KorAP: Find »[drukola/base=șefă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...87 88 89 ...104 >

2,593 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768

gratuit, completează Mihai și se ridică de pe scaun, derutat de privirea verde în care a fost învăluit. Vă rog să mă iertați că plec! înclină capul spre cele două delegate. Mai am cerere de recuperare și pentru azi, se adresează șefei serviciului tehnic. Semnată de șeful secției, precizează, parcă s-o atenționeze că nu ea are dreptul să-l tragă la răspundere pentru absența lui de la serviciu. Îmi pare rău că plec... saltă din umeri cînd vede că directoarea combinatului se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
Dacă apucai să începi romanul, acum ai fi fost acasă, la țară, să scrii... Mihai stă în continuare cu privirea țintă în ochii umezi ai femeii. Numai atît ai să-mi spui, Tantam? Tamara surîde printre lacrimi. Apoi devine gravă: Șefa mea a plecat săptămîna trecută în străinătate. De ce? întreabă Mihai indiferent. Pentru că la vremea ei a făcut amor mult și bine, ar răspunde un prozator malițios. Adevăru-i că era în planul ministerului o documentare privind realizarea filtrelor fine pentru îngrășăminte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
o dea unuia care se ocupă de așa ceva! Dar problema filtrelor e rezolvată, spune Mihai pe un ton blînd, spre stupefacția Tamarei, care se aștepta la o explozie din partea lui. Materialul stă și acum în depozit. Ca filtrele să plece, șefa ar fi trebuit să dea drumul la timp actului de calitate. Dacă mă duc și spun directorului Mateianu, madam Barbu poate să nu se mai întoarcă, să rămînă pe acolo să măture strada, că la altceva nu-i bună! amenință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
îl ajunge Tamara din urmă. Nici măcar să te înfurii nu mai știi?! Ce-aș cîștiga?! încheie Mihai discuția. Dacă tu te crezi mai bună decît mine, se întoarce el după numai doi pași, de ce-mi spui abia acum, cînd șefa ta este plecată?!... Observă grimasa pe obrazul Tamarei, dar nu-i dă importanță. Intră în clădirea instalației și zăbovește îndelung pe la fiecare loc de muncă, preocupat să meargă totul bine. Este sigur că aici, în hala de producție, reușește întotdeauna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
stă mie pe limbă. Apropo, am venit la tine să semnezi alte acte de predare în depozit pentru banda perforată, s-o pot expedia. Am semnat acum o lună. Ce scuză avem că a stat atît în depozit? Întreabă-ți șefa cînd se întoarce. S-ar putea să mă întrebe pe mine alții de ce-am tăcut. Chiar așa! De ce-ai tăcut? Pentru că la serviciul tehnic nu m-am simțit niciodată umilită. Așa rea și acră cum e madam Barbu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
au fost semnate unde trebuia. Apoi, cu un gest scurt, le rupe în două și le dă drumul pe mijlocul biroului: Îmbătrînim, Mihai! Și-i păcat că îmbătrînim urît... Generația anterioară nouă, din care, parcă s-o reprezinte, face parte șefa mea, s-a cam compromis. Și, tratîndu-ne ca pe niște copii oligofreni, vorba prietenei noastre comune, începem și noi să lăsăm din preț... face un semn spre hîrtiile rupte. Pentru c-am tăcut, voi da socoteală dacă va fi nevoie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
băuturii, să se dezmeticească. Pe-o bere că nu ghicești! rîde Liuță. Doamna Mia... murmură Mihai spășit. Dă-o naibii de lipitoare! rîde Lie cu toată gura. Te spurcași, bă, cu aia... De-ai ști ce mare-i p-acilea, șefă de cabinet pe la nu'ș'ce șef de la municipiu... Adevăru-i că te gelozesc, fie-ar cățeaua ei de viață! Să accepte să meargă cu tine la Tranzit... Ce i-ai spus? Cu ce-ai momit-o? Ori te pomenești că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
de care să fiu sigur acolo, în combinat, e dragostea oamenilor, adaugă după un timp. Iartă-mă! Am uitat că am în fața mea un scriitor, îi întoarce vorba Violeta. De altfel, schimbă ea tonul, devenind gravă, pe tovarășa Barbu, actuala șefă a serviciului Tehnic, o știu de mult, cînd era la CTC. Am fost colegă la "Ștefan Gheorghiu" cu frate-su, Iftimie Trifon. Era pe atunci șef la construcții-montaj, apoi a ajuns prim-vice, adaugă cu glasul stins, roșind, preocupîndu-se de sticla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
A doua zi am venit iar. Am fost atacat de cîinii sloboziți anume și-am stat în spital cîteva săptămîni. Dar m-am îndrăgostit de Chimie, renunțînd la circ. La absolvirea facultății, cînd am venit ca inginer aici, Brîndușa era șefă de secție, apoi ingineră-șefă. Ne-am împrietenit. O dragoste fără nici un orizont. Poate, dacă s-ar fi hotărît ea să-și lase soțul, eram împreună acum. Un copil sau doi ar fi cimentat legătura, chiar în absența dragostei adevărate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
Simona la Eforie: tot pradă angoaselor. Am petrecut împreună un timp. Avea ceva straniu în comportare, ca un om ce se trezește dintr-un somn adînc, halucinant. Regreta timpul irosit cu visuri deșarte. Peste cîțiva ani, cînd am găsit-o șefă de sector la institut, era alta!... Numai? întreabă Vlad cu calm. Ce altceva?! întreabă Mihai derutat. A! rîde el. Am mai povestit eu celor apropiați, cred că și ție, ba chiar și-n una din cărți, cîtă ură manifesta împotriva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
pentru copii. Își mai face o cafea și, pînă spre prînz, cizelează cîteva fraze. Doarme toată după-amiaza iar noaptea continuă să muncească la același sfîrșit de capitol. Luni, la prima oră, la combinat, e luat în primire de inginera Barbu, șefa serviciului Tehnic: De-o săptămînă, cei de la combinatul de îngrășăminte te cheamă la ei! Vă cheamă, accentuează Mihai ironic. Nu de alta, dar o să se creadă că-ntr-adevăr am păscut porcii împreună. Toți cei prezenți au amuțit. Mihai a șarjat: Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
el are studii serioase, făcute la zi, nu ca alții... Acesta a deschis romanul la prima pagină, a văzut numele Mirela și a întrebat, oarecum plin de spaimă: "Este despre doamna Mirela?!" Mihai nici nu se gîndise că și pe șefa serviciului Personal al combinatului o chema așa. Apoi i s-a făcut teamă că l-ar putea cuprinde și pe el fobia numelor. Dar odată întors la masa de scris, înconjurat de pereții îmbrăcați în sutele de cărți, și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
sinteză. A aflat că o cheamă Lupescu Simona. A dat un telefon la institut și i s-a confirmat presupunerea: înainte o chema Poenaru. Simona Poenaru! Femeia cunoscută la Sinaia, reîntîlnită la Eforie. Aceeași care, peste cîțiva ani, restabilită, ajunsă șefă de laborator, ar fi fost în stare să dea foc tuturor poienilor cu fîn, să omoare greierii inutili. "Societatea noastră, acum, are nevoie de furnicuțe, nu de greierași" i-a spus atunci, înfricoșîndu-l. Iar el a fugit cu primul tren

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
Și el înțelege asta și se teme. Cînd oamenii sînt nefericiți, inventează o minciună, un dumnezeu, în care să creadă. Ați pățit ceva? îl întreabă șeful de echipă. Văd că sînteți abătut... Oboseala... se scuză Mihai. Ați auzit? Doamna Barbu, șefa serviciului tehnic, va fi directoare. Așa se vorbește. Mihai reintră brutal în realitate. Vestea dată de șeful de echipă smulge de la el un gest de lehamite, urmat de o înjurătură. Toată după-amiaza și o bucată de noapte stă în fața colii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
Nu! M-ați nenorocit, m-ați nenorocit! a început regizorul să se vaite. Promiteți că-i trimiteți merită, zău că merită! O s-o vedeți este genul dumneavoastră: împlinită ca vîrstă și cu aer matern. O prezență agreabilă de altfel, bună șefă, minunată colegă de serviciu, dar nimeni nu înțelege ce-a apucat-o să fie așa dură cu scenariul ăsta. Trei ore m-a ținut la discuție, pentru niște chestii minore. Măcar convingeți-o să ne lase în pace, să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
cu inginera Barbu să mă întorc la Valea Brîndușelor. Mihai tresare. Privirea lui se ridică prompt și rămîne ațintită spre ochii femeii. Tamara clatină din cap șoptind: M-a sfătuit să mai aștept puțin, să mă întorc pe post de șefă a serviciului Tehnic. Șefă?! Nu poți; ești în divorț... Mi-am retras acțiunea după Anul Nou. În cazul ăsta... rîde Mihai înfundat, ca un hohot înăbușit. Ne-am spus tot! adaugă tăios, oprindu-se din rîs. Nu, pentru că eu nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
mă întorc la Valea Brîndușelor. Mihai tresare. Privirea lui se ridică prompt și rămîne ațintită spre ochii femeii. Tamara clatină din cap șoptind: M-a sfătuit să mai aștept puțin, să mă întorc pe post de șefă a serviciului Tehnic. Șefă?! Nu poți; ești în divorț... Mi-am retras acțiunea după Anul Nou. În cazul ăsta... rîde Mihai înfundat, ca un hohot înăbușit. Ne-am spus tot! adaugă tăios, oprindu-se din rîs. Nu, pentru că eu nu ți-am spus. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
lui cu cititorii din sala de festivități, asigurîndu-l pe Oșanu că altcineva ar fi pus la cale luarea de cuvînt a femeii aceleia, o tipă foarte frumoasă, soție de șef de șantier, membru prin tot felul de comitete, ea însăși șefă de serviciu în combinat, care s-a ridicat și a înfierat cartea, acuzînd-o că nu-i reprezentativă pentru prestigiosul colectiv de oameni ai muncii și pentru realizările de excepție ale Combinatului Chimic Valea Brândușelor. Mihai îl informează pe Oșanu despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
de mult mai sus de capul lui Mateianu, altfel nu se explică faptul că eu invitasem la lansare doar pe prietenul meu, criticul Victor Săveanu, și ne-am trezit cu o adevărată delegație de la județ, în frunte cu șeful Culturii, șefa Învățămîntului și mulți alți tovarăși activiști. Evident, nu mai eram în anul 1949, trecuseră exct 30 de ani, dar, totuși, cîteva clipe am avut emoții... oftează Mihai, privind aiurea prin parbriz. Cei din sală erau alții... Chiar începuseră s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
zori. Caută o frizerie, se bărbierește, apoi bea o cafea în cofetăria gării. Pînă la spital, are mult de mers cu autobuzul. Cunoaște locurile. Cînd intră în pavilionul central, deja e trecut de ora nouă. Aflînd pe cine caută, asistenta șefă îl conduce plină de respect într-un cabinet și-l roagă să aștepte. Peste un timp, intră doctorul Manoliu. Cei doi se uită o clipă unul la altul, apoi brațele lor se încrucișează, strîngîndu-se puternic. Vă iubesc, mă, pe amîndoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928

Mila nu e printre ele. 2 iulie La cererea conducerii Bisericii ortodoxe române, Comisia parlamentară SRI propune revenirea asupra Legii arhivelor Securității care, în forma ei actuală, prevede deconspirarea informatorilor poliției politice proveniți din rândurile preoțimii. La televizor, seara, apare șefa Comisiei (Buruiană?), activistă a partidului "Romînia Mare", care argumentează proiectul de modificare a legii în felul următor: 1. După cum rezultă din sondaje, poporul român are încredere cu precădere în Biserică și în Armată. Nu se cuvine să-i zdruncinăm această

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

vine gratuit. Dacă vii la așa ceva, trebuie să înduri toată parada asta. Vai, nu, uite-l pe ciudatul de la Sunday Times, hai să mergem acolo. Ashling devenea din ce în ce mai mică din cauza cunoștințelor lui Lisa despre tot ce mișca în încăperea aceea. Șefa ei locuia în Dublin de mai puțin de două săptămâni și părea că deja cunoaște tot ce mișcă. Cu zâmbetul aplicat în siguranță pe față, Lisa se învârti pe tocul ei Jimmy Choo. Ratase pe cineva? Apoi a zărit un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
după care, spre disperarea lui Ashling, Joy s-a întors către Lisa cu bărbia scoasă în afară: —Jim Davidson, Bernard Manning sau Jimmy Tarbuck - și trebuie să alegi unul cu care să te culci. —Joooy! o îmbrânci Ashling. Lisa este șefa mea. Dar Lisa s-a prins imediat. A picat pe gânduri și, după deliberări, spuse: —Jim Davidson. Acum, să vedem. Des O’Connor... Asta a luat-o pe Joy total pe nepregătite. —...Frank Carson sau... sau... Chubby Brown. Ochii Lisei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
alături de el. Oare era prietenul ei? Nu, desigur că nu. — Cine era? întrebă Dylan, când ușile liftului se închiseseră în urma lor. — Ești un bărbat cu o căsnicie fericită, îi reaminti Ashling. Am întrebat doar. —Numele ei este Lisa Edwards, este șefa mea. Dar Ashling își amintise de conversațiile pe care le purtase cu Clodagh despre toate conferințele la care se ducea Dylan. Oare îi este fidel? — Unde mergem să bem ceva? întrebă ea rapid. A dus-o în Shelbourne, care era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
o selecție de cosmetice din produsele noului sezon. Toate erau ambalate în sticlă maronie, semănând cu niște sticle vechi de medicamente, și băgate într-o pungă care copia vechile genți de doctori. I-a oferit pachetul Lisei, care era evident șefa. Dar, în momentul în care și-a dat seama că Lisa și Ashling nu se mișcau, Caro spuse nervoasă: —Un singur cadou per publicație. Filosofia noastră la Source este să descurajăm excesul. Lisa și Ashling au împărțit un moment de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]