7,848 matches
-
bâzâiau între pereții albi... „Și astea sunt purtători, așa zicea ăla la aparat”. Ațâțat, înșfăcă un prosop și începu o vânătoare turbată în spațiul strâmt al băii. Câteva muște se refugiaseră deasupra rezervorului de la toaleta, hotărât, se sui pe cadă, învârti ștergarul și, poc, alunecă în cadă cât era de lung. Se ridică după un timp, amețit și icnind se privi atent în oglindă, pe frunte avea o rană sângerândă. Ieși în goană din apartament urmărit de privirea uluită a femeii
NĂPRASNICA FOBIE A LUI POLICARP RESTEU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365983_a_367312]
-
mișcă sub pământ își dau încă odată suflul în rădăcini, un fulger despică arcul orizontului, femeile se-nchină din pragul casei și intră să prăznuiască după amiaza. Bărbații binecuvintează vinul plimbându-l pe cerul gurii, cuvintele capătă har și se învârt în cercuri de lumină. Seara cade peste toți ca un poem rostit în tăcere. Referință Bibliografică: Sărbătoarea înălțării / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1517, Anul V, 25 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Llelu Nicolae
SĂRBĂTOAREA ÎNĂLŢĂRII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366003_a_367332]
-
Clipa cea repede, să vezi cum ,, Jocul chibzuinței,, nu mai este joc, este ardere, catharsisul care îi dă noblețe operei poetice semnate de Viorela Codreanu Tiron. De unde vin? Unde plec? Cine sunt florile? Dar,soarele.... Întrebările esențiale ale lumii se învârt ca într-un carusel, se lasă leagte în același harnașamanet al ordinii ce ne ține pe verticală ca oameni. În tot acest timp ,,Dumnezeu tace,, ! Îndrăzneață această sintagmă, este curajul celui care știe că are un rost al lui pe
VIORELA CODREANU TIRON, VRAJ(B)A CLIPEI de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366059_a_367388]
-
sărutat doar cu lacrima privirii prima bucată atinsă a țării. Dar acasă dragii mei aștern șervetul bunicii alb și cu flori cusut, parcă rupte acum din câmpurile noastre și o așez cu grijă pe el pâinea mea negricioasă, rotundă. O învârt puțin, îi inspir aroma dulceagă, o ating ușor și las palmele să ia forma ei... Miroase a ,,acasă” ... Gust rupând un colț ... are în el trudă, măreție, durere dar și bucurie... Referință Bibliografică: Pâinea / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PÂINEA de LIA ZIDARU în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365350_a_366679]
-
destule resturi de mâncare pentru ei ! Și nici măcar meritul vostru nu ar fi, dacă stau să judec mai bine ! Fără ca măcar să sesizeze nota de ironie ce-i era adresată, Nicolae i-a întărit spusele : - Are dreptate ! La câte fripturi am învârtit pe plită, dacă le serveam la un restaurant, doar cu bacșișul primit m-aș fi făcut om ! - Lasă că nici permisia primită nu-ți pică cu greu la ficat ! Bărbia bucătarului se umflă a gușă de bucurie, ochii îi sclipesc
XV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365361_a_366690]
-
pornit în aventura vieții lor. După nici jumătate de oră, acestea se ridicară și, în frunte cu prințesa, o luară la pas spre grajduri. Draconarius, calul prințesei, era pregătit de drum încă de la prima oră. Cei doi lupi se tot învârteau în jurul calului, de parcă nu ar mai fi avut stare. Talestri se apropie de Draconarius, îl bătu pe spinare și, din două mișcări, se urcă pe el. Șuieră scurt și vulturul Daago se apropie în zbor, așezându-se pe umărul ei
LA DRUM de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365465_a_366794]
-
locuia în lavra lui avva Petre care se află alturi de sfanțul rău Iordan. Acesta ne povestea zicând: Pe când locuiam odinioară în Rait, am fost trimiși trei frați spre slujba în Tebaidă. Ajungând în pustie am rătăcit drumul și ne învârteam în pustie. Am isprăvit apă și, pentru că nu am gasit apă timp de câteva zile, a început să ni se facă rău din pricina setei și-a arșiței. Nemaiputând merge, ne-am așezat fiecare la umbră unui tamarisc, pe care l-
LIVADA DUHOVNICEASCA (6) de ION UNTARU în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365029_a_366358]
-
Acasa > Poeme > Antologie > SENTINȚA-I DIVINĂ Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 995 din 21 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Raiul pe cealaltă parte ne-a catapultat în moarte Frunze vai pline de toamnă banii zilnic ne condamnă Ne-nvârtim în jurul cozii toți și genii și nerozii Unul dacă face-un pas altu-l trage jos de nas Unde naiba te trezești te dai înger între pești Cu țeapa sar toți pe tine de-aia cică sunt albine Însă mierea lor
SENTINŢA-I DIVINĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 995 din 21 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365079_a_366408]
-
locurile lor de acostare. Nici un pescar care era ca și mine venit trăgând la rame, nu se mai afla în apropierea. La un moment dat la orizont se vedea cum din adâncuri se ridică un vârtej întunecat ce se tot învârtea și se înălța spre cer, crescându-i dimensiunea. Mi-am dat seama că este un mic ciclon, ades întâlnit pe Marea Neagră, în perioadă de furtună. Până mi-am strâns sculele și am recuperat parâma de la ancoră, a trecut o eternitate
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]
-
25 iulie 2013 Toate Articolele Autorului CE MULT TE IUBESC Aștept să răsară soarele din umărul tău... O să te păzesc, până seara, să văd răsărind din celălalt luna ca un ban, răscumpărându-mă ochilor negri, din hău... Ceasornicele horoscopului se-nvârt debusolat. Lampioane aprinse pomii, cu lumină florie, îmi arată drumul, pe când timpul se bulucește în quadraturi înfometat. Hai să-l ispitim în copacul lui, pe șarpe... O să-l privim în ochi prin oglinda spartă: într-unul din inele i se
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
care-n cercuri des întretăiate plutesc pe nori și vrăbii și furnicile-necate. Ce cântec sau descântec m-a atins de-n ochiul meu mereu visând deschis tot universul nesfârșit încape-acum în cercul cel mai mic dintr-o băltoacă? TOTUȘI SE ÎNVÂRTEȘTE Încă o plecare sau o revenire și microbuzul decolează în trombă înscriindu-se pe cunoscuta traiectorie cenușie cu sens girator pentru câteva clipe discul solar mi se anină de gene greu și cald ca un vis închizându-mi ochii molatec
CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? II de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365219_a_366548]
-
Devenit conștient a fost eliberat din strânsori. Ce fusese mai rău trecuse; bine însă, o bună bucată de vreme nu îi va fi. Orice încercare de a se ridica îi va fi curmată de o puternică amețeală, totul se va învârti cu el. De aici poate și învălmășeala de gânduri, de amintiri neduse până la capăt, într-o înșiruire necontrolată. Dar conta oare pentru cineva? * A înțeles, în sfârșit, că se afla într-un spital fără să înțeleagă pe deplin motivul. Abia
XI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365168_a_366497]
-
fi vrut să rămână în cameră, să lucreze la matematică. Exercițiile și problemele sunt mult mai ușor de descifrat... ultima dată dansase cu Any.... - Gașpere nu poți face una ca asta. Suntem și așa prea puțini băieți și apoi te învârți toată ziua printre ele, le drăgălășești iar acum dai bir cu fugiții... Avea dreptate, era nevoie de el. Trebuia să continue ceea ce începuse; să convertească sufletele la bună dispoziție. Va dansa dar își va struni gândurile ca nu cumva să
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
flori cu petalele colorate în violet și conturate cu galben. Violetul, culoare mistică, de natura duală, compus din albastru și roșu, adică din înțelepciune și pasiune, emoționează, trezește simțurile ... Dacă mă gândesc bine, contrastul este prezent în orice spațiu ne învârtim. De ce, în special nouă femeilor, ne plac tablourile, încăperile colorate cu pereți colorați, obiecte divers colorate? Ne plac îmbinările culorilor armonioase, combinarea, dispunerea, armonizarea lor în tonuri și nuanțe diferite care să impresioneze simțurile, să nască emoții puternice ... Nu în
FEMEILE ŞI FLORILE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365238_a_366567]
-
plimbare cu căruța la câmp, insistase pe lângă tata să o ia și pe ea. Drumul înainta prin lumină și se pierdea undeva în depărtare dând impresia că nu ar fi avut sfărșit. I se părea că oricât s-ar fi învârtit roțile căruței, spațiul și timpul nu se urneau din loc. Doar câmpul auriu, avea o ușoară mișcare de rotație, ca și cum ar fi fost numai un motocel ce leagănă abia perceptibil, așa cum stă el, aninat cu un fir subțire și aproape
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
visa într-o sală mare de bal valsând cu Maria îmbrăcată în alb. Alunecau, aci se făcea că pe un parchet lustruit, altă dată parcă valsau într-un nor alb-azuriu fără să atingă podeaua. Maria, partenera de dans, când se învârtea în piruetă, avea chipul soției, iar la a doua piruetă avea fața Mariei. Un fel de Ianus, divinitate mitologică romană. O strângea cu o mână de mijloc și cu cealaltă îi ține palma întinsă. Levitau, levitau într-un dans al
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364873_a_366202]
-
ÎN DAR O ATLANTIDĂ... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 647 din 08 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului cât de frumos plouă afară de parcă norii curg pe mine și-n toamna până ieri bizară n-am loc să mă învârt de tine. și plouă, plouă cu găleata acum, când m ă î ndrept spre tine, și-mi intră ca un hoț, șireata, sub piele, dar îmi face bine. de-ar fi să plouă peste lume, și un potop să ne
SĂ-ŢI DAU ÎN DAR O ATLANTIDĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364907_a_366236]
-
a zbuciumului său. Totul îi juca în fața ochilor. Părea o nebuloasă ce se lăsa cu greu înfrântă. Întrebări avare, grăbite în valsul răspunsurilor neștiute decât în parte, frământau lumea gândirii sale. Sub fruntea înnourată, un mâine suspendat de colțul lunii, învârtea o lume de idei ce se zbătea mereu într-o altă lumină. Voia să doarmă. Să nu audă vaiete...să nu simtă durere. Să nu știe de nimic.,, Se vor termina toate? Ce situație nenorocită!'' Dar, nu, nu va plânge
OCHII TĂI SÎNT ARIPILE ZBORULUI MEU de LILIANA TIREL în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364956_a_366285]
-
clipei cea repede”: Oprește-te, Clipă, din bătaia de Aripi a Ceasului Cosmic și mai măsoară odată linia conturului ce urmărește frumusețea omenească! Și totuși, eu cred că există o frumusețe mântuitoare de lumi, pe un Pământ Viu care se învârte și expansionează întreg Universul, pentru că așa vrea bunul Dumnezeu și Maica Domnului, care lucrează prin Fiii și Fiicele Sfântului Soare! ...Mi-ar place ca în acest nou ciclu de existență, al cincilea ciclu de existență umană și de „terraformatare”, după
SCRISOAREA NR.144 ( PARTEA ÎNTÂIA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364889_a_366218]
-
nedrept ignorate. Singularitatea lui Victor Nicolae Ciobanu tocmai aici își are obârșia, în atenția pe care o acordă evenimentelor pe care lumea le consideră neimportante. Cu toate acestea, autorul remarcă modest în poemul „Așteptări”: „Ce știu eu?/ Nimic.../ Umbra se-nvârte/ în jurul toiagului,/ ceasurile torc/ o zi - o noapte.” Poezia lui Victor Nicolae Ciobanu poate fi considerată, la urma urmei, o direcție personală de străbătut teritoriul cu aer rarefiat al Ideii; o cale deseori abandonată de alți poeți care se lasă
VICTOR NICOLAE CIOBANU, UN SPIRIT SENIN, NEPERTURBAT DE VICISITUDINI de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364986_a_366315]
-
în când fusta largă și creață, fiindcă, după un timp, nu mai vedea bine, apoi chiar orbise și surzise de tot. Când încă vedea și auzea, dacă Hobzoaica nu cobora în sat într-o zi, devenea tare nerăbdător, se tot învârtea mârâind în jurul ei și în cele din urmă sfârșea prin a pleca de unul singur la noi. Interesant era faptul că tot făcând el naveta zilnic între Câmpuri și Capu’ Satului, ajunsese să-l cuoas- că toată lumea și chiar să
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
desenează în intimitatea existenței diurne farmecul inefabil al trăirilor profunde: „Am pus în cuvinte și-n multe culori// IUBIREA-mbrăcată în rochie pură/ Și-adânci rădăcini din ceea ce sunt/ Stau bine înfipte în cer și-n pământ,/ Când crengile vieții se-nvârt ca o dură.// Am pus în cuvinte și-n mii de culori/ DUREREA din lacrimi fără măsură,/Tulpină-mi în zbuciumul vieții curgând/ Rezistă prin anii ce-n grabă-și dau rând,/ Când crengile vieții se-nvârt că o dura
POEZIILE DOMNICĂI VĂRZARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366297_a_367626]
-
crengile vieții se-nvârt ca o dură.// Am pus în cuvinte și-n mii de culori/ DUREREA din lacrimi fără măsură,/Tulpină-mi în zbuciumul vieții curgând/ Rezistă prin anii ce-n grabă-și dau rând,/ Când crengile vieții se-nvârt că o dura.// Am pus în cuvinte și-n mii de culori/ NĂDEJDEA din ceruri aflată-n Scriptură./ Azi, frunze-arămii din ceea ce sunt/ Compun simfonii cu-al toamnei cuvânt,/ Când crengile vieții se-nvârt că o dura.// Am pus în
POEZIILE DOMNICĂI VĂRZARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366297_a_367626]
-
dau rând,/ Când crengile vieții se-nvârt că o dura.// Am pus în cuvinte și-n mii de culori/ NĂDEJDEA din ceruri aflată-n Scriptură./ Azi, frunze-arămii din ceea ce sunt/ Compun simfonii cu-al toamnei cuvânt,/ Când crengile vieții se-nvârt că o dura.// Am pus în cuvinte și-n multe culori/ Chiar URA-nvelita-n poeme de zgură./ Din vârfuri de ramuri se scutură flori/ Și-mi picură-n suflet parfum și candori,/ Când crengile vieții se-nvârt ca o dură”. (AM
POEZIILE DOMNICĂI VĂRZARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366297_a_367626]
-
Când crengile vieții se-nvârt că o dura.// Am pus în cuvinte și-n multe culori/ Chiar URA-nvelita-n poeme de zgură./ Din vârfuri de ramuri se scutură flori/ Și-mi picură-n suflet parfum și candori,/ Când crengile vieții se-nvârt ca o dură”. (AM PUS ÎN CUVINTE CE-AM PUS ȘI-N CULORI)... In inginera-poetă, Domnica Vărzaru, iși dau mana in bună înțelegere două aspect care par opuse: ancorarea în realitate și trăirea în emoție și frumos. Poezia sa, deși
POEZIILE DOMNICĂI VĂRZARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366297_a_367626]