2,702 matches
-
suspină pentru sine. Asinia se pornește zgomotos pe plâns. Nou-venita îi urmează exemplul. Occia se silește să rămână calmă, deși o mănâncă palmele. Măcar să le dea motiv să se smiorcăie! Reușește să se stăpânească. Lasă-le să dea apă la șoareci cât le poftește inima, dacă asta doresc. Cel mai bine e să le ignore și să nu le acorde nici o atenție. I se adresează Corneliei pe un ton voit aspru: — Ia-o de aici! Dacă e nevoie, poți s-o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lupului, așa că îi cereau lui Otto să zvârle lupul în Vâlcin. Ceea ce s- a și făcut. În anul 1918 a fost o secetă mare. Balta secase, nemaifiind nici pește, nici porumb, nici legume. În plus a umat o invazie de șoareci nemaiîntâlnită. Puținele locuințe erau năpădite, pisicile îi priveau cu dispreț; alimentele le țineam atârnate de grinzi. Toamna au emigrat șoarecii spre satele de pe malurile Dunării, au plecat și germanii, iar eu am rămas și în Februarie - Martie 1919 - când trecând
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
fost o secetă mare. Balta secase, nemaifiind nici pește, nici porumb, nici legume. În plus a umat o invazie de șoareci nemaiîntâlnită. Puținele locuințe erau năpădite, pisicile îi priveau cu dispreț; alimentele le țineam atârnate de grinzi. Toamna au emigrat șoarecii spre satele de pe malurile Dunării, au plecat și germanii, iar eu am rămas și în Februarie - Martie 1919 - când trecând prin multe peripeții, am reușit să ajung pe Dunărea încărcată de sloiuri la Tulcea, pentru a-mi da în particular
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
e cea adevărată, dar nu mai departe de azi-dimineață cineva mi-a spus, mie, nu lui Belbo, că am Înnebunit. Luna se Înalță Încet la orizont, dincolo de Bricco. Casa asta mare e colindată de foșnete ciudate, poate-s cari, sau șoareci, sau fantoma lui Adelino Canepa... Nu cutez să străbat coridorul, stau În biroul unchiului Carlo și mă uit pe fereastră. Din când În când ies pe terasă, ca să controlez dacă se apropie cineva urcând pe colină. Mi se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a văzut-o cenușie, altul a văzut-o roșcată, altul neagră. Dar Închipuiți-vă un interogatoriu cu fierul Înroșit: ai văzut vreo pisică În timpul inițierii? Cum să nu, ferma unui templu, cu atâta amar de recolte ce trebuiau ferite de șoareci, era pesemne plină de pisici. Pe timpurile acelea, În Europa pisica nu era prea obișnuită ca animal domestic, pe când În Egipt era. Cine știe dacă Templierii nu țineau pisici și În casă, În ciuda obiceiurilor oamenilor de rând, care le considerau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
petrecanie pe Întuneric. Doamne sfinte, domnilor, vă asigur că galeriile acelea par făcute pentru niște commandos iuți și invizibili, se furișează-n noapte, cu pumnalul În dinți, cu două grenade În mână, iar ceilalți, prinși În cursă, mor ca niște șoareci, zău așa!” Îi străluceau ochii. „Înțelegeți ce ascunzătoare fabuloasă poate fi Provins?” Un nucleu secret care se adună În subteran, și toată lumea din partea locului, chiar dacă vede ceva, nu scoate o vorbă. Oamenii regelui ajung și la Provins, bineînțeles, Îi arestează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
distruse. Iar În baie, oglinda de pe perete atîrna cu o față ciudată, pentru că sticla fusese spartă și căzuse, umplînd chiuveta cu sute de bucăți arginti. CÎnd ajunseră În mansardă, se auzi un fîlfîit, un zgomot de plecare bruscă. — Porumbei sau șoareci, se Întoarse Julia și zise Încet: Nu te deranjează, nu-i așa? — Nu-s șobolani? Întrebă Helen cu teamă. — O, nu. Cel puțin, nu cred. Merse mai departe și deschise o ușă. Zgomotul de plecare În goană deveni unul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ulcerat. Încă se mai simțea mirosul amar de pene arse, jilave. Camera probabil aparținuse unei servitoare sau unei menajere. Pe noptieră era o fotografie Înrămată a unei fetițe, iar pe podea, o singură mănușă subțire din piele, roasă bine de șoareci. Helen ridică mănușa și făcu tot posibilul s-o netezească. O puse ordonat lîngă fotografie. Stătu o clipă și se uită prin gaura din tavan la cerul apropiat, de culoarea tunului. Apoi se duse Împreună cu Julia la fereastră și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de mese? N-ai nici o șansă. I-am luat pe toți la pungă, uite, pentru Jacqueline Knight, Caroline Graham și mine. — Poți să-i iei, zise Viv clătinînd din cap. Mă duc să iau un pahar cu apă. — Atenție la șoareci, spuse Millie urcînd scările. Și, nu uita, dacă Întreabă cineva, tu ai luat biscuiții, nu m-ai văzut. O să-ți Întorc favoarea Într-o zi. Vocea i se depărtă. Viv așteptă pînă ce traversă culoarul, apoi Își continuă drumul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
un dulap, și să stai În Întuneric, pe un contor de gaze, În compania găleților și mopurilor. Așa procedă și Viv, Închizînd ușa dulapului și proptindu-și lanterna pe un raft, uitîndu-se temătoare pe la colțuri și crăpături după păienjeni și șoareci. GÎndește Înainte de a vorbi, era scris pe o etichetă lipită pe telefon. Avea numărul de la unitatea lui Reggie pe un petic vechi de hîrtie, vîrÎt În buzunarul capotului; i-l dăduse cu ani În urmă, pentru cazuri de urgență, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Ca și curva aia bătrîna, Madame Bovary. — Un plan admirabil, domnule Holmes, zise Duncan prostește, dar cu o eroare fundamentală. Tata nu ține arsenic În casă. — Nu are aresnic? Și numești asta o locuință modernă, bine dotată? Dar otravă pentru șoareci, mă rog? — Nici otravă pentru șoareci. Nu doare de la otravă ca dracu’? — O să doară ca dracu’, prostule, orice am face. N-ar fi un act eroic, dacă n-ar durea. — Chiar și așa... Alec nu mai rîdea. Stătu Întins o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Bovary. — Un plan admirabil, domnule Holmes, zise Duncan prostește, dar cu o eroare fundamentală. Tata nu ține arsenic În casă. — Nu are aresnic? Și numești asta o locuință modernă, bine dotată? Dar otravă pentru șoareci, mă rog? — Nici otravă pentru șoareci. Nu doare de la otravă ca dracu’? — O să doară ca dracu’, prostule, orice am face. N-ar fi un act eroic, dacă n-ar durea. — Chiar și așa... Alec nu mai rîdea. Stătu Întins o clipă și se gîndi, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că l-am contactat. Din contră, era Încîntat. A spus că intenționase să mă sune, iar invitația mea la mine, la cină, nu l-a mirat decît vag. Invitația e pentru sîmbătă, noaptea În care Tom nu e acasă, iar șoarecii pot să joace pe masă. Dar Îmi pare că a trecut foarte multă vreme de cînd m-am implicat ultima dată În jocul acesta al seducției, dacă am fost vreodată implicată cu adevărat. Acesta e domeniul Lisei, nu al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
în interiorul acestui mereng, o proiecție tridimensională a unei minți bolnave, un joc de șoapte chinezești înghețate în timp, redate din belșug în piatra scumpă importată. În interior se află (desigur) un labirint de coridoare spațioase, ca înr-o cursă infernală de șoareci, cu diviziuni și subdiviziuni ce șerpuiesc printre acele cavități reci, întunecate, și sfârșesc în alcovuri, uși cu benzi de alamă sau pereți albi care cu siguranță ți-ar putea revela ascunzători secrete, dacă ai ști unde să apeși. Femeile hijra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de restaurare ale căsuței din parc. Umiditatea o mâncase ca pe o bucată de lemn vechi. Până atunci, aici fuseseră depozitate lucrurile de care nu mai era nevoie, câte puțin din toate și din nimic, dulapuri șubrezite și curse de șoareci, coase ruginite și subțiri precum cornul lunii, pietre, ardezie, o caleașcă de tip tilbury, jucării stricate, sculuri de sfoară, unelte de grădină, haine zdrențuite și o mulțime de trofee de cerbi și de mistreți morți și împăiați - bătrânul era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de ploaie, care doar printr-un miracol obișnuit nu se prăbușeau. O colibă întunecată precum cărbunele, care îi băga în sperieți pe copii, și în care toți credeau că se înalță până la tavan piei împuțite, animale moarte, păsări dezmembrate și șoareci lipiți pe planșete. Nimeni nu intra înăuntru. Am fost acolo, de două ori. Părea de necrezut. Era ca și cum ai fi trecut de porțile tenebrelor pentru a intra într-un tărâm al luminii. Ai fi zis că este locuința unei păpuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de uz casnic în întregime din aur. Toate acestea i se păreau inutile Laurei care ar fi preferat să se spele în apele reci ale unui izvor de munte decât întru-un lighean de aur, ar fi preferat să vadă șoarecii alergând pe la găurile lor, decat prinși în capcană de aur și ar fi stat romantică la lumină unei lumânări de seu de oaie decât la cea a unui sfeșnic de cincizeci de kilograme de aur masiv. La o primă vedere
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
goală, provocator. -Aș vrea să mă dezbrac, să facem dragoste, zise el. -Aici ? întreba mirata Lăură. -Nu este nimeni în jur. Avem toate peșterile astea la dispoziție...Le putem lua la rând pe fiecare... -Dar dacă sunt șerpi, scorpioni, paianjeni, șoareci sau alte dihanii ? -O ciupi ușor de talie. Nu-ți fie frică, esti cu mine... Își întoarse capul spre umărul ei și o săruta pasional. -Haide, vino, ca niște turiști fericiți, hai să facem dragoste!... Am înaintat câteva zeci de
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
dintr-odată și un furnicar de muncitori, diferiți unul de altul și totuși greu de deslușit, se Îmbulzesc pe străzi ca apele scăpate prin stăvilar... CÎtă animație la ora aceea! — Da, e-adevărat. Parcă ar fi fost o grămadă de șoareci vrăjiți... Bănuiesc că nu știți povestea... Femeia Își Întinse brațele, gata parcă să cuprindă toată lățimea străzii. Ochii Îi erau Încețoșați, fără Îndoială de la berea pe care o băuse de una singură și, rotindu-și privirile de la un braț la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mă tot întrebam pe unde și-o ține dosarele) și nu-mi permit să vă spun ce mi-au auzit urechile... Tot la piață puteți găsi carne, mezeluri, brânzeturi și bunuri de uz casnic (mături, vase de lut, curse de șoareci, cazmale etc.); de asemenea, produsele din primele trei categorii sunt pentru consum, iar celelalte, rețineți, doar pentru uz. În anumite piețe se vând și animale vii, cum ar fi păsările și peștii; oricât ar fi de funny, atenție mare la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
șamani". Într-o zi am găsit într-o legăturică, rătăcită ca din întâmplare printre "plocoane", o imensă cioară gâtuită și străpunsă cu o andrea. Altă dată, într-o putinică ce o bănuiam, cu bucurie, plină cu brânză am găsit doi șoareci morți... Am cerut sfatul lui Axel, căci oameni la necaz continuau să mă caute, iar eu nu știam să îi refuz, chiar dacă uneori reușita ajutorului meu era greu de întrevăzut. Axel a luat asupra lui misiunea să "liniștească spiritele" și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu-i decât aici, își bătu pieptul, aici îi motivul meu, domnișoară. Și nu mai știu cine a spus că o inimă de mamă nu se înșală. Carmina simți un miros ascuțit de șoarece. Aiurea, își zise, nu pot fi șoareci în casă, probabil urină de pisică. Privi către animalul încolăcit la picioarele Sidoniei. Dormita acolo, negru, lucios, frumos, cu abdomenul ridicându-se ritmic, abia perceptibil după fiecare respirație, aproape îți era imposibil să ți-l imaginezi alergând pe la containere sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
anchilozare era mai puțină concentrare. Muzica nu mai reuși să treacă dincolo de urechile lor. La plecare, în ușa lojei, Carmina i-a spus sec "la revedere". Nu-i prea plăcuse ideea de a fi plasată ca într-o cursă de șoareci. Permiteți-mi să vă conduc până acasă. Ea nu-i răspunse. El a urmat-o de-a lungul culoarului, cu o jumătate de pas în urmă. Au coborât scările, au traversat holul larg. Cred că vă dați seama, îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ție nu ți s-a întâmplat niciodată? — Normal că mi s-a întâmplat, dar eu mă autodisciplinez și le țin sub control. Până și un șoarece ar căuta să scape de suferințe dacă ar fi supus unor șocuri electrice. — Dar șoarecii nu se îndrăgostesc. I-auzi! Șoarecii nu se îndrăgostesc, mi se adresă Nagasawa. Grozav! Ne-ar trebui un fundal muzical pentru asta - orchestră, două harpe și... — Te rog nu râde de mine. Eu vorbesc serios. Acum mâncăm, spuse Nagasawa, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
niciodată? — Normal că mi s-a întâmplat, dar eu mă autodisciplinez și le țin sub control. Până și un șoarece ar căuta să scape de suferințe dacă ar fi supus unor șocuri electrice. — Dar șoarecii nu se îndrăgostesc. I-auzi! Șoarecii nu se îndrăgostesc, mi se adresă Nagasawa. Grozav! Ne-ar trebui un fundal muzical pentru asta - orchestră, două harpe și... — Te rog nu râde de mine. Eu vorbesc serios. Acum mâncăm, spuse Nagasawa, și e și Watanabe de față. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]