3,690 matches
-
condus la tensiuni etnice și o lungă luptă între sârbii creștini și albanezii musulmani. În 1871 la Prizren a avut loc o reuniune a sârbilor, unde s-a discutat posibilitatea recuceririi și reintegrării provinciei Kosovo cu "vechea Șerbie", în timp ce Principatul Șerbiei făcea deja planuri pentru expansiunea în teritoriul otoman. În 1878, s-a semnat un Acord de Pace care prevedea transferul controlului orașelor Pristina și Kosovska Mitrovica la sârbi, și ieșirea de sub jurisdicția otomană, în timp ce restul provinciei Kosovo avea a rămâne
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]
-
de albanezi. În 1910, o revoltă albaneză s-a raspandit de la Pristina și a durat până la vizita sultanului otoman în Kosovo în iunie 1911. În 1912, în timpul războaielor balcanice, cea mai mare parte din Kosovo a fost capturată de către Regatul Șerbiei, în timp ce regiunea de Metohia a fost cucerita de către Regatul Muntenegrului. Mai târziu a avut loc un exod al populației albaneze. Autoritățile sârbe au promovat crearea noilor așezări sârbești din Kosovo, precum și asimilarea albanezilor în societatea sârbă. Numeroase familii sârbe s-
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]
-
un exod al populației albaneze. Autoritățile sârbe au promovat crearea noilor așezări sârbești din Kosovo, precum și asimilarea albanezilor în societatea sârbă. Numeroase familii sârbe s-au mutat în Kosovo, egalizând echilibru demografic între albanezi și sârbi. Statutul provinciei Kosovo în Șerbia a fost finalizat în anul următor, la Tratatul de la Londra. În iarna dintre 1915-1916, în timpul primului război mondial, armata sârbă a fost retrasă din Kosovo, astfel provincia a fost ocupată de Bulgaria și Austro-Ungaria. În 1918, armata sârbă a alungat
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]
-
În 1918, armata sârbă a alungat Puterile Centrale din Kosovo. După primul război mondial, monarhia a fost transformată în Regatul sârbilor, croaților și slovenilor la 1 decembrie 1918. Kosovo a fost împărțit în patru județe, trei fiind o parte din Șerbia (Zvečan, Kosovo și sudul Metohiei) și unul Muntenegrului (nordul Metohiei). Cu toate acestea, noul sistem de administrare de la 26 aprilie 1922 a împărțit Kosovo între cele trei regiuni ale Regatului: Kosovo, Rascia și Zeta. În 1929, Regatul a fost transformat
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]
-
Kosovo și Iugoslavia s-au implicat în al doilea război mondial după ce puterile Axei au invadat Iugoslavia în 1941. O mare parte din Kosovo a devenit o parte din Albania controlată de italieni, alte părți au fost date Bulgariei și Șerbiei aflate sub administrația militară a Germaniei naziste. Regimul fascist italian a lui Benito Mussolini a fost exploatat de sentimentele naționaliste ale albanezilor, pentru a-l încuraja la crearea Albaniei Mari care prevedea includerea provinciei Kosovo, fiind obținută în cel de-
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]
-
postbelică a provinciei Kosovo la Albania, dar opinia lor a fost mai tarziu neacceptata. După numeroase răscoalele ale partizanilor, conduse de Fadil Hoxha, Kosovo a fost eliberat în 1944, cu ajutorul partizanilor albanezi din Comintern și a devenit o provincie a Șerbiei în cadrul Federației Democratice Iugoslavia. Provincia a luat prima formă cu frontierele sale actuale, în 1945, că Regiunea Autonomă Kosovo și Metohia. Înainte de al doilea război mondial, nici o entitate cu numele Kosovo a existat în timpul dominației Imperiului Otoman (care anterior controla
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]
-
ocazii. Ultima oară când provincia otomană a existat, cuprindea zone actuale care fie au fost cedate Albaniei sau fie s-au găsit în cadrul noii republici iugoslave din Muntenegru, Macedonia (inclusiv capitala acesteia Skopje) cu o parte din regiunea Sandžak din Șerbia Centrală. Opresiunile violente și expatrierea albanezilor au fost reluate, în special după 1953, cănd Josip Broz Tito a ajuns la un acord cu Ministrul de Externe turc, Mehmet Fuat Köprülü, pentru a convinge albanezii iugoslavi să se declare de etnie
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]
-
unui ducat (Chanadinus era un fost general de-al lui Ahtum) regele Ștefan a ocupat Banatul. Mai tarziu, Chanadinus, după ce l-a înfrânt pe Ahtum, a ctitorit o biserică de riț grecesc închinata Sfanțului Gheorghe la Oroslanos (astăzi Maidan în Șerbia) și a așezat aici noi călugări. Mai tarziu, numele Morisena va fi înlocuit cu Cenad. În anul 1054, cănd biserică s-a despărțit între ortodocși și catolici, mănăstirea de la Morisena a ales catolicismul, devenind benedictina, dar clerul românesc ortodox din
Ahtum () [Corola-website/Science/299770_a_301099]
-
cu Cenad. În anul 1054, cănd biserică s-a despărțit între ortodocși și catolici, mănăstirea de la Morisena a ales catolicismul, devenind benedictina, dar clerul românesc ortodox din zona a fost mutat în noua mănăstire ortodoxă de la Oroslanos, astăzi Maidan în Șerbia. Mănăstirea s-a ruinat însă după scurt timp. După bătălia de la Tomnatic, familia lui Ahtum a încercat să fugă din Morisena dar a fost surprinsă lângă Sânnicolau Mare, unde se presupune că a îngropat tezaurul lui Ahtum numit și Tezaurul
Ahtum () [Corola-website/Science/299770_a_301099]
-
sub acest nume a fost Regatul Iugoslaviei, care, înainte de 3 octombrie 1929 a fost cunoscut sub numele de "Regatul sârbilor, croaților, si slovenilor". A fost înființat la 1 decembrie 1918, prin unirea Statului slovenilor, croaților și sârbilor și a Regatului Șerbiei (la care Regatul Muntenegrului fusese anexat la 13 noiembrie 1918). La 13 iulie 1922, Conferința ambasadorilor de la Paris a recunoscut oficial unirea). Regatul Iugoslaviei a fost invadat de Puterile Axei în 1941 și, din cauza evenimentelor care au urmat, a fost
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
mai mare stat iugoslav, deoarece Istria și Rijeka au fost incluse în noua Iugoslavie la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.Cele opt elemente constitutive care formau federația erau șase republici socialiste: Bosnia și Herțegovina, Croația, Macedonia, Muntenegru, Slovenia, Șerbia și două provincii socialiste autonome (Kosovo și Voivodina), incluse în "Republică Socialistă Șerbia". După 1974, aceste două provincii autonome au devenit, de asemenea, membri egali în federației. Începând cu 1991, R.S.F. Iugoslavia s-a dezintegrat în războaiele iugoslave, urmate de
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
Iugoslavie la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.Cele opt elemente constitutive care formau federația erau șase republici socialiste: Bosnia și Herțegovina, Croația, Macedonia, Muntenegru, Slovenia, Șerbia și două provincii socialiste autonome (Kosovo și Voivodina), incluse în "Republică Socialistă Șerbia". După 1974, aceste două provincii autonome au devenit, de asemenea, membri egali în federației. Începând cu 1991, R.S.F. Iugoslavia s-a dezintegrat în războaiele iugoslave, urmate de secesiunea entităților constituente ale statului federal. Ultima entitate cunoscută cu acest nume a
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
iugoslave, urmate de secesiunea entităților constituente ale statului federal. Ultima entitate cunoscută cu acest nume a fost Republică Federală Iugoslavia, înființată la data de 27 martie 1992. Această a fost o federație constituită din două republici non-secesioniste rămase: Muntenegru și Șerbia (incluzând provinciile autonome Voivodina și Kosovo). În 4 martie 2003, a fost redenumită în Uniunea Statală a Șerbiei și Muntenegrului, iar numele „Iugoslavia” a fost desființat oficial. La 3 iunie, respectiv 5 iunie 2006, Muntenegru și Șerbia și-au declarat
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
Federală Iugoslavia, înființată la data de 27 martie 1992. Această a fost o federație constituită din două republici non-secesioniste rămase: Muntenegru și Șerbia (incluzând provinciile autonome Voivodina și Kosovo). În 4 martie 2003, a fost redenumită în Uniunea Statală a Șerbiei și Muntenegrului, iar numele „Iugoslavia” a fost desființat oficial. La 3 iunie, respectiv 5 iunie 2006, Muntenegru și Șerbia și-au declarat independența, astfel sfârșindu-se statul iugoslav. Kosovo este, însă, în continuare, subiect de dispută teritorială între Republică Șerbia
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
rămase: Muntenegru și Șerbia (incluzând provinciile autonome Voivodina și Kosovo). În 4 martie 2003, a fost redenumită în Uniunea Statală a Șerbiei și Muntenegrului, iar numele „Iugoslavia” a fost desființat oficial. La 3 iunie, respectiv 5 iunie 2006, Muntenegru și Șerbia și-au declarat independența, astfel sfârșindu-se statul iugoslav. Kosovo este, însă, în continuare, subiect de dispută teritorială între Republică Șerbia și autoproclamata Republică Kosovo. Kosovo și-a declarat independența la 17 februarie 2008, în timp ce Șerbia pretinde că este parte
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
Șerbiei și Muntenegrului, iar numele „Iugoslavia” a fost desființat oficial. La 3 iunie, respectiv 5 iunie 2006, Muntenegru și Șerbia și-au declarat independența, astfel sfârșindu-se statul iugoslav. Kosovo este, însă, în continuare, subiect de dispută teritorială între Republică Șerbia și autoproclamata Republică Kosovo. Kosovo și-a declarat independența la 17 februarie 2008, în timp ce Șerbia pretinde că este parte a propriului teritoriu suveran. Kosovo a fost recunoscut de 71 din cele 192 state membre ale Națiunilor Unite. Ultima țară având
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
iunie 2006, Muntenegru și Șerbia și-au declarat independența, astfel sfârșindu-se statul iugoslav. Kosovo este, însă, în continuare, subiect de dispută teritorială între Republică Șerbia și autoproclamata Republică Kosovo. Kosovo și-a declarat independența la 17 februarie 2008, în timp ce Șerbia pretinde că este parte a propriului teritoriu suveran. Kosovo a fost recunoscut de 71 din cele 192 state membre ale Națiunilor Unite. Ultima țară având în denumire termenul "Iugoslavia" sau este Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Iugoslavia a fost un concept statal vehiculat în
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
un stat nazist, condus de Ante Pavelič, șeful miliției fasciste, cunoscută cu numele Ustași (mișcare care a fost înființată în 1929, activitățile acesteia fiind, însă, relativ limitate până în 1941). Trupele germane au ocupat Bosnia și Herțegovina, precum și anumite părți din Șerbia și Slovenia, în timp celelalte părți din țară erau ocupate de Bulgaria, Ungaria și Italia. În timpul existenței sale, Statul Independent al Croației a creat lagăre de concentrare pentru antifasciști, comuniști, sârbi, rromi, evrei și croații care care se opuneau ideologiei
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
în Bosnia și Herțegovina, la Jajce, si a stabilit baza de organizare postbelică a țării, de instituire a unei federații (această dată a fost sărbătorită că Ziua Republicii după război). Partizanii iugoslavi au fost capabili să scoată puterile Axei din Șerbia, în 1944, și din restul Iugoslaviei, în 1945. În cursul primilor ani de război, Armata Roșie, spre deosebire de anglo-americani, putuse oferi puțină asistență militară, cu excepția eliberării Belgradului, în 20 octombrie 1944, iar retragerea ei s-a încheiat imediat după sfârșitul războiului
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
de morti a fost de circa 1 milion. Pe 31 ianuarie 1946, noua constituție a Republicii Populare Federative Iugoslavia, după modelul Uniunii Sovietice, au stabilit șase republici populare, o provincie autonomă și un district autonom, care făceau parte din R.S. Șerbia. Capitala federației a fost Belgradul. Republicile și provinciile au fost (în ordine alfabetică): În 1947, negocierile dintre Iugoslavia și Bulgaria au fost conduse și finalizate cu Acordul Bled. Scopul negocierilor a fost unificarea Bulgariei cu Iugoslavia sau o nouă uniune
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
Bosnia și Muntenegru a fost modificată pentru a forma o limbă uzuală a localnicilor, ușor diferită de cea standard de la Zagreb și Belgrad. În Slovenia, erau recunoscute minoritățile maghiare și italiene. Voivodina și Kosovo-Metohia au format o parte din Republică Șerbiei, însă aceste provincii au format, de asemenea, o parte din federație, care a dus la situația unică și anume că Șerbia Centrală nu avea propriii săi reprezentanți în instituțiile centrale ale federației, în timp ce provinciile sale erau reprezentate în aceste instituții
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
și Belgrad. În Slovenia, erau recunoscute minoritățile maghiare și italiene. Voivodina și Kosovo-Metohia au format o parte din Republică Șerbiei, însă aceste provincii au format, de asemenea, o parte din federație, care a dus la situația unică și anume că Șerbia Centrală nu avea propriii săi reprezentanți în instituțiile centrale ale federației, în timp ce provinciile sale erau reprezentate în aceste instituții. Țară s-a îndepărtat de sovietici în 1948 și a început să-și construiască propria cale socialistă, sub conducerea politică a
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
70% din populația totală a Iugoslaviei se consideră a fi credincioși religioși. Locurile cu concentrație mare de religii erau Kosovo cu 91% și Bosnia și Herțegovina cu 83.8%. Locurile cu o concentrație scăzută de religii erau Slovenia 65.4%, Șerbia cu 63.7%, si Croația cu 63.6%. Diferențele religioase dintre sârbii creștini ortodocși, croații catolici, bosniacii musulmani și ascensiunea naționalismului au contribuit la căderea Iugoslaviei în 1991 . La 7 aprilie 1963, statul și-a schimbat denumirea oficială în Republică
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
mai puternică din federație, urmat de președinții și premierii provinciilor și ai republicilor, și președinții Partidului Comunist. O mare varietate de oameni au suferit datorită căderii lor în dizgrație. Slobodan Penezić Krcun, șef al poliției secrete a lui Tito din Șerbia, a căzut victimă într-un accident dubios de trafic, după ce a început să se plângă de politică lui Tito. Ministrul de Interne Aleksandar Ranković și-a pierdut toate titlurile și drepturile, după o mare neînțelegere cu Tito, în ceea ce privește politica de
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
care a încarcerat liderii protestelor, însă mulți reprezentanți cheie croați din partid au sprijinit din umbră această cauză, si astfel o nouă constituție a fost aprobată în 1974, care prevedea mai multe drepturi pentru fiecare republică din Iugoslavia și provinciile Șerbiei. După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Iugoslavia a fost, în multe privințe, un model pentru modul de a construi un stat multinațional. Federația a fost construită împotriva unui fundal dublu: un război inter-iugoslav, care a fost dominat de
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]