Tătarilor. Nu încercați s-o convingeți să renunțe la dragostea ei sinceră și eternă. Ea mai degrabă ar alege moartea, decât să trăiască fără dragoste!“ De bună seamă, nori grei și întunecați coborâră asupra fiului cel mare al tătarilor, iar inima îi era ca un tigru închis într-o cușcă. Așa că, privi mânios, foarte mânios, la fratele său cel tânăr, care îi era, până atunci, atât de drag! Și așa se întâmplă
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
privi mânios, foarte mânios, la fratele său cel tânăr, care îi era, până atunci, atât de drag! Și așa se întâmplă pe lume, că un om e lipsit chiar și de cele mai plăcute vise ale sale! Atunci o viață întunecată și disperată îl așteaptă, viață fără bucurii, fără speranță! * În Marele Salon al Palatului Imperial o mulțime de candele își leagănă flăcările aprinse. Cei de față pășesc cu grijă, vorbind în șoaptă. Căci Împăratul gândește profund, iar mintea lui pregătește
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
hotărârii tale, de a semna acest pergament!... Fața Împăratului Răsăritului se întunecă de mânie auzind această neașteptată replică din partea fiului cel mare al tătarilor. - Înseamnă că, aici, în împărăția mea, copiii dau porunci? rosti temutul împărat. Și ochii împăratului priveau întunecați la chipul fiicei sale și la cel al fiului mezin al tătarilor. Apoi, încetul cu încetul, privirea sa se însenină, deveni chiar foarte duioasă. Atunci Împăratul Răsăritului se ridică de pe tronul său, luă pergamentul cel temut și-l puse deasupra
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
ci foc nestins, ce mistuie inima fiului cel mare al Împăratului Tătarilor, care cutreieră întinsele pustiuri mai repede ca vântul și ca gândul, călărind pe calul lui cel alb, abia atingând pământul! Însă de la țărmurile stâncoase ale mării Sudului până la întunecatele păduri din Nord, era prea puțin timp, prea puțin loc, pentru tristele sale plimbări. Nici gerurile iernilor nu erau îndeajuns de reci, nici furtunile verii nu erau îndeajuns de răcoroase, nici fluviile cele mari n-aveau destulă apă să-i
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
de pierdere a umbrei, ci sugerează că viața își are un rost și poate exista oriunde. El este un melancolic, un nostalgic al luminii și numai greaua încercare a vieții l-a făcut să preumble, în noapte: În haine negre, întunecate ... , plângând, dar după cine? Ne declară nouă poetul în vreuna dintre lucrările sale de ce cenușiul a pus stăpânire pe toată ființa sa iar sufletul îi plânge cu lacrimi amare un prezent? În studiul său, Figuri și forme literare, eseistul și
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
pentru că sufletul său a pătruns cu greu în trupul vlăguit și a gemut neîncetat până când clipa părăsirii a venit. El a plâns ca un introvertit neînțeles, pentru că glasul lui a fost înecat încă de la naștere în suferință: În haine negre, întunecate, / Eu plâng în parcul de mult părăsit ... / Și-a mea serenadă s-a rătăcit, / În note grele, și blestemate ... (Ecou de serenadă), maturitatea fiind cea care l-a făcut să conștientizeze că singurul leac al ocolirii suferinței era poezia și
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
privește și se mai gândește: "Am venit aici să ascund, sau Să sap ce ieri în taina nopți și Pe ascuns cu grijă am îngropat? Mă gândesc că nu sunt singur Aici, în grădina mare pe cărarea Lată, întortocheată și întunecată Dacă stau și mă gândesc mai bine, ieri Un pisoi dădea târcoale prin grădină Pe sub nuc eu l-am zărit cum se furișa Dar nu cred că el va căuta și-mi va fura Ce-am îngropat aici, nuci, alune
POEZIE PENTRU COPII--O VEVERIŢĂ de STELLA REEVES în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351783_a_353112]
-
1039 din 04 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Foarte devreme cu dimineața în cap Înspre alea din spate m-am îndreptat Cu gând să verific ce noi viețuitoare Peste noapte grădina au mai vizitat Pe cărarea lată și așa de întunecată Igor pisoiul ștrengar acolo m-a așteptat Este același pisoi alb și negru, hazliu De care nu de mult v-am mai relatat Politicos și în distanță ne-am salutat, ce Amândoi am hotărât s-avem și am păstrat Apoi
POEZIE PENTRU COPII-IGOR PISOIUL ŞTRENGAR de STELLA REEVES în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351809_a_353138]
-
-se cu așa „durere-n cot”. Toți oamenii care apelau la ea, ca să fie tămăduiți prin meșeșugul unor „leacuri”... numai de Bușica știute, plus a rugăminților pe care le înălța către Satana, aflau înpietriți cum dumneaei mergea singură, pe timp întunecat (fără stele și lună), în miezul nopții... când toți dracii se adunau în dumbrava pădurii ca s-o asculte și să-i îndeplinească dorințele, procesiune care ținea până la primul cântat de cocoș. (Unii vecini de-ai Bușicăi spuneau că "maioru
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
copilului ei. Îi era atât de vie amintirea în care acest copil se concepu , încât o putea descrie cu amănuntul fără prea mari probleme. Își amintea acea zi în care merse împreună cu Mihai în acea cameră de hotel, mică și întunecată, cu un singur pat și o noptieră ambele de pe vremea bunicii; își amintea chiar și mirosul închis, de vechi și mucegai ce o lovi în față încă de la intrare, dar atunci un-i păsă. Era îndrăgostită și dragostea mirosea a
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
PISOIUL ȘTRENGAR, de Stella Reeves , publicat în Ediția nr. 1039 din 04 noiembrie 2013. Înspre alea din spate m-am îndreptat Cu gând să verific ce noi viețuitoare Peste noapte grădina au mai vizitat Pe cărarea lată și așa de întunecată Igor pisoiul ștrengar acolo m-a așteptat Este același pisoi alb și negru, hazliu De care nu de mult v-am mai relatat Politicos și în distanță ne-am salutat, ce Amândoi am hotărât s-avem și am păstrat Apoi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]